Lipsa unui interpret. Lipsa procesului-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare. Sancţiuni. Coroborarea probelor

C. proc. pen., art. 6, art. 224 alin. (3)

1. Dacă inculpatul nu cunoaşte limba română şi nu i se asigură interpret pe tot parcursul procesului penal, inclusiv în faza actelor premergătoare, i se încalcă dreptul la apărare, garantat prin art. 6 C. proc. pen.

2. Dacă pentru declaraţiile unor martori, date în faza actelor premergătoare, nu s-a întocmit proces-verbal, acestea nu pot fi avute în vedere de instanţă, lipsa procesului-verbal lipsindu-le şi pe ele de eficienţă.

Decizia penală nr. 197/R din 28 martie 2005 - M.D.

Prin sentinţa penală nr. 194 din 8 octombrie 2002, Judecătoria Târgu Secuiesc a condamnat pe inculpatul G.N. la un an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; la 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală, prevăzută de art. 37 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. Cele două pedepse s-au contopit în cea mai grea dintre ele, cea de 2 ani închisoare.

în baza art. 83 C. pen., s-a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de un an şi 8 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 6 din 11 ianuarie 1999 a Judecătoriei Târgu Secuiesc, astfel încât pedeapsa ce urmează a se executa este de 3 ani şi 8 luni închisoare. Cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

împotriva hotărârii a declarat apel inculpatul, arătând că i s-a încălcat dreptul la apărare, întrucât nu cunoaşte limba română şi nu a avut interpret în faza de urmărire penală şi în faţa instanţei.

Prin decizia penală nr. 177 din 25 noiembrie 2002 a Tribunalului Covasna, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 439 din 6 iunie 2003 a Curţii de Apel Braşov, s-a dispus admiterea apelului inculpatului, desfiinţarea sentinţei penale şi restituirea cauzei către Parchet în vederea refacerii urmăririi penale. în considerentele hotărârii s-a arătat că dreptul la apărare al inculpatului a fost încălcat, întrucât a fost audiat iniţial în faza de urmărire penală fără interpret. învinuirea i s-a adus la cunoştinţă prin interpret, iar la prezentarea materialului de urmărire penală nu a participat această persoană autorizată.

Ciclul procesual s-a reluat prin refacerea urmăririi penale potrivit dispoziţiilor date de instanţă. Judecătoria a fost sesizată prin rechizitoriu cu soluţionarea cauzei, reţinându-se aceeaşi stare de fapt şi aceeaşi încadrarea juridică dată faptelor inculpatului.

Prin sentinţa penală nr. 179 din 8 octombrie 2004, Judecătoria Târgu Secuiesc a condamnat pe inculpatul G.N. la 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fară permis de conducere, prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 13 şi art. 37 lit. a) C. pen.; la 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală, prevăzută de art. 37 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 13 şi art. 37 lit. a) C. pen. Cele două pedepse s-au contopit în cea mai grea dintre ele, cea de 2 ani închisoare.

împotriva hotărârii a declarat apel inculpatul, solicitând achitarea sa pentru cele două infracţiuni, întrucât faptele nu există. Prin decizia penală nr. 185 din 21 decembrie 2004 a Tribunalului Covasna, s-a respins ca nefondat acest apel, menţinându-se hotărârea instanţei de fond.

împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul G.N., solicitând achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât cele două fapte nu există. A arătat că el nu a condus autoturismul pe drumurile publice, iar instanţele au coroborat parţial declaraţiile de martori. La ora 19.30, care se reţine a fi ora depistării de poliţişti în trafic, el se afla împreună cu fratele său, M.I. A arătat că raportul poliţistului în care s-au descris amănunţit împrejurările s-a întocmit după reluarea cercetărilor penale, astfel încât a solicitat înlăturarea sa, ca subiectiv. Se observă că lucrătorii de poliţie s-au deplasat la faţa locului nu în urma urmăririi inculpatului, ci datorită faptului că au fost chemaţi de concubina acestuia, la orele 20.08. Au fost înlăturate nejustificat declaraţiile inculpatului în care acesta a arătat că nu a condus autoturismul, ci avea doar intenţia să o facă.

Examinând hotărârea atacată, probele administrate şi motivele de recurs invocate, s-au constatat următoarele :

întrucât inculpatul contestă modul de coroborare a probelor administrate în cauză, se va proceda la reexaminarea lor.

