Plângeri prealabile . Jurisprudență Plângeri prealabile
| Comentarii |
|
Tribunalul BACĂU Sentinţă penală nr. 289 din data de 17.09.2013
Prin plângerea formulată la data de 5.07.2013, petenta SC M. B SRL Bacău a contestat rezoluția procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău nr. 455/P/2011 din 1.03.2013.
În motivarea plângerii, petenta arată că organele de urmărire penală, au preluat date din raportul de expertiză contabilă efectuată în cauză, fără să le coroboreze cu celelalte mijloace de probă administrate și fără să țină cont de concluziile suplimentului la raportul de expertiză.
In motivarea ordonanței se arată că nu au fost decontate un număr de 87 B.O. cu o valoare însumată de 387.376 lei refuzate la plată din lipsă de disponibilități.
In realitate, petenta deține, în fapt, un număr de 97 B.O. în valoare de aproximativ 590.000 lei.
Tot în raportul de expertiză se arată faptul că, la finele perioadei debitorul datora suma de 590.331 lei.
Ca atare, din analiza acestor date, se poate concluziona faptul că, pentru diferența de la 387.376 lei până la 590.331 lei nu s-ar fi emis B.O., cu toate că, în realitate, pentru întregul debit de aproximativ 590.000 lei au fost emise B.O. Aceste aspecte evidențiază modul subiectiv și evaziv în care a fost efectuată expertiza contabilă, iar organele de urmărire penală i-au dat o valoare probantă însemnată.
De asemenea, se mai arată faptul că, intimatul își manifestă disponibilitatea de a stinge litigiul și, de asemenea, acesta nu a avut intenția de a înșela partea vătămată.
Dacă intimatul își manifesta intenția de a îndestula partea vătămată, cu siguranță, nu ar fi indisponibilizat, imediat ce s-a trecut la executarea B.O., singurele bunuri aflate în patrimoniul S.C. P. S.R.L., în valoare de aproximativ 190.000 lei.
Aspectele care evidențiază intenția frauduloasă a făptuitorului nu au fost luate în considerare în adoptarea soluției așa cum ar fi fost necesar.
Astfel că, nu s-a luat în considerare concluziile din suplimentul raportului de expertiză contabilă și anume, faptul că "dacă S.C. S. S.R.L. și S.C. S. D. S.R.L. (societăți administrate de învinuit) își achita datoria în valoare de 814.324 lei către S.C. P. S.R.L., acesta putea să-și achite la rândul lui datoriile către creditori. "
De asemenea, din raportul privind cauzele și împrejurările care au determinat apariția stării de insolvență a S.C. P. S.R.L. se arată fătul că "din activitatea economico-financiară se poate observa faptul că activitatea debitoarei s-a caracterizat, în mare parte a perioadei analizate, printr-o "evoluție doar aparent favorabila." Societatea nu a recuperat creanțele față de societățile din același grup, cauza care a adus la apariția stării de insolvență o constituie rezultatul unei activități derulate în interesul altor societăți în care asociatul U.T.C. deține părți sociale. Practic, în activitatea derulată prin S.C. P. S.R.L. era una de intermediere în scopul aprovizionării firmelor din grup aflate deja în criză de lichidați și ocolită de furnizori.
Ca atare, se impunea verificarea volumului relațiilor comerciale și, dintre S.C. S. D. S.R.L și S.C. P. S.R.L. și, de asemenea, verificarea destinațiilor sumelor de bani care reprezentau contravaloarea mărfurilor achiziționate de cele două entități de la partea vătămată.
Având în vedere valoarea mare a prejudiciului produs, organele de urmărire penală ar fi trebuit să dea eficiență principiului rolului activ și să ia măsuri operative în vederea lămuririi cauzei sub toate aspectele, în practică, în situații similare, organele de urmărire penală ridică actele contabile de la sediul societății debitoare pentru a înlătura orice posibilitate de distrugere a probelor.
în cauza de față, era imperios necesar să se fi verificat toate actele contabile ale celor trei societății patronate de intimatul U.T.C., și să se stabilească volumul tranzacțiilor, destinația banilor, precum și care era raționamentul economic pentru care învinuitul achiziționa materia primă pe societatea S.C. P. S.R.L. și nu în mod direct pe societățiile beneficiare.
Deși, existau indicii cu privire la săvârșirea faptei prevăzute de dispozițiile art.9 din Legea nr.241/2005, organele de urmărire penală nu au făcut niciun fel de cercetări sub acest aspect și nici nu s-au pronunțat asupra acestei cereri (această cerere a fost expediată prin poștă, în acest sens depunem dovada expedierii).
Din adresa furnizată de către S.C. S.Q. S.P.R.L - lichidator al S.C. P.. S.R.L. - rezultă faptul că facturile fiscale prin care s-au indisponibilizat, singurele bunuri din patrimoniul S.C. P. S.R.L., nu au fost înregistrate în contabilitate și, ca atare, nu au fost supuse fiscalizării.
Chiar dacă cererea petentei de extindere a urmăririi penale nu a ajuns la dosarul cauzei, organele de urmărire penală, având în vedere existența indiciilor cu privire la săvârșirea faptei de evaziune fiscală, ar fi trebuit să se sesizeze din oficiu, și să dispună extinderea urmăririi penale și sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.9 din Legea nr.241/2005.
Motivarea dată acestei chestiuni, precum că se poate formula o plângere penală și pentru această faptă, nu este una care să fie în concordanță cu principiul oficialității și a rolului activ al organelor de urmărire penală. Aceste principii impun organelor de urmărire penală, ca din oficiu să strângă toate probele necesare aflării adevărului și lămurirea cauzei sub toate aspectele.
Soluția dată este neîntemeiată întrucât, până în acest moment, există probe care dovedesc fapta de înșelăciune prevăzută și pedepsită de dispozițiile art.215 alin. 1,3,5 din Codul Penal, faptă săvârșită de intimatul U.T.C.
Deși intimatul cunoștea situația financiară a celor două beneficiare ai S.C. P. S.R.L. respectiv, S.C. S. D. S.R.L. și S.C. S. S.R.L.,. niciodată în perioada desfășurării relațiilor contractuale dintre cele două entități, învinuitul nu a adus la cunoștința părții vătămate faptul că ar avea dificultăți financiare, iar intenția de a prejudicia petenta este evidentă, acesta prezentând părții vătămate o situație economică a societăților pe care le administra aparent favorabilă, acest aspect rezultă și din declarația martorului audiat.
Partea vătămată a desfășurat relații contractuale cu S.C. P. S.R.L., societate verificată de aceasta, și nu cu S.C. S. D. și cu S.C. S. S.R.L.
Întreaga cantitate de marfă achiziționată de S.C. P. S.R.L a fost revândută celor două societăți, așa cum rezultă din expertizele contabile. Având în vedere faptul că produsele achiziționate de la partea vătămată au fost revândute către societățile administrate de către învinuit, societăți care aveau dificultăți financiare, nu se poate afirma faptul că intimatul nu a acționat cu intenție în condițiile în care acesta era conștient de faptul că, contravaloarea acestor mărfuri nu va fi achitată societății S.C. P. S.R.L. și, în consecință, nici contravaloarea produselor achiziționate de la partea vătămată. Mai mult decât atât, intimatul în permanență a asigurat reprezentanta părții vătămate că nu întâmpina dificultăți financiare majore care să nu-i permită achitarea contravalorii acestor produse și, eventualele întârzierile cu privire la plata acestor produse se datorează în principal achitării cu prioritate a contravalorii facturilor către furnizorii de energie electrica, s.a..
Pentru a întări convingerea părții vătămate cu privire la siguranța cu care se vor desfășura relațiile comerciale, la data de 01.01.2011 intimatul a încheiat Contractul de vânzare-cumpărare, prin care se obliga să achite contravaloarea mărfurilor facturate în termen de 90 zile calendaristice de la data întocmirii facturii eliberate la livrarea mărfii, cu unul din mijloacele de plată: C.E.C., B.O., O.P.
