PENAL-Vatamare corporala. Jurisprudență Tentative
| Comentarii |
|
Tribunalul BUZĂU Sentinţă penală nr. 83/2013 din data de 07.08.2013
Aplicarea unei singure lovituri cu lama unu cuțit victimei, care a produs acesteia plăgi superficiale și care nu i-au pus viața în primejdie, urmată de aplicarea mai multor lovituri cu pumnii, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală și nu tentativă la infracțiunea de omor calificat.
Agresarea părții vătămate pe stradă fără să fie prezente alte persoane și fără a se produce scandal public, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută și pedepsită de art.321 al.1 C.pen. .
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzau nr. 458/P/2012, s-a dispus trimiterea in judecată a inculpaților M.I. , zis N, fiul lui pentru savarsirea infracțiunilor de tentativă de omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i c. pen, port ilegal de armă prev. de art. 2 al.1 pct.1 din legea 61/1991 si ultraj contra bunelor moravuri prev. de art.321 al. 1 c. pen, cu aplicarea art. 37 lit. a si art. 33 lit a c. pen si M.E, ( minor) pentru infracțiunile de vătămare corporală prev. de art. 181 c. pen si ultraj contra bunelor moravuri prev. de art. 329 al.1 c. pen, cu aplic. art. 99 si urm.si art.33 lit. a c. pen.
S-a reținut de procuror că, în data de 7.05.2012, aceștia, împreuna cu alte rude, la întoarcerea de la Penitenciarul Focșani unde au mers să îl viziteze pe A.L., fratele lui M.I., s-au deplasat pe strada Verii din municipiul Buzau, la locuința numitului G.S., pentru a-i cere socoteală întrucat o rudă a acestuia din urmă, aflată in același penitenciar, l-ar fi insultat pe fratele său, A.L..
Inculpații nu l-au găsit acasă, în schimb au discutat cu fratele său, G.D., cerându-i " să facă plata";, adică să-i dea o sumă de bani pentru că ruda sa, S.M., aflată în penitenciar, i-a insultat fratele( unchiul) aflat în același loc.
Cum acesta a refuzat, inculpatul M.I. a scos de la spate un cuțit și l-a lovit în zona submandibulară, după care, împreună cu fiul său, inculpatul M.E., au continuat să îl loveasca cu pumnii si picioarele .L-au lovit cu pumnii pâna a căzut la pământ, apoi M.I. i-a mai aplicat o lovitură cu cuțitul , tăindu-l pe antebrațul stâng. Partea vătămata a reușit să fugă, a fost alergată de inculpatul minor M.E. dar nu a fost prinsă, după care agresorii s-au urcat în autoturismul cu care veniseră și au plecat.
Partea vătămată a fost transportată la spital unde a fost diagnosticată cu " traumatism cranio cerebral cu plagă contuză minimă buză inferioară, buză superioară plagă tăiată ram orizontal mandibular stâng, contuzie toracică, plăgi tăiate superficial față externă braț stâng, leziuni ce au necesitat pentru vindecare 30-35 zile , nepunându-i viața in primejdie.
Fiind audiat, inculpatul M.E. recunoaște că i-a aplicat părții vătămate doi pumni in zona mandibulară și precizează că tatăl său, M.I., nu a lovit-o nici cu pumnii, nici cu vreun cuțit.
Inculpatul M.I. declară, în cursul urmăririi penale, că l-a lovit doar cu pumnul pe G.D., că nu a avut cuțit asupra sa și nu a lovit partea vătămata cu niciun obiect tăietor, că partea vătămata s-ar fi autoagresat.
In cursul judecății, la termenul din 29 noiembrie 2012, inculpații au declarat ca nu recunosc faptele și nu doresc sa beneficieze de disp. art. 320/1 c. pr. pen, după ce instanța le-a adus la cunoștință aceste prevederi.
Fiind audiat, inculpatul M.I. a declarat că, în acea zi,a fost la penitenciar să-l viziteze pe fratele său A.L., deplasându-se cu un autoturism marca Peugeut de culoare argintie, impreună cu fiul său, inculpatul minor M.E., M.C., A.S. si S.G., fără alte rude care să se deplaseze într-o altă mașină.
