Probele şi mijloacele de probă în contextul instrumentării unor cauze privind dreptul de autor şi drepturile conexe. Obligaţia instanţei de judecată de a lămuri cauza sub toate aspectele, pe bază de probe
| Comentarii |
|
Obiectul cauzei penale l-a constituit infracţiunile de închiriere de mărfuri pirat contra cost prevăzută de art. 1396 pct. 6 din Legea nr. 185/2004 şi reproducerea neautorizată pe sisteme de calcul de programe pentru calculator prevăzută de art. 1399 din Legea nr. 285/2005. Organele de poliţie s-au rezumat la o vizualizare doar a situaţiei existente la faţa locului, împrejurare ce nu poate constitui şi implicit nu poate fi acceptată la fiind un real mijloc de investigaţie şi de probă penală.
Secţia penală şi de minori, decizia nr. 159/A din 29 octombrie 2007
Prin sentinţa penală nr. 84 din 19 februarie 2007 a Tribunalului Maramureş, a fost condamnată inculpata T.V. pentru săvârşirea infracţiunilor de:
- închiriere de mărfuri pirat contra cost prevăzută de art. 139/6 pct.6 din Legea 285/2004 cu aplicarea art. 41 alin. 2, art. 74 şi art. 76 lit. e C.penal la pedeapsa de 5 luni închisoare;
- reproducere neautorizată pe sisteme de calcul de programe pentru calculator prevăzută de art. 139/9 din Legea 285/2004 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.penal, art. 74 şi art. 76 lit. d C.penal la pedeapsa de 8 luni închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a şi art. 34 lit. b C.penal s-au contopit pedepsele aplicate în cea mai grea, inculpata urmând să execute pedeapsa de 8 luni închisoare.
În temeiul art. 81 C.penal s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe o durată de 2 ani şi 8 luni, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 c. penal.
În temeiul art. 359 c.pr.penală s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor prevăzute de
art. 83 C.penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În temeiul art. 14 şi art. 346 c. pr. penală raportat la art. 998 şi art. 1000 alin. 3 c. civil inculpata a fost obligată în solidar cu partea responsabilă civilmente S C. M.S. Baia Sprie să plătească despăgubiri civile pentru daune materiale părţilor civile, respectiv: contravaloarea în lei a sumei de 178,80 Euro de la data plăţii, societăţii V.U.G. prin reprezentant; respectiv contravaloarea în lei a sumei de 385,60 Euro de la data plăţii, societăţii E.A.I. prin reprezentant.
S-a respins ca neîntemeiată cererea părţilor civile referitor la plata despăgubirilor civile pentru daune morale.
În temeiul art. 191 alin. 1 c. pr. penală inculpata a fost obligată în solidar cu partea responsabilă civilmente S. C. M.S. Baia Sprie să plătească 220 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele:
Societatea cooperativă meşteşugărească S. Baia Sprie, având ca obiect activităţi de coafură, înfrumuseţare şi altele, la care preşedintă a Consiliului de administraţie este inculpata T.V., în cursul anului 2002 a deschis o sală Internet Cafe, în Baia Sprie, destinată închirierii către public de servicii de internet şi a unor programe pentru jocuri.
La data de 18.08.2005 lucrătorii de la Serviciul de Investigare a Fraudelor din cadrul Inspectoratului Judeţean al Poliţiei Maramureş, au efectuat un control la punctul de lucru al societăţii unde au identificat 11 staţii de lucru destinate accesării reţelei de internet şi jocurilor, din care funcţionau opt calculatoare. Costul accesării reţelei de internet era de 1,8 lei/oră iar pentru închirierea de jocuri era de 1,2 lei/oră.
Inculpatei i s-a solicitat să prezinte licenţele pentru programele şi jocurile reproduse pe staţiile de lucru, astfel că a prezentat 10 licenţe pentru programul Windows 98.
Pentru celelalte programe şi jocuri reproduse pe calculatoare, respectiv Warcraft IIL Warcraft IL Aliens vS.Predator şi Broodwar aparţinând părţii vătămate Compania V.U.G. nu a prezentat licenţe.
De asemenea, inculpata nu a prezentat licenţe pentru jocurile Red Alert 2, F1, Fifa 2002, Fifa 2003, Need for speed, Underground Porsche 2000, Moto Racer 2, Moto Racer 3, Need for speed 2, Need for Speed Underground Hot Pursuit 2, Yuris Revenge aparţinând părţii vătăma te Compania E.A.I.
Conform procesului verbal din 18 august 2005 din dosarul de urmărire penală, programele şi jocurile respective au fost depistate ca fiind stocate şi reproduse pe hard-discul calculatoarelor.
