Prescripţia specială a răspunderii penale
| Comentarii |
|
Prin sentinţa penală nr. 527/2002 a Judecătoriei Miercurea Ciuc, menţinută prin decizia penală nr. 290/2002 a Tribunalului Harghita, s-a dispus condamnarea inculpaţilor V.E. şi V.N. la 4 şi respectiv 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. 1 şi 3 Cod penal.
Prin decizia penală nr. 21/2003 a Curţii de Apel Târgu Mureş au fost casate cele două hotărâri ale instanţelor de fond şi, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) Cod de procedură penală şi la art. 121,122 şi 124 Cod penal, s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva celor doi inculpaţi pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune, drept consecinţă a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale .
Instanţa de control judiciar a reţinut că actele materiale ce intră în conţinutul infracţiunilor de înşelăciune au fost săvârşite în perioada 15 septembrie 1994 - 29 aprilie 1995. Pentru infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1 şi 3 Cod penal, legea prevede pedeapsa închisorii de la 3 luni la 2 ani sau amendă şi, în această situaţie, potrivit art. 121 şi art 122 alin. 1 lit. d) Cod penal, termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 5 ani. Potrivit art. 124 Cod penal, prescripţia înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripţie prevăzut de art. 122 este depăşit cu încă jumătate. Ultimul act material a fost săvârşit la data de 29 aprilie 1995, astfel încât, la data de 29 octombrie 2002 s-a împlinit termenul special de prescripţie de 7 ani şi 6 luni (5 ani, plus jumătate - 2 ani şi 6 luni).
Curtea de Apel Târgu Mureş, decizia penală nr. 21 din 22 ianuarie 2003