Pentru că, la penitenciar , a aflat ca fratele său a fost insultat de o rudă de-a părtii vătămate, deținută în același loc, la întoarcere, au mers pe strada Verii din Buzău să vorbeasca cu fratele acesteia și cu care erau într-o relație mai apropiată dar nu l-au găsit acasă. La poartă a ieșit partea vătămată, G.D. , chemată de o nepoată a sa, G.G..
A stat de vorba cu G.D. și, la un moment dat, fără vreun avertisment, fiul său, inculpatul M.E. l-a lovit de două ori cu pumnul în față, partea vătămata luând-o la fugă. Intrucât M.E. a încercat să il prindă, l-a strigat să se intoarcă, l-a băgat în mașina și l-a certat, l-a scuipat, după care au plecat din acel loc pentru ca partea vătămata striga la nepoata să ii aducă o bâta.
Declară că nu a lovit cu nimic partea vatamata. nici măcar cu pumnul, nu a avut nici un obiect asupra lui dar că la urmărirea penala a recunoscut că l-a lovit cu pumnul pentru a lua asupra sa fapta fiului sau.
Inculpatul minor M.E., declară că, în acea zi, trecând pe strada Verii, la întoarcerea de la penitenciar, a văzut pe stradă pe partea vătămată și atunci tatăl său a oprit să vorbească cu ea. Intrucât, cu ceva timp în urmă , avusese un conflict cu aceasta, din cauza unei fete, a coborât din mașină și ,fără vreun avertisment, a lovit pe G.D. de două ori cu pumnul în față. Tatăl său l-a luat din acel loc fără a lovi partea vătămată. Nu au fost însoțiți de alte rude dar a văzut trecând atunci mașina unchiului său, A.P., însă acesta nu a oprit.
Tribunalul, analizand probele administrate la dosarul cauzei, reține următoarea situație de fapt:
In data de 7.05.2012, inculpatul M.I., zis "N"; s-a deplasat cu un autoturism marca Peugeut, împreună cu fiul său M.E., cumnata lui A.S. si nepoții lui, M.C și S.G., la fratele său A.L., aflat în Penitenciarul Focșani. Acolo, acesta i-a spus inculpatului că, un nepot al numitului G.S, pe nume S.M., aflat în același penitenciar, l-a insultat.
Din acest considerent, la întoarcere, M.I. s-a deplasat pe strada Verii din municipiul Buzău pentru a-i cere socoteala lui G.S. pentru fapta nepotului său. La domiciliul acestuia, au dat de numita G.G., nepoata părții vătămate. Spunându-i că G.S. nu este acasă, acesta i-a spus să il cheme atunci pe fratele sau, partea vătămată G.D.. Acesta a ieșit din casă și, în fața porții, a stat de vorbă cu inculpatul M.I., din autoturism coborând și fiul său, inculpatul minor M.E..
M.I. i-a cerut lui G.D. să îl sune pe fratele său, G.S., pentru a-i aduce la cunoștință că nepotul lui, S.M., aflat in Penitenciarul Focșani l-a insultat pe fratele său, A.L., deținuț în același loc. G.D. i-a spus că fratele său nu are cartelă și atunci M.I. i-a cerut să "facă plata";, adică să îi dea niște bani pentru fapta nepotului său.
Cum acesta i-a spus că nu are de ce să plăteascăM.I. a scos de la spate un obiect tăietor-înțepător( nu se știe exact ce era, partea vătămată și martorii facând referire la o lamă care putea să fie și de la un briceag sau unghieră, nu neapărat cuțit) și a încercat să-l taie la față, partea vătămată reușind să evite dându-se înapoi, după care a fost lovit cu pumnii si picioarele de cei doi, apoi , cu acel obiect tăietor-înțepător, i s-au mai aplicat și alte lovituri în antebrațul stâng. Partea vătămată a reușit să fugă, a fost urmărită de M.E., care însă s-a retras după ce tatăl său l-a strigat să se întoarcă. Nepoata părții vătămate, G.G., care a văzut întregul incident, a sunat imediat la 112 ,deplasându-se o ambulanță care a preluat partea vătămata și a dus-o la spital.