Obligaţia inculpatei era de a verifica modul de desfăşurare legală a activităţii sălii de internet, astfel că declaraţiile acesteia că nu se consideră vinovată pe motivul că nu avea cunoştinţe de specialitate pentru verificarea calculatoarelor, nu o exonerează de răspundere.
Fapta inculpatei T.V., care în cursul lunii august 2005 a închiriat publicului contra cost, mărfuri pirat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 1396 pct. 6 din Legea 285/2004 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.
Fapta aceleiaşi inculpate, care în cursul lunii august 2005, a reprodus neautorizat pe 8 sisteme de calcul, programe pentru calculator aparţinând celor două părţi vătămate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 1399 din Legea nr. 285/2004 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
În raport de data comiterii faptelor, sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 285 din 23.06.2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, deoarece ulterior prin OUG nr. 123 din 1 septembrie 2005 s-a modificat şi completat legea respectivă iar prin Legea nr. 329 alin. 14 iulie 2006 a fost aprobată ordonanţa menţionată.
Potrivit art. 145 alin. 3 din Legea nr. 8/1996 aşa cum a fost modificată prin OUG nr. 123 din 1 septembrie 2005, competenţa de judecată pentru infracţiunile prevăzute de art. 139/6 - 143 din legea menţionată, revine tribunalului ca instanţă de fond.
De asemenea conform art. 145 alin. 1 din Legea nr. 8/1996 aşa cum a fost modificată, constatarea infracţiunilor prevăzute de aceasta se face de către structurile specializate ale Inspectoratului General al Poliţiei Române, care potrivit art. 214 Cod procedură penală sunt obligate să procedeze la luarea de declaraţii de la făptuitori şi martori.
În aceste condiţii, urmărirea penală nu se efectuează obligatoriu de procuror, acesta având conform art. 209 alin. 1 şi 2 Cod procedură penală atribuţii de supraveghere a urmăririi penale şi cu posibilitatea de a efectua orice acte de urmărire penală în cauzele pe care le supraveghează.
Faţă de aspectele arătate, nu se relevă în cauză încălcări ale dispoziţiilor legale care să atragă nulitatea absolută a actului de sesizare al instanţei.
Cu prilejul audierii inculpatei, i s-a adus la cunoştinţă despre săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 139/6 alin. 6 din Legea nr. 285/2004 iar cu prilejul audierii acesteia şi prezentării materialului de urmărire penală i s-a făcut cunoscut despre învinuirea sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 139/9 din Legea nr. 285/2004, astfel că nu se justifică apărarea că a fost trimisă în judecată pentru fapte neprevăzute de lege.
În dosarul de urmărire penală s-au depus procuri prin care cele două societăţi părţi vătămate îi conferă avocatului desemnat abilitatea de a le reprezenta cu depline puteri şi autoritate în România, în faţa instanţelor de judecată în scopul de a acţiona faţă de orice violare a drepturilor de autor sau altor drepturi înrudite, astfel că a fost împuternicit să semneze şi să înregistreze orice documente, să îndeplinească orice fel de formalitate pentru îndeplinirea mandatului şi să întreprindă orice acţiune şi să facă tot ce este necesar pentru ducerea la îndeplinire a mandatelor.
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatei, s-a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor, modul în care au fost comise, respectiv că nu avea o pregătire de specialitate, că
nu are antecedente penale, astfel că s-au reţinut în favoarea acesteia circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74 Cod penal cu consecinţa reducerii pedepselor în condiţiile art. 76 Cod penal sub limita minimă prevăzută de lege pentru faptele reţinute.
Împotriva sentinţei în termen legal s-a exercitat calea de atac a apelului de către inculpata T.V. şi partea responsabilă civilmente.
S-au invocat următoarele :
Se impune achitarea inculpatei de sub învinuirile aduse întrucât lipsesc elementele constitutive ale infracţiunilor, respectiv latura obiectivă şi subiectivă.
S-a mai solicitat soluţie de achitare şi întemeiat pe disp.art.10 lit.c C.pr.pen., respectiv că fapta nu a fost comisă de inculpată iar în final s-a propus soluţie şi de achitare întemeiat pe disp.art.10 lit.f C.pr.pen., respectiv lipseşte plângerea prealabilă.
