Posibilitatea casării unei hotărâri definitive pentru înlăturarea unor aspecte de nelegalitate flagrante
| Comentarii |
|
În cazul în care se constată o contradicţie vădită între considerente şi dispozitiv sau că hotărârea a fost pronunţată de un singur judecător devin incidente dispoziţiile art. 3859 pct. 3 C.proc.pen. Caracterul definitiv prevăzut în mod expres în dispoziţiile art. 389 alin. (1) C.proc.pen. şi ale art. 386 lit. a) C.proc.pen., exclude posibilitatea declarării recursului, chiar şi pentru înlăturarea unor aspecte de nelegalitate flagrante (opinie separată).
Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 54 din 19 ianuarie 2011
Prin Sentința penală nr. 148/13.10.2010, pronunțată de Tribunalul Vâlcea a fost respinsă ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul R.V.A.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță, în esență, a arătat că este inadmisibilă contestația în anulare pentru că nu se încadrează în dispozițiile art. 386 C.proc.pen., dar și pentru considerentul că aceste motive au mai fost invocate și în Dosarul nr. 4016/90 /2010, atașat la Dosarul nr. 1327/241/2009.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul care, în dezvoltarea criticilor, susține că i s-au încălcat liberul acces la justiție și dreptul la un proces corect și echitabil în exercitarea căilor extraordinare de atac.
Recursul inculpatului a fost admis, cu majoritate, de Curtea de Apel Pitești, care, prin decizia nr. 54/R/19.01.2011, a casat sentința și a dispus rejudecarea contestației în anulare de către Tribunalul Vâlcea, pentru a pronunța această hotărâre, completul majoritar a prezentat următoarele argumente:
La data de 21.03.2010, contestatorul R.V.A. a formulat contestație în anulare cu privire la soluția ce s-a pronunțat în Dosarul nr. 4016/90/2009.
Ulterior, în ședința publică din data de 28 aprilie 2010, acesta a precizat că a solicitat revizuirea Deciziei penale nr. 86/R/15.02.2010 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția penală, în Dosarul nr. 1327/241/2009 al Judecătoriei Horezu.
în repetate rânduri, tribunalul a amânat judecata cauzei pentru atașarea Dosarului nr. 1327/241/2009 al Judecătoriei Horezu.
Fără a se face alte precizări cu privire la cadrul procesual dedus judecății, în special, referitor la decizia împotriva căreia contestatorul a înțeles să formuleze calea extraordinară de atac, la data de 13 octombrie 2010 s-a trecut la judecata cauzei.
în considerentele Sentinței penale nr. 148/13.10.2010, se face inițial referire la faptul că a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei penale nr. 340 pronunțată în Dosarul nr. 1327/241/2009, pentru ca, în dispozitiv, să se respingă ca inadmisibilă calea extraordinară de atac împotriva încheierii din data de 15 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția penală, în dosarul nr. 4016/90/2009.
Există astfel o contradicție vădită între considerente și dispozitiv, iar curtea reține că prima instanță nu a avut în vedere, cu prioritate, stabilirea cadrului procesual.
în ședința publică din data de 18 ianuarie 2011, contestatorul a arătat că a formulat contestația în anulare împotriva Deciziei nr. 86/R/15.02.2010 a Tribunalului Vâlcea, iar curtea, față de această situație, nu poate trece peste faptul că hotărârea a fost pronunțată de un singur judecător, fiind astfel incidente dispozițiile art. 3859 pct.3 C.proc.pen.
Opinia separată exprimată a fost în sensul respingerii ca inadmisibil a recursului contestatorului.
Pentru a pronunța această opinie, judecătorul a arătat că promovarea unui recurs îndreptat împotriva unei hotărâri definitive este inadmisibil.
In argumentarea opiniei, dispozițiile art. 389 alin. (1) C.proc.pen., raportat la art. 386 lit. a) C.proc.pen., sunt relevante.
Astfel, se observă că judecătorul cauzei a fost învestit cu judecarea unei contestații în anulare privind decizia prin care s-a soluționat o cerere de revizuire în recurs, iar decizia dată în contestația în anulare este definitivă, conform dispozițiilor legale mai sus menționate.
In altă ordine de idei, potrivit dispozițiilor art. 389 alin. (1) C.proc.pen., contestația în anulare se judecă de către completul ce a examinat recursul și a pronunțat decizia împotriva căreia s-a formulat această cale extraordinară de atac.
Chiar dacă ar fi trebuit să fie alta compunerea completului, adică să fi participat 3 judecători și nu unul singur, din păcate, această situație nu poate fi corijată, pentru că, așa cum am arătat în preambul, lipsește cadrul procesual în care să se realizeze controlul judiciar.
De asemenea, faptul că judecătorul fondului a indicat atât în minută cât și în dispozitivul hotărârii în extenso, ce constituie obiectul prezentului recurs, un alt număr al hotărârii, este lipsit de importanță, de vreme ce el a vorbit în considerente despre conexarea unor cauze.
In această situație, îndreptarea erorii materiale se poate realiza în temeiul art. 195 C.proc.pen.
Concluzionând, caracterul definitiv prevăzut în mod expres în dispozițiile mai sus amintite, exclude posibilitatea declarării recursului, chiar și pentru înlăturarea unor aspecte de nelegalitate flagrante.
(Judecător Marius Gabriel Săndulescu)