In perioada derulării relațiilor contractuale intimatul nu a făcut altceva decât, prin manopere dolosive, să inducă partea vătămată în eroare convingând-o, de fiecare dată, să-i livreze în continuare produse, asigurând-o în permanență că societatea S.C. P. S.R.L. este solvabilă și întârzierile la plată sunt datorate unor cheltuieli mai stringente (scadența facturilor la utilități). In suplimentul la raportul de expertiză se concluzionează la Obiectivul nr.2 faptul că:" imposibilitatea de plată în care se află S.C. P. S.R.L. se datorează neîncasării creanțelor de la S.C. S. D. S.R.L. și S.C. S. S.R.L., clienți care aparțin aceluiași grup." Mai mult decât atât, toate biletele la ordin sunt avalizate de către învinuit, tocmai pentru a-i întări convingerea părții vătămate, încă o dată, că nu există niciun risc în privința recuperării debitelor.
Cu ocazia procedurii de executare silită s-a dovedit faptul că nici societatea debitoare și nici avalistul nu dețineau bunuri în patrimoniile lor.
S-a atașat la prezenta cauză dosarul de urmărire penală nr. 455/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău.
Analizând actele de urmărire penală, precum și plângerea petentei, instanța reține următoarele:
Prin ordonanța procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău nr. 455/P/2011 din 1.03.2013 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a intimatului U.T.C. pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 al. 1,3,5 cod penal întrucât fapta nu este prev. de legea penală și neînceperea urm. penale față de SC P. SRL Onești, cercetată pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 al. 1,3,5 cod penal deoarece fapta nu e prevăzută de legea penală.
Ordonanța procurorului a fost comunicată petentei la data de 6.03.2013 conform borderoului de corespondență al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău depus la dosar.
Împotriva acestei ordonanțe, petenta a formulat la data de 22.05.2013 (data poștei) plângere la primul procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău.
Prin Ordonanța nr. 401/II/2/2013 din 10.06.2013 primul procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău a respins ca nefondată plângerea petentei. Soluția corectă ar fi fost respingerea plângerii ca atare formulată și nu ca nefondată deoarece a fost introdusă după expirarea termenului legal de 20 zile prevăzute de art. 278 al. 3 cod pr. penală.
Practica judiciară a statuat că plângerea în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, întemeiată pe prevederile art. 278/1 cod pr. penală, este inadmisibilă, dacă plângerea contra rezoluției sau ordonanței de netrimitere în judecată a fost introdusă la conducătorul parchetului ori, după caz, la procurorul ierarhic superior după expirarea termenului de 20 de zile prevăzut de art. 278 alin. (3) cod pr. penală, întrucât, în conformitate cu dispozițiile art. 185 din același cod, în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut este termen și, prin urmare, nerespectarea termenului prevăzut de art. 278 alin. (3) cod pr. penală atrage decădere din exercițiul dreptului de a cere judecătorului controlul rezoluției sau ordonanței procurorului în procedura prev. de art. 278/1 cod pr. penală (a se vedea D.P. nr. 1186/26.03.2010 a Î.C.C.J).
Potrivit art. 278/1 cod pr. penală, după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, dată de procuror, persoana vătămată poate face plângere în termen de 20 de zile de la comunicare de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.
Din examinarea textului mai sus menționat rezultă că pentru exercitarea dreptului procesual reglementat în art. 278/1 cod pr. penală legea prevede termene și condiții.
Prima condiție înscrisă în text este că o astfel de plângere împotriva rezoluției de neurmărire poate fi făcută doar "după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale";.
Or, potrivit art. 278 alin. (3) cod penală, în cazul rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, plângerea se face în termen de 20 de zile de la comunicare copiei de pe rezoluție persoanelor interesate.
Pe de altă parte, potrivit art. 185 cod pr. penală, când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului peste termen.
Ori în prezenta cauză, ordonanța procurorului de scoatere de sub urm. penală și neîncepere a urmăririi penale a fost comunicată petentei pe data de 6.03.2013, iar plângerea a fost formulată la primul procuror la data de 22.05.2013 cu mult timp după împlinirea termenului legal de 20 zile prevăzut de art. 278 al. 3 cod pr. penală.
În consecință, instanța în baza art. 278/1 al. 1 lit. a cod pr. penală va respinge ca inadmisibilă plângerea formulată de petenta SC M. B SRL Bacău împotriva rezoluției procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău nr. 455/P/2013 din 1.03.2013.
Se va menține rezoluția atacată.
Constatând culpa procesuală a petentei, aceasta va fi obligată conform art. 192 al. 2 cod pr. penală să plătească statului suma de 70 lei cheltuieli judiciare.