Declaraţia olografă dată de inculpat în faza actelor premergătoare, la 24.11.2001, a fost dată în faţa organelor de cercetare penală cu încălcarea legii, fiind nulă, astfel cum s-a reţinut prin deciziile penale nr. 1771/2002 a Tribunalului Covasna şi nr. 439/2003 a Curţii de Apel Braşov. La acea dată, organul de cercetare penală a întocmit proce-sul-verbal în care a arătat că inculpatul nu poate să-şi scrie personal declaraţia, întrucât el nu ştie să scrie nici în limba română, nici în limba maghiară. Motivul nulităţii relative l-a constituit împrejurarea că acesta nu cunoaşte limba română, în care s-au redactat actele procedurale, iar aceasta a dus la vătămarea dreptului său la apărare, garantat de dispoziţiile art. 6 C. proc. pen.

Urmărirea penală a fost începută în cauză la data de 15.01.2002 pentru cele două infracţiuni pentru care a fost trimis ulterior în judecată şi condamnat.

S-a constatat că în faza actelor premergătoare, până la începerea urmăririi penale, au fost audiaţi martorii N.M., M.I., F.A. Declaraţiile acestora, mai ales în conţinutul concret al lor, au fost folosite de instanţă în coroborarea probelor. S-a observat însă că, potrivit art. 224 C. proc. pen., organul de urmărire penală avea obligaţia întocmirii unui proces-verbal prin care să constate efectuate unele acte premergătoare, acesta constituind mijloc de probă. Acest proces-verbal lipseşte în speţă, lipsind de eficienţă declaraţiile amintite mai sus. Aceşti martori au dat ulterior declaraţii în faţa instanţei, iar la coroborarea probelor trebuie avute în vedere doar declaraţiile date de aceştia după începerea urmăririi penale şi trimiterea în judecată a inculpatului.

Instanţele de fond au apreciat că declaraţia dată la 16.01.2002 de inculpat, prin care recunoaşte săvârşirea faptei, este efectuată în mod valabil. Pe această declaraţie se află semnătura concubinei inculpatului, în calitate de traducător, ceea ce, în opinia instanţelor de fond, s-a apreciat a acoperi lipsa de cunoştinţe de limba română a inculpatului.

Examinând actul procedural, s-a constatat că există semnătura concubinei inculpatului K.B., în calitate de traducător. Potrivit dispoziţiilor art. 128 C. proc. pen., când una din părţi sau o altă persoană ce urmează să fie ascultată nu cunoaşte limba română ori nu se poate exprima, i se asigură folosirea unui interpret.

în speţă, calitatea de interpret şi calitatea de martor sunt reunite în aceeaşi persoană, concubina inculpatului K.B.

Ca urmare, şi această declaraţie dată de inculpat s-a făcut cu încălcarea normelor procesuale, astfel încât în mod neîntemeiat instanţele de fond au reţinut-o şi folosit-o la coroborarea probelor.

Din declaraţiile date de inculpat s-au reţinut de instanţă însă numai cele date cu respectarea tuturor dispoziţiilor procesual penale. Că acestea conţin doar negări ale săvârşirii faptei nu îi pot atrage inculpatului o sancţionare, întrucât aşa a înţeles să se apere.

Faţă de obiectul judecăţii, faţă de data certă reţinută de organul de urmărire penală ca fiind data faptei, văzând şi declaraţia dată de martorul Z.S., s-a constatat că acesta nu a putut stabili cu certitudine data la care a văzut acest fapt. Inculpatul, ca şi martorul, trăiesc în aceeaşi localitate, iar deplasările acestora sunt realizate în mod obişnuit. Ca urmare, lipsa datei certe privează proba de eficienţă, în sensul stabilirii momentului faptei.

Instanţele de fond au apreciat relevantă declaraţia dată de martora N.M., însă această declaraţie, luată în faza actelor premergătoare, nu a fost cuprinsă în procesul-verbal cerut de lege pentru ca aceasta să fie considerată probă şi nu poate fi avută în vedere la operaţiunea de coroborare a probelor.

Audiată ulterior, cu respectarea dispoziţiilor legale, această martoră nu a confirmat cele reţinute în starea de fapt de către instanţa de fond.

Audiate, rudele inculpatului au arătat că nu cunosc limba română şi au semnat declaraţiile în faza urmăririi penale fără a participa un interpret.