Diagnosticul stabilit a fost de " traumatism cranio cerebral cu plagă contuză minimă buză superioară, , buză superioară plagă tăiata ram orizontal mandibular stâng, contuzie toracică, plăgi tăiate superficial față externa braț stâng, leziuni ce au necesitat pentru vindecare 30-35 zile , nepunându-i viața în primejdie";.
Ulterior, medicul legist a precizat că, pentru vindecarea plăgilor tăiate sunt necesare 7-9 zile îngrijiri medicale iar pentru fractura de mandibulă, leziune ce a necesitat si tratament chirurgical, 30-35 zile de îngrijiri( f- 45 d. urm. pen).
Pe stradă a mai trecut o mașină cu rude ale inculpaților dar nu rezultă cert dacă aceasta a oprit sau nu, declarațiile date in cauză de părți și martori cu privire la acest aspect fiind contradictorii. Astfel, potrivit declarațiilor inculpaților și cele ale martorilor care s-au aflat in cealaltă mașină, se pare că aceasta a trecut întamplător prin zonă și, văzând mașina inculpatului M.I.,au vrut să opreasca dar, pentru că erau și rude cu care nu vorbeau, după ce au redus viteza aproape oprind, și-au continuat deplasarea. Potrivit declarațiilor date de partea vătămată și rudele ei , a fost oprit și celălalt autoturism, unul dintre ocupanți, A.P., salutând partea vatamata.
Este cert însă că, nici ocupanții autoturismului cu care veniseră inculpații si nici alte persoane , nu au intervenit în acest conflict.
Apararea inculpaților:
In ceea ce il privește pe inculpatul M.E. nu sunt dubii cu privire la vinovăția sa, el însuși recunoscand că a dat doi pumni în față părții vătămate ( fiind cert că fractura de mandibulă s-a produs în urma acestor lovituri) .
Inculpatul M.I. se apără spunând că nu a lovit cu nimic partea vătămată ( deși la urmărire declară că i-a dat un pumn) dar această apărare nu poate fi reținută de instanță pentru considerentele ce se vor arăta in continuare:
Deși inculpatul " despică în patru"; în memoriile depuse la dosar declarațiile părții vătămate și ale martorilor , evidențiind o serie de contradicții, nimeni nu poate contesta faptul că el a fost prezent la fața locului și a discutat cu partea vătămată și nici împrejurarea că aceasta a fost vătămată în cadrul acelui conflict nefiind vorba de vreo autoagresare în ceea ce privește plăgile tăiate. Faptul că, între unele declarații există mici deosebiri, este explicat de împrejurarea că cei audiați nu au fost de față de la începutul conflictului și până la sfârșit, surprinzând doar anumite momente ale incidentului., din locuri diferite. Pe de altă parte, instanța a lămurit o serie de contradicții în cursul judecății, cei audiați pe acest aspect oferind explicații logice ale unor susțineri din cursul urmăririi penale. Astfel, partea vătămată a explicat că, deși a făcut referire la cuțit in cursul urmăririi penale, a declarat așa pentru că a văzut acea lamă și așa a crezut la acel moment dar putea să fie și alt obiect cu lamă, iar martora G.G. a explicat instanței că a făcut referire la alte nume în declarațiile date pentru că așa a înțeles că se numesc agresorii, după porecle, nu îi văzuse până atunci și a dat acele declarații la două noaptea; în instanță l-a recunoscut fără probleme pe inculpatul M.I., la fel și G.V.
Există probe directe de vinovăție, declarația părții vătămate fiind susținută de martori și de actul medico-legal.
Astfel, martora G.G. ( f. 131 instanță) declară că a văzut când M.I. l-a lovit pe G.D. cu cuțitul , cum l-au urmărit , fiind nevoită să sune la 112.
- G.V. (f. 132 instanță) a văzut în mâna lui M.I. un obiect lucios iar pe fiul său plin de sânge;
- S.C. a văzut când M.I. l-a lovit cu cuțitul( f. 133 d. instanță);
- L.I. ( f. 175 instanță)a văzut două autoturisme parcate dar nu au coborât decât cei care au lovit partea vătămată, ceilalți au rămas in autoturisme, l-a văzut pe M.I. lovind partea vătămată cu o lamă de dimensiuni mici, crede că briceag
- Dovada folosirii unui obiect tăietor-înțepător o constituie in mod cert plăgile tăiate sub mandibulă si brațul stâng, plăgi pe care, în mod cert, nu le-a produs decât M.I., ( M.E. lovindu-l cu pumnii )și pe care nu le-a avut anterior ieșirii la poartă.
