Latura civilă. Modalitatea de distribuire a despăgubirilor ce urmează a fi suportate de inculpat şi asigurător
| Comentarii |
|
C. proc. pen., art. 16
în cazul societăţilor de asigurare, obligaţia asumată de acestea prin încheierea contractului de asigurare este total diferită de răspunderea pentru fapta altuia.
Drept urmare, societatea participă în procesul penal în calitate de asigurător de răspundere civilă, iar nu ca parte responsabilă civilmente, neputând fi obligată în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor către partea civilă.
Decizia penală nr. 158/R din 28 octombrie 2005 - M.B.
Prin sentinţa penală nr. 2776/2004, Judecătoria Braşov, pornind de la aspectul că legiuitorul a incriminat în afara omorului şi uciderea din culpă, făcând aplicaţiunea dispoziţiilor art. 178 alin. (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpat
B.F. la pedeapsa de 4 ani închisoare, alegând ca modalitate de executare suspendarea sub supraveghere.
în baza art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune măsurilor de supraveghere anume indicate de legiuitor.
Funcţie de prevederile art. 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente Societatea de Asigurare U. SA Timişoara (în limitele prevăzute de Ordinul nr. 9/2002) să plătească faţă de:
- partea civilă C.A.S.J. Braşov suma de 2.062.929 lei reprezentând contravaloarea prestaţiilor medicale acordate victimei B.A.L.,
- minorei B.D.S., prin partea civilă B.D.G. - reprezentantul legal al minorei -, suma de 270.000.000 lei daune materiale, 500.000.000 lei daune morale şi prestaţii periodice lunare în sumă de 5.000.000 lei, începând cu data rămânerii definitive a sentinţei şi până la împlinirea vârstei de 18 ani,
- părţii civile B.M. suma de 50.000.00 lei daune morale,
- părţii civile J.L. suma de 10.000.000 lei daune morale.
Au fost respinse celelalte pretenţii.
A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească părţii civile B.D.G. suma de 13.000.000 lei cheltuieli judiciare făcute de acesta.
La pronunţarea acestei soluţii, a avut în vedere conduita inculpatului care, având un rulaj instabil datorită unei viteze de 120 km/h, neadecvată unui carosabil umed, unui traseu prevăzut cu o curbă periculoasă, a pătruns, neputându-se redresa pe banda sa de mers, pe contrasens, unde a intrat în coliziune frontală cu vehiculul condus regulamentar de victima B.D.
Din analiza fazelor de dinamică ale accidentului, a rezultat că acesta se putea evita dacă inculpatul rula pe sensul său, indiferent de viteză, victima neavând timpul disponibil de oprire sau evitare din lipsă de spaţiu şi timp suficient de manevră.
în urma impactului, conducătorul B.D a decedat pe loc, soţia acestuia, B.A.L., aflată pe locul din dreapta faţă a decedat a doua zi la Spitalul Judeţean Braşov, iar fiica acestora, B.D.S., a suferit leziuni vindecabile în 6-7 luni de îngrijiri medicale.
în cauză, prevalându-se de prerogativa conferită prin dispoziţiile art. 15 C. proc. pen., s-au constituit părţi civile minora B.D.S., prin reprezentantul ei legal, mamele celor două victime, B.M. şi J.L., acestea nesolicitând reparaţia prejudiciului lui de cuius, ci a prejudiciilor lor personale determinate de deces.
Prima instanţă reţinând culpa exclusivă a inculpatului rezultată din încălcarea dispoziţiilor Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, a aplicat acestuia, aflat la primul conflict cu rigorile legii penale, pedeapsa de 4 ani închisoare.
Privitor la latura civilă, prima instanţă a dat curs favorabil în parţialitate acţiunii civile demarate de minora B., prin reprezentantul său legal, acordându-i suma de 270.000.000 lei daune materiale (cheltuieli de înmormântare, parastase ulterioare, contravaloarea autoturismului distrus, împrumutul CAR Poliţia Făgăraş contractat de antecesorii săi), suma de 500.000.000 lei daune morale menite a compensa suferinţele produse prin pierderea celor mai dragi fiinţe şi despăgubiri lunare în sumă de 5.000.000 lei începând cu data rămânerii definitive a prezentei şi până la împlinirea vârstei de 18 ani.
Totodată, reieşind din probatoriul administrat ajutorul moral şi material constant acordat părţii civile B.M. de familia victimelor, relaţia tensionară între această familie şi mama victimei B.A.L., respectiv J.L., prima instanţă a acordat şi acestora, bineînţeles diferenţiat, daune morale (părţii civile B.M. - 50.000.000 lei, iar părţii civile J.L. - 10.000.000 lei).
Tribunalul Braşov, prin decizia penală nr. 361/2005, admiţând apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov, partea civilă B.D.S., prin reprezentantul legal B.D.G., partea responsabilă civilmente Societatea de Asigurare U. SA, a desfiinţat sentinţa penală atacată sub aspectul duratei termenului de încercare, al aplicării obligaţiei prevăzute de art. 863 alin. (3) lit. e) C. pen., al calităţii procesuale a societăţii de asigurare, a solidarităţii acesteia cu inculpatul la plata despăgubirilor materiale şi a cheltuielilor judiciare, al cuantumului daunelor morale şi al modului de acordare a prestaţiilor periodice şi, rejudecând în aceste limite:
A majorat termenul de încercare de la 6 ani la 9 ani.
în baza art. 863 alin. (3) lit. e) C. pen., a obligat inculpatul să nu conducă nici un vehicul timp de 2 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii.