Pentru aceleaşi considerente ca şi cele privind pe martora N.M., declaraţiile date de acestea în faza actelor premergătoare nu pot fi folosite în procesul penal, pentru încălcarea dispoziţiilor procesual penale ce reglementează probele.

Instanţele au reţinut că martorul M.I., fratele inculpatului, este martor asistent la depistarea inculpatului în stare de ebrietate conducând autoturismul pe drumurile publice, dar şi martor ocular la comiterea faptelor. Declaraţia dată de acesta este însă dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 92 alin. (2) şi art. 80 C. proc. pen., întrucât nu s-a adus la cunoştinţa martorului faptul că nu poate fi obligat să depună mărturie, iar la efectuarea unui act procedural nu poate participa o persoană interesată în cauză, respectiv fratele inculpatului.

S-au reţinut însă declaraţiile ulterioare date de acest martor, prin care a arătat că l-a observat pe inculpat că se află la volanul maşinii împotmolite în noroi şi care lovise cu spatele un gard aflat în imediata apropiere a curţii sale.

Concubina inculpatului, martora K.B., a confirmat că în ziua respectivă inculpatul a consumat băuturi alcoolice şi a ajuns în stare de ebrietate, precum şi împrejurarea reţinută de fratele inculpatului, remarcată şi de martorii M.I., F.A., M.I., I.P. şi K.I.

Nu s-a contestat împrejurarea că în jurul orelor 20.08 concubina inculpatului a anunţat poliţia despre cele întâmplate, iar în jurul orelor

21.00, astfel cum rezultă din procesul-verbal întocmit de organele de cercetare penală, la faţa locului au ajuns şi lucrătorii de poliţie. Aceştia l-au depistat pe inculpat în stare de ebrietate şi l-au condus la Spitalul Orăşenesc Covasna.

Instanţele au apreciat că găsirea sticlei de rom în autoturismul inculpatului la momentul depistării lui constituie dovada deplasării acestuia cu maşina la magazinul din comună. In lipsa unor declaraţii concludente de martori şi în condiţiile în care inculpatul neagă acest fapt, acest amănunt devine neconcludent.

Declaraţiile date de lucrătorii de poliţie C.B. şi V.D. arată că în data respectivă se aflau în patrulare prin comună şi au observat în trafic autoturismul condus de inculpat, despre care cunoşteau că nu posedă permis de conducere. Au arătat că au urmărit autoturismul şi că atunci când l-au ajuns acesta era staţionat, cu motorul pornit, cu geamul portierei deschis, la volan aflându-se inculpatul în stare avansată de ebrietate. Autoturismul derapase cu spatele în gardul împrejmuitor al locuinţei din vecinătatea celei aparţinând inculpatului, în continuare, au spus că la acel moment plouase şi terenul era ud, astfel explicându-se derapajul acestuia. Declaraţiile lor se vor reţine de instanţă în măsura în care se coroborează cu celelalte probe. S-a mai constatat că procesul-verbal întocmit de aceştia, de depistare în trafic a inculpatului, nu este realizat cu îndeplinirea cerinţelor legale, făcând parte dintre actele care se întocmesc în prezenţa unor martori asistenţi.

Ca urmare, declaraţiile acestora se vor compara cu celelalte decal-raţii date în procesul penal de martorii audiaţi. Nu s-au identificat în cauză motive pentru care în mod obiectiv să fie reţinute numai decal-raţiile acestor doi martori sau numai declaraţiile celorlalţi martori audiaţi, existând astfel contradicţii asupra faptei descrise în rechizitoriu.

Coroborând toate probele administrate în cauză, s-a constatat că există un puternic dubiu, care îi profită inculpatului, privind conducerea autoturismului pe drumurile publice. Aceasta duce la lipsa unui element constitutiv al celor două infracţiuni pentru care inculpatul a fost trimis în judecată şi condamnat, privind latura obiectivă a acestora.

S-a dispus admiterea recursului declarat de inculpat, potrivit art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., şi achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a inculpatului pentru cele două infracţiuni reţinute în sarcina sa.

Lipsa unui interpret. Lipsa procesului-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare. Sancţiuni. Coroborarea probelor

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Lipsa unui interpret. Lipsa procesului-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare. Sancţiuni. Coroborarea probelor