- O altă dovadă o reprezintă petele de sânge de pe mâneca stângă a tricoului părții vătămate (vezi fotografiile judiciare),tricou pe care l-a îmbrăcat după agresiune, când a plecat la spital, la momentul conflictului neavând nimic pe el de la brâu în sus;
- Apelul la 112 unde martora G.G. spune că "l-a tăiat"; pe unchiul său (fila 215 d. urm. pen).
Inculpatul M.I. declară că " a ținut mâinile in șolduri";și nu l-a lovit , declarație ce se coroboreaza perfect cu cea a parții vătămate(f-42)";M. a stat cu mâinile la spate";.
De altfel, contradicții există și între declarațiile inculpaților ( de ex. cu privire la locul unde era partea vătămată înainte de a vorbi cu ea, cu privire la relațiile dintre cele două familii, felul in care a fost agresată partea vătămată).
Deși inculpatul M.I. susține că partea vătămată s-ar fi autoagresat producându-și plăgile tăiate, că și în completările actului medico-legal se arată cu nu poate fi exclusă autoagresiunea, instanța constată fără dubiu că nu este decât o încercare a acestuia de a scăpa de răspundere penală. Actul medico-legal ( fila 45) arată că nu ar fi exclusă autoagresiunea dacă autorul ar fi dreptaci, numai că localizarea este atipică pentru plăgile tăiate iar partea vătămată nu manifestă tendinte autolitice.
Susține că, dacă l-ar fi tăiat, ar fi fost pete de sânge pe jos ori nu s-au găsit. Nici cu acest punct de vedere instanța nu este de acord pentru ca plăgile tăiate au fost superficiale astfel că nu avea cum să curgă o cantitate mare de sânge încât să curgă pe ajungă pe trotuar și , mai mult , partea vătămată s-a șters pe prosop imediat după agresiune( există fotografie judiciară - prosop murdar de sânge).
Cu privire ca încadrarea juridică a faptei de lovire a inculpaților;
Instanța este convinsă de probe că inculpații sunt coautori ai faptei de vătămare corporală, cei doi înțelegându-se și colaborând la săvârșirea infracțiunii. Astfel, cei doi inculpați nu s-au întâlnit întâmplător în fața porții părții vătămate și au bătut-o ( eventual fiecare pentru alte considerente) ci ei au venit împreună de la penitenciar, ambii aflând că fratele, respectiv unchiul, a fost insultat la penitenciar de S.M., deținut in același loc, rudă a părții vătămate.
Din modul în care au agresat partea vătămată nu se poate desprinde decât o singură concluzie, aceea că au fost înțeleși să aplice o corecție unei rude a lui S.M. ( victimă fiind partea vătămată pentru că pe ea au gasit-o la domiciliu).
M.I. a oprit autoturismul la poarta părții vătămate, au coborât împreună, celelalte rude au așteptat, au stat de vorbă cu ea, M. ținând mâinile la spate și, când li s-a spus că nu are de ce să plătească, au tăbărât asupra sa, inculpatul minor lovind-o cu pumnii, tatăl său cu acel obiect tăietor pe care îl ținea la spate.
Dacă nu exista nicio înțelegere, colaborare între ei, nu ar fi lovit partea vătămată în același timp, nu s-ar fi deplasat împreună la poarta părții vătămate sau ar fi lovit-o doar unul.
Ambii au cerut " să facă plata";- știind deci ce urmează să facă - fapt ce rezultă nu doar din declarațiile părții vătămate ci și din cele date de vecina S.A..
Infracțiunea de omor se poate comite cu intenție directă sau indirectă, in ultimul caz autorul ,deși prevede rezultatul, nu-l urmărește dar acceptă posibilitatea producerii lui.
In spetă, inculpații , din modul în care au aplicat loviturile părții vătămate, nu au urmărit și nu au acceptat posibilitatea producerii lui. Astfel, inculpatul minor i-a aplicat lovituri in față cu pumnul în timp ce tatăl său ,cu acea lamă , i-a aplicat lovituri in zona feței și antebrațului. Chiar dacă a folosit un obiect apt de a ucide și l-a lovit aproape de gât, submandibular , instanța crede că intenția lor nu a fost aceea de a-l omorî ci de a-l pedepsi, de a-i da o lecție, pentru că a refuzat să plătească pentru jignirea adusă de o rudă de-a sa unei rude de a lor.
- lipsa intenției rezultă și din faptul că ei au mers la domiciliul părții vătămate pentru a discuta de fapt cu fratele ei, dar, pentru că nu au găsit-o , au cerut să vină partea vătămată, agresiunea având loc doar după ce a refuzat să le dea bani; este clar că dacă partea vătămată ar fi mers în casă și le-ar fi dat bani, nu ar mai fi lovit-o;
- mai mult, l-au agresat în plină stradă, acolo unde oricine putea să observe cu ușurință ce se întâmplă; concluzia este că ei nu s-au ferit pentru că nu au vrut să o omoare ci doar să o bată;
- chiar partea vatamata, în prima declarație dată(f- 37 ) declară că M. ținea lama între degete și se vedea doar jumătate de lamă";- felul în care a ținut acel obiect ascuțit arată că nu a avut intenția de a-l omorî, lovitura nu ar fi fost suficient de puternică pentru a-i suprima viata";ci, în mod sigur , a vrut sa-i dea o lecție părții vătămate pentru că a refuzat să-i dea bani. Dacă ar fi ținut de mâner acel obiect este cert că inculpatul nu ar fi urmărit decât sa aplice o lovitură suficient de puternică pentru a-i lua viața.
Mai mult, era "sprijinit"; în activitatea sa și de fiul său, ori, după lovitura cu acea lamă a lovit partea vătămata cu pumnul ( afirma chiar partea vătămată - f- 42); ori, având în vedere numărul agresorilor și faptul că au luat prin surprindere partea vătămată, ar fi putut continua să o lovească de multe ori, cu acel obiect, ținut normal, producându-i leziuni serioase din care ar fi rezultat clar intentia de a ucide victima.
Un alt argument în sprijinul acestei încadrări este si superficialitatea plăgilor( se observa chiar din fotografiile judiciare - f.46-47 ), mai gravă fiind lovitura dată in față de celălalt inculpat ce i-a produs o fractură de mandibulă. Chiar dacă superficialitatea plăgilor tăiate a fost determinata și de faptul ca partea vatamata a reusit să se apere, convingerea instantei rămâne aceeași, aceea ca intenția lor a fost alta, doar de a o vătăma, de a da o lecție unei rude de-a celui deținut , pentru că a refuzat să plătească pentru fapta rudei ei.
- nu lipsit de importanță este și faptul că fratele victimei, G.S., este prieten cu inculpații, greu de crezut și fată de această împrejurare că M.I. a vrut să îi omoare fratele;
- mai mult, leziunile nu i-au pus in primejdie viata. Sigur, acesta nu este un argument in sprijinul ideii de lipsă a intentiei de a ucide, dar trebuie ținut seama de el alături de celelalte considerente.
Prin urmare, față de felul în care au acționat, instanța crede că este total greșit ca un inculpat să răspundă pentru tentativă de omor iar celălalt pentru vătămare corporală, din moment ce au acționat împreună în vătămarea lui G.D. Dacă nu rezulta intentia de vătămare, cei doi trebuiau să răspundă pentru tentativă de omor și nu pentru fapte distincte, ca și cum acțiunile lor ar fi fost total separate.
Cum acțiunile lor au fost făcute în realizarea acestui scop, neavând importanță că unul a lovit cu cutitul, celălalt cu pumnul ( leziunile cele mai grave necesitand 30-35 zile îngrijiri medicale) ei sunt coautori la fapta de vătămare corporala prev de art. 181 c. pen. - motiv pentru care va schimba incadrarea pentru inculpatul M.I., reținând și circumstanța agravantă a săvârșirii faptei împreună cu un minor.
Pentru considerentele arătate mai sus va respinge și cererea de schimbare a încadrării juridice din tentativă la omor în lovire , prev. de art. 180 al. 2 c. pen, formulată de M.I., acțiunea sa nefiind separată de a inculpatului minor.
In ceea ce privește infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii publice, prev. de art. 321 al. 1 c. pen,
Deși procurorul reține că s-a produs tulburarea ordinii și liniștii publice, instanța este de părere că fapta nu a fost de asemenea amploare încât să constituie infracțiune, putând fi cel mult o contravenție la legea 61/1991 .
Pentru a fi în prezența acestei fapte penale, trebuie ca inculpații, în public, să săvârșească acte sau gesturi, să profereze expresii sau cuvinte ori să se dedea la orice alte manifestări prin care să se aducă atingere bunelor moravuri ori să se producă scandal public, ori să se tulbure, în alt mod liniștea și ordinea publică.
Inculpații au agresat partea vătămată în plină stradă, dar fără ca să fie de față alte persoane si fără să se producă scandal public și acest lucru rezultă din declarațiile celor audiați in cauză.
Rezultatul faptei se referă la caracterul public al indignării cetățenilor față de manifestarea inculpaților și nu la o indignare izolată a unei persoane, la o părere personală sau la un comentariu, urmare care nu s-a produs in speță (nu sunt dovezi ). Chiar dacă inculpații au fost însoțiți de alte persoane, ele au rămas în autoturisme, nu a fost scandal, alte persoane nu au fost pe stradă. Persoanele ce i-ar fi însoțit pe inculpați (dacă au fost și in celălalt autoturism sau cei din autoturismul său) în niciun caz nu fac parte din categoria persoanelor " revoltate"; de cele petrecute.
Astfel, agresarea părții vătămate a durat câteva minute, timp în care alte persoane nu au fost prezente pe stradă. Faptul că, ulterior plecării părții vătămate cu ambulanța, una sau două persoane au ieșit pe stradă, nu are nicio legătură cu acțiunea anterioară a inculpaților.
Martorul C.D. (f. 95. d. fond) declară că l-a auzit pe G.D. strigând să fie chemată poliția dar, când a ieșit afară, l-a văzut pe acesta, pe un polițist, nefiind prezente alte persoane;
- martora A.S ( f. 98 f. instanță) ( împreună cu ceilalți au stat în mașină) nu a văzut alte persoane pe stradă;
- C.I. ( f. 99), din mers ( se afla în celălalt autoturism)a văzut cand a fost lovită partea vătămată de inculpatul minor dar, în afară de tatăl său și de partea vătămată , nu mai era nimeni pe stradă;
- D.A., în afara vocilor care spuneau " banii, banii"; și de lovitură - crede că cineva a fost lovit - nu a auzit scandal;
- martor L.I. f.69- in afară de partea vătămată si de cei din cele 2 masini nu a vazut alte persoane,nu vorbeste de niciun scandal;
- S.C. f. 133 d. instanță)- " totul a durat foarte puțin, pe stradă nu a fost scandal…nimeni nu a ieșit de frică";
- L.A.G. ( f. 135) în afara persoanelor care îl agresau pe G.D., a mai văzut două femei-dar erau în autoturisme - nu a văzut persoane care să iasă în fața casei;
- S.G. ( f. 156) in afara celor din autoturism, nu au fost alte persoane pe stradă.
Prin urmare, se impune pentru această infracțiune achitarea în temeiul art. 10 lit. d c. pr. pen, nefiind îndeplinită urmarea prevăzută de lege.
Chiar dacă inculpatul M.E. a recunoscut că a lovit partea vătămată cu pumnii, în față, instanța nu poate să-i rețină disp- art- 320/1 c. pr. pen, pentru următoarele considerente:
Potrivit acestui text de lege, recunoașterea faptelor trebuie să aibă loc până la începerea cercetării judecătorești iar inculpatul trebuie să solicite ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate de procuror. In speță, instanța a adus la cunoștința inculpaților prevederile acestui text de lege, ambii spunând la acel termen că nu recunosc faptele, nu doresc să beneficieze de disp. respective. Pentru acest considerent, instanța a trecut la administrarea de probe, ocazie cu care inculpatul minor, la audierea sa, a declarat că a lovit partea vătămată. Față de momentul la care a făcut aceasta declarație , de împrejurarea că s-a trecut la audierea inculpaților și a martorilor, că nu a făcut o declarație de recunoaștere in totalitate a faptelor, așa cum prevăd disp. legale , consideră instanța că nu poate beneficia de acestea.
In consecință, față de cele arătate, urmează ca instanța să îi condamne după cum urmeaza:
În baza art. 181 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 75 lit. c C.pen. și art. 37 lit. a C.pen. condamnă pe inculpatul M.I. la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală.
În baza art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen. condamnă inculpatul la 1 an închisoare.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a C.proc.pen. raportat la art. 10 lit. d C.proc.pen. achită pe inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. 1 C.pen.
În baza art. 33 lit. a - 34 lit. b C.pen. contopește pedepsele aplicate inculpatului, urmând să execute pedeapsa cea mai mare, aceea de 5 ani închisoare.
În baza art. 61 C.pen.va revoca liberarea condiționată și va contopi restul rămas neexecutat de 589 zile din pedeapsa de 1291 zile stabilită prin sentința penală nr. 979/2009 a Judecătoriei Buzău cu pedeapsa de 5 ani, urmând să execute 5 ani, la care se adaugă un spor de 1 an, în total 6 ani închisoare.
Va aplica art. 71 - 64 lit. a, b C.pen. (cu excepția dreptului de a alege).
Va menține starea de arest și va deduce din pedeapsă reținerea și arestul preventiv la zi, începând cu 08.05.2012.
În baza art. 181 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 99 și următoarele C.pen., condamnă pe inculpatul M.E. la o pedeapsă de 1 an închisoare.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a C.proc.pen. raportat la art. 10 lit. d C.proc.pen. achită pe inculpatul M.E. pentru infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. 1 C.pen.
Va aplica art. 71 - 64 lit. a, b C.pen. (cu excepția dreptului de a alege).
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 va dispune prelevarea probelor biologice de la inculpații M.I. și M.E.în vederea introducerii profilului genetic în SNDGJ, la eliberarea din penitenciar, fără altă notificare prealabilă din partea instanței de judecată
La individualizarea pedepselor, instanța a ținut seama de următoarele:
Inculpatul M.I. este un infractor ce a mai fost condamnat pentru fapte grave, săvârșite cu violentă- 7 ani pentru viol , 3 ani pentru nerespectarea regimului armelor și munițiilor (în România) și 2 ani și 4 luni pentru jaf în grup în Ungaria. Nu a recunoscut faptele.
Nici inculpatul minor M.E. nu este la primul contact cu legea penală. A fost sancționat administrativ de două ori pentru relații sexuale cu o minoră și pentru șantaj.
Potrivit raportului de evaluare, f-225 d. urm. pen, nu urmează regulat cursurile școlare, a fost implicat în activități la limita legalității, se folosea de numele tatălui său pentru a intimida persoane pe care nu le agrea.
Se impune ca pedepsele să fie executate in regim de detenție față de persoana inculpaților care nu sunt la primul contact cu legea penală și față de gravitatea deosebită a faptei.
A merge la poarta unei persoane și a o agresa în plină stradă , cu leziuni extrem de grave-fractură de mandibulă și plăgi tăiate - pentru că refuză să ii dea bani pentru că un nepot le-a jignit o rudă de-a lor, arata că aceștia nu manifestă decât o totală desconsiderare față de ființa umană pe care o pot pedepsi după bunul lor plac pentru fapte care nici măcar nu sunt săvârșite de aceasta.
Mai mult, M.I. a procedat într-un mod identic in urmă cu câțiva ani, atunci obținând bani de la partea vătămată, mama acesteia speriată fiind de faptul că l-au luat de gât pe fiul ei, inarmat fiind tot cu un cuțit (i-au dat 5-6 milioane).
In latura civila, inculpatii au fost de acord cu daunele precizate de partea vătămată, astfel că vor fi obligați la sumele solicitate.
Va dispune ridicarea amenzii apăratorului părții vătămate, prezența sa nefiind obligatorie ( motiv greșit avut in vedere la aplicarea sancțiunii).
Văzând și disp. art. 191 al.2 , 3 c. pr pen,