A constatat că Societatea de Asigurare U. SA are calitatea de asigurator, conform Legii nr. 136/1995.
A înlăturat obligarea în solidar a asigurătorului cu inculpatul la plata despăgubirilor materiale şi a cheltuielilor judiciare.
A majorat cuantumul daunelor morale de la 500.000.000 lei la
700.000.000 lei.
A obligat pe inculpat să plătească părţii civile B.D.S., prin reprezentantul legal B.D.G., suna de 105.000.000 lei despăgubiri periodice de la data producerii accidentului - 5 octombrie 2003 - până la data pronunţării deciziei în apel şi în continuare suma de 5.000.000 lei lunar până la vârsta de 18 ani.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei,
A respins apelul declarat de partea civilă J.L. împotriva aceleiaşi sentinţe.
Prin urmare, în apel s-a apreciat că împrejurările concrete de săvârşire a faptei - conducerea cu viteză, în stare de ebrietate, rezultatul produs - decesul ambilor părinţi ai minorei, culpa exclusivă a inculpatului, au impus majorarea termenului de încercare şi includerea obligaţiei acestuia de a nu conduce nici un vehicul timp de 2 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Totodată, s-a constatat că, nefiind îndeplinite condiţiile pentru existenţa ca parte responsabilă civilmente, societatea de asigurare nu poate fi obligată în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile, ea urmând să acopere prejudiciul conform contractului de asigurare, însă la limita plafonului de 200.000.000 lei pentru fiecare persoană, dar nu mai mult de 1.000.000.000 lei, indiferent de numărul persoanelor accidentate.
împotriva deciziei date în apel au promovat recurs inculpatul, ce o critică sub aspectul majorării termenului de încercare, al duratei obligaţiei prevăzute de art. 863 alin. (3) lit. e) C. pen., al întinderii despăgubirilor morale acordate, partea civilă B.D., ce ridică problema majorării daunelor morale al căror cuantum îl consideră infim, ea rămânând fără ambii părinţi, în prezent fiind crescută de către tutorele ei şi familia acestuia, criticând soluţia sub aspectul neacordării cheltuielilor de judecată efectuate în apel (a onorariului avocaţial), societatea de asigurare, ce o critică sub aspectul soluţionării laturii civile.
Curtea, raportând decizia recurată la întreg complexul materialului probator existent la dosar, ţinând seama că, potrivit Deciziei nr. 1 din 28 martie 2005 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, natura juridică a obligaţiei pe care şi-o asumă societatea de asigurare prin încheierea contractului de asigurare cu asiguratul este total diferită de răspunderea pentru fapta altuia, încât aceasta participă în procesul penal în calitate de asigurător de răspundere civilă, iar nu ca parte responsabilă civilmente, a apreciat a fi corectă înlăturarea în apel a solidarităţii pasive, cât timp nici o prevedere legală nu permite o astfel de interpretare.
Ca atare, asigurătorul va acorda despăgubiri în limita a
200.000.000 lei pentru fiecare persoană accidentată mortal, diferenţa urmând a fi suportată în exclusivitate de către inculpat în temeiul răspunderii civile delictuale (Ordinul nr. 9/2002 al C.A.S.). Funcţie de câtimea per total a despăgubirilor acordate fiecărei părţi civile, ce suportă un evident prejudiciu personal datorită bulversărilor dramatice survenite în condiţiile lor de existenţă, a distribuit suma de
400.000.000 lei, după cum urmează: 369.000.000 lei către partea civilă minoră, prin reprezentantul său legal; 1.000.000 lei către C.A.S.J. Braşov, 25.000.000 lei către partea civilă B.M., 5.000.000 lei către partea civilă J.L.
Relativ la recursul promovat de partea civilă, văzând că decesul părinţilor său într-adevăr i-a determinat o reacţie patologică, provo-cându-i stări depresive profunde, dar şi perturbări în condiţiile ei de existenţă, Curtea, ţinând seama că prejudiciile morale nu pot fi evaluate pe baza unui mercurial economic, neavând o valoare bănească, a apreciat însă că despăgubirile morale fixate în apel sunt suficiente pentru a asigura o reparaţie a prejudiciului său de afecţiune, acestea constituind doar un substitut pentru preţul suferinţelor psihice determinate de decesul celor mai iubite persoane, de modificarea cursului firesc al vieţii pe care o ducea anterior.
Cercetând motivele expuse de partea civilă în cererea sa de recurs, Curtea a constatat că acesteia nu i s-au acordat în apel cheltuielile judiciare, deşi i s-a dat curs favorabil acelei căi de atac, considerent pentru care a fost admis recursul privitor la acest aspect şi a casat decizia atacată, relativ la această omisiune.
Referitor la recursul inculpatului, Curtea a făcut aplicaţiunea prevederilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., constatând că termenul de încercare calculat cu respectarea dispoziţiilor art. 862 C. pen., reflectat în pericolul social concret al faptei comise, determină inculpatul la un autocontrol în ce priveşte respectarea legii penale, încât încercarea la care el este supus în perioada de probă contribuie pe deplin la reeducarea sa.
Date fiind repercusiunile faptei sale, este normal să fie supus unei verificări a conduitei sale pe o perioadă mai mare de timp, stabilin-du-i-se în sarcină şi o obligaţie legată de cauza infracţiunii comise (să nu conducă nici un fel de vehicul).
Respingerea recursului său s-a corelat în final cu aplicarea prevederilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
<Vezi şi alte speţe de drept penal:
