Probe strânse în cursul urmăririi penale. Verificarea obligatorie a acestora de către instanţa de judecată
| Comentarii |
|
Urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunilor, la identificarea făptuitorilor şi la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată.
Probele strânse în cursul urmăririi penale, nu servesc drept temei de condamnare ci doar ca temei de trimitere în judecată.
Pentru a servi drept de condamnare, aceste probe trebuie în mod obligatoriu verificate de către instanţă în faza de judecată, în şedinţa publică, oral, nemijlocit şi contradictoriu.
Numai după verificarea de către instanţă a probelor descoperite şi strânse la urmărirea penală, cu respectarea principiilor publicităţii, oralităţii, nemijlocirii şi contradictorialităţii şi după administrarea oricăror alte probe care apar necesare pentru aflarea adevărului se va putea ajunge
la convingerea motivată, asupra probelor care exprimă adevărul şi asupra celor care dimpotrivă trebuie înlăturate.
Secţia penală şi de minori, decizia nr. 281/R din 15 mai 2007
Prin sentinţa penală nr.740/2006 a Judecătoriei Zalău, în baza art.11 pct.2 lit.a Cod penal rap.la art.10 lit.d Cod penal inculpatul V.V., a fost achitat pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri, tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. şi ped. de art.321 (1) Cod penal.
Prin aceeaşi sentinţă în baza art.11 pct.2 lit.a Cod penal a fost achitat inculpatul R.D.L., pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri, tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. şi ped. de art.321 (1) Cod penal şi inculpatul V.V.I., pentru infracţiunea prev. de art.321 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal.
În baza art.192 Cod penal cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele:
La data de 21.08.2005 în comuna Meseşenii de Jos s-a organizat Festivalul cântecului popular "Ecouri Meseşene", spectacolul fiind organizat de către Primăria comunei Meseşenii de Jos şi Consiliul Judeţean Sălaj.
La acest spectacol au participat aproximativ 1.000 de persoane (săteni) printre care şi un grup de persoane de etnie rromă (cca.20) care stăteau separat la o masă mai îndepărtată de restul sătenilor.
Când festivalul era pe terminate la faţa locului se mai aflau cca.50 de persoane, inclusiv grupul de rromi printre care şi inculpaţii V.V.S., R.D.L. şi V.V.I. aflaţi sub influenţa băuturilor alcoolice.
Deoparte de săteni, în grupul de rromi, datorită unor discuţii contradictorii s-a ivit un scandal între cei trei inculpaţi care s-au lovit reciproc.
Şeful de post al poliţiei din comună şi ajutorul şefului de post aflaţi şi ei la faţa locului le-u solicitat inculpaţilor să se liniştească, iar aceştia s-au potolit. Din declaraţiile martorilor P.E., B.Z., B.R. şi P.F., rezultă că altercaţia dintre inculpaţi nu a avut amploarea unui scandal public care să-i deranjeze pe cei prezenţi, iar inculpaţii nu sunt cunoscuţi ca persoane agresive şi certăreţe în comună.
Sub aspectul laturii obiective a infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri "scandalul public" ca rezultat al acţiunii făptuitorului trebuie să inducă o stare de nemulţumire, de indignare, de oroare a persoanelor din jur, să lezeze bunele obiceiuri şi comportări care implică respect reciproc între membrii unei colectivităţi.
Sub aspectul laturii subiective infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă după cum făptuitorul prevăzând atingerea adusă bunelor moravuri sau scandalul public, ca rezultat al acţiunii sale, urmăreşte sau acceptă producerea acestui rezultat.
Având în vedere împrejurările concrete în care s-a comis fapta şi anume că cei trei inculpaţi se aflau în stare de ebrietate şi s-au certat între ei în interiorul grupului de rromi iar scandalul lor nu au deranjat nici persoanele din grupul de săteni şi nici persoanele din grupul de rromi, instanţa a apreciat că în cauză lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii, respectiv latura subiectivă, intenţia făptuitorilor.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău care a apreciat sentinţa ca nelegală pentru motivele următoare: inculpaţii au recunoscut că în prezenţa a 50 de persoane s-au lovit fiind necesară intervenţia organelor de poliţie; infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice se realizează sub aspectul laturii obiective, prin săvârşirea în public de acte sau gesturi, în proferarea de cuvinte sau expresii jignitoare sau în orice alte manifestări, fapta fiind de natură să aducă atingere bunelor moravuri sau un scandal public.
Din materialul probator rezultă că la incident au asistat aproximativ 50 de persoane şi că fără intervenţia organelor de poliţie scandalul ar fi luat amploare.
Faptele celor 3 inculpaţi nu pot fi considerate ca simple încălcări ale unor norme de convieţuire socială a ordinii şi liniştii publice.
Acţiunile intenţionate ale inculpaţilor au adus atingere bunelor moravuri şi au fost de natură să provoace un scandal public.
Prin decizia penală nr.19 din 28 februarie 2007, pronunţată de Tribunalul Sălaj, s-a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău, reţinându-se că instanţa de fond a avut în vedere împrejurările concrete în care s-a comis fapta şi anume că inculpaţii se aflau în stare de ebrietate şi s-au certat între ei în interiorul grupului de rromi iar scandalul lor nu a deranjat nici grupul de săteni şi nici grupul de rromi.
Lipsind unul din elementele constitutive ale infracţiunii - latura subiectivă instanţa de fond în mod corect a achitat pe cei trei inculpaţi în conformitate cu dispoziţiile art.11 pct.2 lit.a Cod penal rap. la art.10 lit.d Cod penal.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, solicitând casarea acesteia împreună cu sentinţa primei instanţe, iar în urma rejudecării cauzei să se dispună condamnarea inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri, arătând în motivare că instanţa pe de o parte s-a bazat exclusiv pe declaraţiile celor patru martori P.E., B.Z., B.R. şi P.F., care au revenit însă nejustificat asupra declaraţiilor date la urmărirea penală în care au precizat că scandalul inculpaţilor a tulburat ordinea şi liniştea publică, iar pe de altă parte nu a luat în considerare declaraţiile martorilor P.V., L.O. şi R.R., precum şi declaraţiile inculpaţilor care au recunoscut săvârşirea faptelor.
Analizând recursul formulat pe baza actelor şi lucrărilor dosarului, Curtea constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Instanţa de fond a procedat la audierea mai multor martori care au fost prezenţi la incidentul intervenit între inculpaţi, însă toţi aceşti martori au relatat că incidentul a avut loc la sfârşitul festivalului, că mai erau prezenţi în jur de 30-40 persoane, că romii stăteau la mese separat de restul participanţilor şi că scandalul nu i-a deranjat şi nu a tulburat liniştea publică. De altfel nici unul dintre martorii audiaţi de instanţa de fond nu au declarat în sensul că altercaţia intervenită între inculpaţi să fi avut amploarea unui scandal public care să-i deranjeze pe cei prezenţi, inculpaţii nu sunt cunoscuţi ca persoane agresive şi certăreţe, iar la solicitarea şefului de post din comună şi a ajutorului şefului de post, aceştia s-au liniştit.
Într-adevăr în faza de urmărire penală martorii au declarat că inculpaţii au conturbat ordinea şi liniştea celor din jur, precum şi pe ei personal, însă probele administrate în faza de urmărire penală trebuie readministrate nemijlocit de către instanţă.
Astfel, potrivit art.200 C.proc.pen. urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunilor, la identificarea făptuitorilor şi la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată.
Din economia textului de lege enunţat rezultă în mod clar că probele strânse în cursul urmăririi penale, nu servesc drept temei de condamnare ci doar ca temei de trimitere în judecată.
Pentru a servi drept de condamnare, aceste probe trebuie în mod obligatoriu verificate de către instanţă în faza de judecată, în condiţiile prevăzute de art.289 şi art.290 C.proc.pen., adică în şedinţa publică, oral, nemijlocit şi contradictoriu.
Numai după verificarea de către instanţă a probelor descoperite şi strânse la urmărirea penală, cu respectarea principiilor publicităţii, oralităţii, nemijlocirii şi contradictorialităţii şi după administrarea oricăror alte probe care apar necesare pentru aflarea adevărului se va putea ajunge la convingerea motivată, asupra probelor care exprimă adevărul şi asupra celor care dimpotrivă trebuie înlăturate.
Or, în cauză se constată că instanţa de fond audiind martorii din faza de urmărire penală, aceştia şi-au modificat declaraţiile în sensul că nu au fost deranjaţi de incidentul intervenit între inculpaţi, astfel că soluţiile pronunţate de către instanţe în sensul achitării acestora pentru infracţiunea prev. de art.329 C.pen. sunt corecte.
În concluzie, Curtea va constata că recursul Parchetului este nefondat, sens în care în baza art.38515 pct.1 lit.b C.proc.pen. îl va respinge.
În baza art.192 alin.3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului. (Judecător Viorel-Virgil Andreieş)
