Respingerea cererii de revocare a măsurii arestării. Recurs inadmisibil. Art. 140 3 alin 1 Cod procedură penală
| Comentarii |
|
Potrivit art. 140 3 alin 1 Cod procedură penală împotriva încheierii prin care judecătorul dispune în timpul urmăririi penale, printre altele înlocuirea unei măsuri preventive, inculpatul şi procurorul pot face recurs la instanţa superioară în termen de 24 de ore.
per a contrario, împotriva încheierii prin care se dispune respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive, ca şi în speţă, nu poate fi atacată separat cu recurs, de altfel atât în minută cât şi în dispozitivul hotărârii atacate de către recurent se menţionează că aceasta este definitivă, iar recursul declarat în acest context este inadmisibil
Secţia penală şi de minori, decizia nr. 733 din 6 decembrie 2007
Prin Încheierea penală nr. 695/22 noiembrie 2007 a Tribunalului Cluj a fost respinsă în baza art. 140 3 raportat la art. 139 Cod procedură penală cererea de revocare a măsurii arestării preventiv a inculpatului S. G. D.
În considerentele încheierii se arată că prin încheierea penală nr. 95/C/19 octombrie 2007 pronunţată în dosarul nr. 4577/117/2007 al Tribunalului Cluj în temeiul art. 149 1 Cod procedură penală raportat la art. 148 alin 1 lit. b, e şi f Cod procedură penală s-a admis propunerea formulată Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism-Serviciul Teritorial Cluj şi, în consecinţă s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului S.G.D ,pe o perioadă de 29 zile, cu începere din data de 19 octombrie 2007 până la data de 16 noiembrie 2007.
Ulterior, prin încheierea penală nr. 97/C/2007 pronunţată în dosar 4791/117/2007, a fost admisă propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de DIICOT-Serviciul Teritorial Cluj, şi în temeiul art. 155, art. 156 şi art. 159 Cod procedură penală, s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului pentru o perioadă de 21 de zile, cu începere
de la data de 17 noiembrie 2007 până la data de 7 decembrie 2007, fiind respinsă cererea acestuia de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Inculpatul este cercetat în dosarul nr. 99D/P/2007 al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Cluj, pentru săvârşirea infracţiunilor trafic de persoane şi de minori, prev şi ped de art. 12 alin 1 şi 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal, art. 13 alin 1,2,3 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal cu art. 37 lit. b Cod penal, reţinându-se în sarcina sa că, începând cu anul 2004, precum şi în cursul anului 2006, împreună cu alte persoane, prin violenţă, ameninţare, inducere în eroare şi abuz de autoritate a recrutat, transportat şi găzduit mai multe persoane, din care o parte minore, printre care părţile vătămate D. A., S. D.(minoră), T.I.R. şi T.A.M, în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituţiei.
Temeiurile care au stat la baza luării şi menţinerii arestării preventive sunt cele prevăzute de art. 143 şi 148 lit. b, e şi f Cod procedură penală.
Instanţa a examinat cererea de revocare a măsurii arestării preventive prin prisma subzistenţei sau nu a acestor temeiuri la acest moment, întrucât motivele de ordin familial pe care le-a indicat inculpatul în cererea introductivă nu pot sta singure sau prin ele însele la baza revocării măsurii preventive dispuse în cauză.
Examinând dosarul de urmărire penală tribunalul a constatat că în cauză există probe şi indicii temeinice în sensul art. 143 Cod procedură penală, din care rezultă că faptele pentru care este cercetat inculpatul au fost comise de acesta; astfel, rezultă din procesele-verbale de investigaţii, actele premergătoare efectuate în cauză, rezultatele interogării bazelor de date ale poliţiei de frontieră, copii ale unor acte depuse la dosar de către părţile vătămate, declaraţiile părţilor vătămate T.I , SD(minoră), D.A., declaraţiile martorilor T.A., L. A., R.O., I.I., interceptări ale unor convorbiri telefonice, proces-verbal de perchiziţie corporală indicii temeinice ce converg la acest moment în sprijinul ideii că inculpatul a comis faptele de care este acuzat.
Există indicii în sensul că inculpatul a obligat-o pe numita T.A.M., prin violenţă şi ameninţare, să practice prostituţia în parcările situate la ieşirea din municipiul Turda spre municipiul Alba-Iulia, la unele scene de violenţă asistând şi copilul minor al părţilor; totodată, el este cel care l-a prezentat pe inculpatul G. (cercetat în stare de arest preventiv în acelaşi dosar) părţii vătămate T.I.R.-sora concubinei sale, spunându-i că acesta din urmă ar fi proprietarul unui mare hotel de pe litoral, calitate în care o va angaja pe post de cameristă, partea vătămată acceptând, având mare nevoie de bani la acea dată, întrucât fiul său era grav bolnav şi avea nevoie de tratament. În realitate, există date că pe litoral, cei doi inculpaţi, prin violenţă ş ameninţare au obligat-o să practice prostituţia în beneficiul lor.
Tot din actele dosarului de urmărire penală reiese că acelaşi tratament le-ar fi fost aplicat şi părţilor vătămate D.A,.şi S.D. (minoră), inculpatul obligându-le să se prostitueze alături de concubina sa, însuşindu-şi toate încasările.
De asemenea, chiar în conţinutul hotărârii prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive s-a reţinut, pe baza actelor din dosarul de urmărire penală, că după acostarea părţii vătămate D. A., în august 2006 de către inculpatul S.G.D, acesta a obligat-o să se prostitueze alături de concubina sa, iar la refuzul părţii vătămate, aceasta a fost bătută de către inculpat.
Există de asemenea date că, tot cu ajutorul concubinei sale, inculpatul S.G.D. a determinat-o şi pe partea vătămată S.D. să practice prostituţia pentru el, iar după cca. 2-3 săptămâni partea vătămată a reuşit să fugă de la inculpat fiind ajutată de nişte martori.
Nu se poate aprecia la acest moment că temeiurile prevăzute de art. 148 lit. b şi e Cod procedură penală nu ar fi incidente în cauză, deoarece acestea sunt dovedite prin declaraţiile părţii vătămate T.I.R., din care a reieşit că, după ce a depus plângeri penale la poliţie împotriva inculpaţilor G.C. şi M. S., inculpatul S. i-a transmis mesaje de ameninţare pe telefonul mobil, cât şi direct, din cauza cărora se pare că partea vătămată a plecat în Spania. De altfel, inculpatul S. a şi
fost ulterior arestat, această conduită a sa determinând , printre alte motive, luarea măsurii preventive.
Ulterior, după arestarea inculpatului G., s-a întors în ţară, inculpatul S. contactând-o şi cerându-i să-l însoţească la poliţie pentru a-şi schimba declaraţiile date, respectiv să dea altele, contrare adevărului.
Totodată, din procesul-verbal de percheziţie corporală întocmit de organele de urmărire penală în data de 18 octombrie 2007, efectuat cu ocazia audierii sale în calitate de învinuit reiese că, verificându-se lista mesajelor expediate chiar în acea zi la ora 11,54 de pe celularul personal, inculpatul a trimis un mesaj numitei R, cu următorul conţinut: „R., dacă zici că ai fost cu mine la mare mă arestează, mai bine zi că eu nu am fost cu tine, că îmi dă drumu, aşa te rog !”.
Sunt îndeplinite în cauză şi subzistă în continuare şi cerinţele temeiului prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală, având în vedere infracţiunile pentru care este cercetat inculpatul şi pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, aspect ce rezultă din gravitatea faptelor, concretizată în modul de săvârşire şi urmările produse; persoana inculpatului care este recidivist, dând dovadă de perseverenţă în câmpul infracţional; totodată, acest pericol este perceput şi ca o stare de insecuritate în rândul comunităţii în care a acţionat inculpatul, în cazul în care autorităţile nu iau măsuri ferme împotriva celor care comit astfel de fapte.
Tribunalul a apreciat că exista la acel moment date mai mult decât suficiente în sensul că, ajuns în libertate, exista posibilitatea reală ca inculpatul să continue să exercite presiuni asupra părţilor vătămate şi a martorilor.
În ceea ce priveşte certificarea convorbirilor telefonice, chiar în cererea de prelungire a măsurii arestării preventive soluţionată de Tribunalul Cluj prin încheierea penală nr. 97/C/2007 s-a arătat că unul din motivele de prelungire a măsurii arestării este tocmai certificarea unor convorbiri telefonice referitoare la inculpatul S., ultimul arestat în cauză, şi traducerea actelor efectuate prin comisii rogatorii în Olanda şi Austria. Acelaşi lucru se poate afirma şi cu privire la cererile în probaţiune formulate de apărătorul inculpatului în faţa procurorului, organul de urmărire penală urmând a aprecia în această fază procesuală dacă aceste cereri sunt utile şi necesare aflării adevărului în cauză.
Din aceste considerente, apreciind că temeiurile arestării subzistă şi nici nu s-au modificat, tribunalul a dispus respingerea cererii de revocare (şi implicit cererea subsidiară de înlocuire a măsurii arestării preventive) formulată de inculpat, urmând a-l obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 50 lei.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul S.G. solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi în urma rejudecării cauzei să se dispună revocarea măsurii arestării sale preventive.
Examinând probele dosarului Curtea va constata că recursul declarat în cauză este inadmisibil.
Potrivit art. 140 3 alin 1 Cod procedură penală împotriva încheierii prin care judecătorul dispune în timpul urmăririi penale, printre altele înlocuirea unei măsuri preventive, inculpatul şi procurorul pot face recurs la instanţa superioară în termen de 24 de ore.
Per a contrario, împotriva încheierii prin care se dispune respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive, ca şi în speţă, nu poate fi atacată separat cu recurs, de altfel atât în minută cât şi în dispozitivul hotărârii atacate de către recurent se menţionează că aceasta este definitivă.
În contextul celor expuse mai sus, Curtea în baza art. 385 15 pct. 1 lit. a Cod procedură penală va respinge ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul S. G.D. împotriva încheierii nr. 695/22 noiembrie 2007 a Tribunalului Cluj.
În baza art. 189 Cod procedură penală va stabili în favoarea Baroului de Avocaţi Cluj suma de 40 lei onorariu pentru apărător din oficiu ce se va avansa de la FMJ.
În baza art. 192 alin 2 Cod procedură penală va obliga pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 140 lei.
