Parte responsabilă civilmente. Asigurător. Societate de asigurare. Ordinea angajării răspunderii
| Comentarii |
|
C. proc. pen., art. 16
Societatea de asigurări participă în procesul penal nu în calitate de parte responsabilă civilmente şi nici de garant al obligaţiei civile, ci în calitate de asigurător de răspundere civilă. Răspunderea contractuală a asigurătorului coexistă cu răspunderea delictuală a asiguratului.
Asigurătorul este obligat numai până la plafonul stabilit prin lege, iar asiguratul numai pentru ceea ce depăşeşte această limită.
Decizia penală nr. 718/R din 29 noiembrie 2005 - Gh.R.
Prin sentinţa penală nr. 101 din 20 aprilie 2005, Judecătoria Târgu Secuiesc l-a condamnat pe inculpatul V.I. la pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. (2) şi (4) C. pen. şi l-a obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC A.R.A. SA, Sucursala Covasna, la plata către partea civilă I.A.G. a sumei de 100 milioane lei cu titlu de daune morale.
Prin decizia penală nr. 131 din 21 septembrie 2005, Tribunalul Covasna a respins apelul declarat de SC A.R.A. SA, Sucursala Covasna, prin care aceasta critică reţinerea greşită a calităţii sale procesuale, parte responsabilă civilmente, în loc de garant al plăţii despăgubirilor civile, şi greşita obligare la plata acestora în solidar cu inculpatul.
împotriva acestei decizii a declarat recurs SC A.R.A. SA, Sucursala Covasna, reiterând aceleaşi critici din apel.
Recursul este fondat, dar pentru alt motiv decât cele invocate.
Potrivit deciziei nr. I din 29 martie 2005 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dată în recurs în interesul legii, societatea de asigurare participă în procesul penal în calitate de asigurător de răspundere civilă, astfel că, aşa cum de altfel a reţinut şi instanţa de apel în considerentele deciziei atacate, aceasta nu are nici calitatea de parte responsabilă civilmente, dar nici de garant al plăţii despăgubirilor.
Având în vedere că, prin asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagubele produse prin accidente de autovehicule, s-a urmărit atât asigurarea desdăunării victimelor accidentelor, cât şi eliberarea asiguratului de plata despăgubirilor care depăşesc limita stabilită prin Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a
Asigurărilor, răspunderea contractuală a asigurătorului coexistă cu răspunderea civilă delictuală a asiguratului. Aceasta înseamnă că pentru despăgubirile până la plafonul stabilit prin acest ordin este obligat numai asigurătorul, asiguratul urmând să suporte despăgubirile ce depăşesc acest plafon.
Or, prin art. 10 alin. (1) lit. b) din Ordinul nr. 9/2002 al preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, limita până la care asigurătorul acordă despăgubiri pentru fiecare persoană, în caz de vătămare corporală, este de 200 milioane lei, ceea ce înseamnă că pentru suma de 100 milioane lei trebuia obligată numai societatea de asigurare.
Cum numai societatea de asigurate a atacat hotărârea primei instanţe, atât instanţa de apel, cât şi cea de recurs nu sunt în măsură să îndrepte greşeala constând în obligarea în solidar a asiguratului şi a asigurătorului, întrucât, potrivit art. 372, respectiv, art. 3858 C. proc. pen., nu se poate crea o situaţie mai grea pentru cel care a declarat apel sau recurs. Deşi solidaritatea este în interesul creditorului, este evident că, prin obligarea numai a asigurătorului la plata despăgubirilor către partea civilă, i s-ar crea acestuia o situaţie mai grea.
în aceste condiţii, curtea a constatat numai că societatea de asigurare are calitatea de asigurător de răspundere civilă, şi nu de parte responsabilă civilmente, cum greşit au reţinut instanţele de fond.
<Vezi şi alte speţe de drept penal:
