Plângere rezoluţie procuror. Jurisprudență
| Comentarii |
|
Judecătoria LEHLIU-GARA Sentinţă penală nr. 103 din data de 30.05.2013
SENTINȚA PENALĂ NR. 103/30.05.2013 (plângere rezoluție procuror)
Pe rol soluționarea cauzei penale, având ca obiect plângere rezoluție procuror, formulată de petenul B.G., î împotriva intimaților F. T., F.A. și F. C.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 23.05.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 30.05.2013 și în urma deliberării a pronunțat prezenta hotărâre.
I N S T A N Ț A
Deliberând asupra acțiunii penale de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13.05.2013, petentul B. G. a formulat plângere împotriva Ordonanței de respingere a plângerii formulate împotriva intimaților F. T., F.A. și F. C., toți cu domiciliul în comuna I. pronunțată la data de 16.04.2013 în dosarul nr.59/II/l/2013 de Prim Procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria L.G., solicitând admiterea plângerii și trimiterea în judecată a intimaților pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 alin. 2 C.p.
În motivarea plângerii, se arată că din întregul material de urmărire penală, rezultă că inculpatul F.N, împreună cu F. T., F. A. și F. C., l-au lovit în ziua de 17.03.2012, cauzându-i leziuni care au necesitat 15-16 zile de îngrijiri medicale și deși a formulat plângere împotriva soluției de scoatere de sub urmărire penală Prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria L.G., a apreciat în mod nelegal și netemeinic că plângerea este nefondată, menținând soluția dată în cauză de procurorul de caz, reținând că inculpatul F.N. a fost cel agresat fizic de către petent și că numiții F.A., F.C. și F. T. au intervenit doar pentru a a-i despărți, fără ca aceștia să îl lovească.
Se arată că, din probatoriile administrate în cauză, rezultă că F.A., F.C. și F. T. au participat efectiv la încăierarea ce a avut loc în ziua de 17.03.2012, l-au lovit pe petent, că numitul F.A. l-a lovit cu un băț în zona capului și toracelui, lovitura aplicată de acesta având un rol decisiv în crearea leziunilor descrise în certificatul medico-legal nr.750/A 11/108/24.07.2012, iar în urma acestei lovituri petentul a intrat în stare de inconștiență, favorizând astfel loviturile pe care i le-au aplicat cu pumnii și picioarele cele două femei.
Petentul arată că numita F. T. l-a imobilizat, apucându-l cu ambele mâini de pulovăr și cămașă, pe care i le-a rupt, lovindu-l în același timp cu pumnii și picioarele în zona feței și trunchiului, iar numita F.C., l-a lovit cu pumnii și picioarele pe corp, profitând de faptul că în urma loviturilor aplicate de F. A. cu un par din lemn și de F. N. cu sticla de bere în zona feței și capului, nu a mai putut reacționa și nu s-a mai putut apăra și aportul la săvârșirea infracțiunii de lovire a numiților F. T., F. A. și F. C., este substanțial, egal cu cel al inculpatului F.N.și că fără contribuția acestora și implicarea lor în săvârșirea infracțiunii de lovire, inculpatul F.N. nu ar fi avut posibilitatea să îl doboare cu lovitura aplicată în zona feței cu sticla de bere.
În drept se invocă disp. art.2781 C.p.pen.
Analizând plângerea raportată la dosarul de urmărire penală, instanța reține următoarele:
Cu referire la excepția inadmisibilității invocate de procuror, se rețin următoarele:
LA DATA DE 20.03.2012, PETENTUL B.G., A FORMULAT PLÂNGERE solicitând a se efectua cercetări față de numiții F. N., F. T., F. A. și F. C. pe motiv că, în data de 17.03.2012 l-au agresat fizic, aplicându-i lovituri cu pumnii și picioarele în diferite zone ale corpului (numitul F. N. chiar și cu sticla în cap).
Ulterior, partea vătămată a anexat dosarului cauzei certificatul medico-legal nr.750/A2/l08/24.07.2012 emis de către SML C., din care rezultă că, în urma "agresării exercitate a suferit leziuni (produse prin lovire cu corp dur) care necesită pentru vindecare 15-16 zile de îngrijiri medicale.
Prin rezoluția din data 29.06.2012 s-a început urmărirea penală față de numiții F. N., F. T., F. A. și F. C, pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 180 al.1 Cp., iar prin Ordonanța din 05.02.2013 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din art.180 al.1 C.p. în art.180 al.2 C.p.
Prin Rechizitoriul din 06.03.2013 dat în dosarul nr.497/P/2012 Parchetul de pe lângă Judecătoria L.G. a dispus scoaterea de sub urmărire penală a lui F. T., F. A. și F. C, pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 180 al.2 Cp., întrucât fapta nu a fost săvârșită de aceștia.
Împotriva soluției de scoatere de sub urmărire penală dispusă prin rechizitoriu a formulat plângere petentul, iar prin Ordonanța din 16.04.2013 dată în dosarul 59/II/1/2013 Prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria L.G., a respins plângerea.
Împotriva rezoluției date de procurorul ierarhic superior petentul a formulat prezenta plângere, astfel cum rezultă din petitul plângerii și precizările avocatului ales cu ocazia concluziilor pe fond.
Analizând plângerea petentului astfel cum a fost precizată în temeiul principiului disponibilității, instanța o apreciază ca fiind inadmisibilă pentru considerentele ce vor urma.
Potrivit art. 278¹ C.p.p. după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 C.p.p. împotriva rezoluției de neâncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată precum și orice alte persoane ale căror interese sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art.277 și art. 278 C.p.p. la instanța căreia i-ar reveni potrivit legii competența să judece cauza în prima instanță. Plângerea poate fi făcută și împotriva dispoziției de netrimitere în judecată cuprinsă în rechizitoriu.
Această normă legală vizeză controlul judecătoresc al soluției de netrimitere în judecată dispusă de organul de urmărire penală și are rolul de a da eficiență dispozițiilor cuprinse în art. 21 al.1 din Constituție potrivit căruia ,, orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor legitime";, precum și dispozițiilor cuprinse în art.13 din CEDO potrivit căruia ,,orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute de Convenție au fost încălcate, are dreptul să se adreseze efectiv unei instanțe naționale, chiar și atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acționat în exercitarea atribuțiilor lor oficiale";.
Din interpretarea textului menționat rezultă că este supusă controlului judecătoresc în temeiul art. 278¹ C.p.pen. și ordonanța de scoatere de sub urmărire penală dispusă prin rechizitoriu, confirmată, ca urmare a respingerii plângerii formulate corespunzător posibilității legale reglementate în favoarea părții interesate prin art. 275-278 C.p.pen.
Potrivit art.275 C.p.p. împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală pot face plângeri părțile și orice persoane dacă prin măsurile și actele respective s-a adus o vătămare intereselor legitime ale acestora.
Plângerea împotriva măsurilor sau actelor luate de procuror ori efectuate pe baza dispozițiilor date de acesta se rezolvă de prim procurorul parchetului ori ale procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel ori de procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (art. 278 al.1 C.p.p.)
Când măsurile sau actele sunt ale prim procurorului parchetului ori ale procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel ori de procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, plângerea se rezolvă de procurorul ierarhic superior(art. 278 al.2 C.p.p.)
Din dispozițiile legale enunțate rezultă că petentul nemulțumit de soluția de scoatere de sub urmărire penală dispusă prin rechizitoriu de procurorul parchetului de pe lângă Judecătoria L.G. trebuie să parcurgă următoarele etape: mai întâi să se adreseze cu plângere prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria L.G. iar dacă plângerea i-a fost respinsă de acesta, să se adreseze cu plângere instanței de judecată.
Însă în cauză Prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria L.G. prin Ordonanța din 16.04.2013 dată în dosarul 59/II/1/2013 a respins plângerea petentului.
Instanța constată că petentul a parcurs etapa controlului la procurorul ierarhic superior, însă plângerea formulată în fața instanței este inadmisibilă întrucât acesta a atacat Ordonanța din 16.04.2013 dată în dosarul 59/II/1/2013 de Prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria L.G. pe când obiectul plângerii vizat de art. 278¹ al.1 C.p.p îl constituie rezoluția de neâncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, precum și dispoziția de netrimitere în judecată cuprinsă în rechizitoriu și nu actul prin care procurorul ierarhic superior a soluționat plângerea formulată potrivit art. 275-278 C.p.p..
Ori din plângerea astfel cum a fost precizată expres de avocatul ales al petentului rezultă că acesta a atacat și a invocat motive de nelegalitate ale Ordonanței din 16.04.2013 dată în dosarul 59/II/1/2013 de Prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria L.G. Rezolvarea plângerii introduse în temeiul art. 275-278 C.p.p. de către procurorul ierarhic superior constituie numai o condiție prealabilă, obligatorie prevăzută de lege pentru exercitarea plângerii în condițiile art. 2781 al.1 C.p.p. Prin urmare în procedura reglementată de art. 2781 al.1 C.p.p. se verifică numai legalitatea și temeinicia soluției de netrimitere în judecată dată inițial de procuror, în speță dispoziția de netrimitere în judecată dispusă prin rechizitoriul din 06.03.2013 dată de procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria L.G. care constituie și obiectul plângerii.
Față de considerentele ce preced instanța apreciind plângerea formulată ca inadmisibilă în baza art. 278¹ al.8 lit. a C.p.pen. o va respinge pe cale de consecință și va menține dispoziția de scoatere de sub urmărire penală dispusă prin rechizitoriu din 06.03.2013 dată de procurorul Parchetul de pe lângă Judecătoria L.G. în dosarul nr.497/P/2012.
Instanța apreciază că orice altă interpretare a textului legal menționat, este exclusă, în raport cu împrejurarea că normele legale care privesc desfășurarea procesului penal, și sesizarea instanței, astfel cum sunt reglementate de legea procesual penală, art. 197 al.2 C.p.pen., sunt de ordine publică, astfel încât încălcarea lor duce la nulitatea oricărui act procesual sau hotărâre judecătorească ce le-ar nesocoti.
Deși respingerea plângerii ca inadmisibile face de prisos analiza fondului plângerii, instanța reține totuși sub acest aspect că plângerea este nefondată.
Astfel, inculpatului F.N. a recunoscut că el este cel ce 1-a agresat fizic pe petentul B.G., motivat de faptul că acesta din urmă a fost cel ce 1-a lovit inițial și că numiții F.A., F. C., F. T., doar au intervenit pentru a-i despărți și a-i împiedica să se mai lovească.
Declarația inculpatului F.N. se coroborează cu cea a martorei T. A., ce confirmă că i-a văzut pe B. G. și F. N. lovindu-se reciproc, aceasta susținând că despre ceilalți nu poate spune că l-au agresat pe B. G., ci numai că cei doi ce se loveau iar F. A., F. C. și F. T. erau strânși grămadă și erau agitați.
Nici martorul D. I. nu susține afirmația petentului, acesta declarând că fiind cu oile pe izlaz a văzut un grup mai mare de persoane, recunoscându-i pe numiții B.G., B. C. și F. N. care se băteau ridicându-se și trântindu-se de la pământ, nefăcând nici o mențiune despre intimați.
Deși petentul susține că martorii B. M. și B. C. pot confirma susținerea sa, fapt demonstrat cu declarațiile date de aceștia, instanța reține că declarațiile lor nu se coroborează cu celelalte probe administrate reținând totodată și raporturile de rudenie existente între aceștia și partea vătămată astfel că pozițiile lor sunt subiective și în favoarea părții vătămate.
De altfel, însăși partea vătămată în declarația dată la
17.03.2012, la scurt timp de la momentul producerii incidentului, nu a descris agresiunea exercitată asupra sa în sensul că ar fi fost lovit cu vreun par sau băț, de învinuit și intimați, ci doar că inculpatul F.N. l-ar fi lovit cu o sticlă în zona ochiului drept, determinând căderea sa, după care cu toți cei mai sus arătați l-au lovit cu pumnii și picioarele. Prin urmare din probele administrate nu rezultă dincolo de orice dubiu că și intimații l-au lovit pe petent, astfel că soluția dispusă de parchet este legală și temeinică.
Văzând prev. art. 192 al.2 C.p.p. va obliga petentul la plata sumei de 20 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 278¹ al.8 lit. a C.p.pen. respinge plângerea petentului B.G., formulată împotriva Ordonanței de respingere a plângerii pronunțată la data de 16.04.2013 în dosarul nr.59/II/l/2013 de Prim Procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria L.G., ca inadmisibilă.
Menține dispoziția de scoatere de sub urmărire penală dispusă prin Rechizitoriul din 06.03.2013 din dosarul nr.497/P/2012 dată de procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria L.G.
În baza art. 192 al.2 C.p.pen. obligă petentul la plata a 20 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.05.2013.