În detaliu ,s-a redat că din probele administrate nu rezultă că au fost încălcate drepturile de autor, expertiza efectuată la nivelul instanţei de apel răspunde favorabil motivelor prezentate de către inculpată în susţinerea nevinovăţiei sale, în concret jocurile respective pe calculator au fost doar extrase de pe internet cu titlu gratuit. Oricum, responsabilitatea concretă privind modul de desfăşurare a activităţii la acea unitate nu revenea în sarcina inculpatei. S-au invocat şi nereguli privitoare la plângerile prealabile depuse în cauză.
În memoriul scris s-au mai menţionat:
Nu s-au respectat dispoziţiile legale privind legala sesizare a instanţei şi dispoziţiile referitoare la competenţă. Rechizitoriul trebuia supus confirmării.
Ca motiv de desfiinţare a sentinţei s-a invocat şi aspectul că plângerea prealabilă a fost depusă „in rem” ceea ce nu echivalează cu formularea unei plângeri regulat introduse.
Curtea analizând apelurile formulate, motivele invocate ,prin prisma art. 371 C.proc.pen., cu examinarea cauzei sub toate aspectele de fapt şi de drept, reţine următoarele :
Inculpata T.V. deţine funcţia de preşedintă a consiliului de administraţie al SC S. Baia Sprie. Această societate în cursul anului 2002, a deschis un punct de lucru în Baia Sprie, unde funcţiona o sală de Internet Cafe. La 18.08.2005, lucrători din cadrul IPJ Maramureş au efectuat un control la punctul de lucru al societăţii, identificând 11 staţii de lucru destinate accesării reţelei de internet şi jocurilor.
Inculpata a prezentat un număr de 10 licenţe pentru programul Windows 98 dar nu a putut prezenta licenţe pentru alte programe şi jocuri pe calculatoare.
Concret, în actul de sesizare al instanţei se consemnează că pentru Warcraft IIL Warcraft IL Aliens vS.Predator şi Broodwar aparţinând părţii vătămate Compania V.U.G. nu a prezentat licenţe.
De asemenea, inculpata nu a prezentat licenţe pentru jocurile Red Alert 2, F1, Fifa 2002, Fifa 2003, Need for speed, Underground Porsche 2000, Moto Racer 2, Moto Racer 3, Need for speed 2, Need for Speed Underground Hot Pursuit 2, Yuris Revenge aparţinând părţii vătămate Compania E.A.I.
Conform procesului verbal din 18 august 2005 din dosarul de urmărire penală, programele şi jocurile respective ar fi fost depistate ca fiind stocate şi reproduse pe hard-discul calculatoarelor.
Inculpata faţă de învinuirile aduse, urmare a acestor constatări, a arătat că aceasta avea obligaţia doar de a asigura condiţiile legale de funcţionare a sălii de internet, nu avea cunoştinţă că pentru programele pentru jocuri pe calculator avea nevoie de licenţe, acestea ar fi putut fi instalate chiar de către clienţi iar un control total asupra activităţii clienţilor nu se putea concret realiza.
În final inculpata a fost trimisă în judecată pentru faptul că a reprodus în mod neautorizat pe un număr de 8 sisteme de calcul programe pentru calculator aparţinând părţilor vătămate, iar in cursul lunii august 2005 a închiriat publicului contra cost mărfuri pirat, fapte ce ar întruni elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art.139 /9 şi 139/6 din Legea nr.28/2004, cu aplic.art.41 al.2 c.pen.
Ca şi aspecte preliminare ce se impun a fi clarificate în cauză, împrejurări ce ar face de prisos orice dezbatere pe fond a pricinii, privit prin prisma motivelor de apel invocate ,se impun a se evidenţia următoarele :
Potrivit art.145 alin.3 din Legea nr.8/1996, competenţa de judecată pentru infracţiunile prev. de art.139/6 - 143 revine tribunalului ca instanţă de fond.
În raport de data comiterii faptelor sunt aplicabile disp.Legii nr.285/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr.8/1996.
Constatarea prezentelor infracţiuni de care este legată inculpata se face de către structurile specializate ale inspectoratului general al poliţiei române. Urmărirea penală nu se efectuează obligatoriu de procuror, acesta având bineînţeles atribuţiile legale de supraveghere a urmăririi penale.
Aşadar aspectele ce ar atrage nulitatea absolută a actului de sesizare ,ce s-a invocat că ar fi neregulat întocmit, prin prisma celor mai sus evidenţiate nu se constată. Aceleaşi aspecte au fost învederate şi la nivelul instanţei de fond care astfel, sub aceste aspecte, a procedat la o legală analiză a cauzei
Plângerile prealabile întocmite de cele două părţi vătămate sunt depuse in deplină legalitate, cu respectarea art.279 şi urm. C.proc.pen. neputându-se astfel consemna împrejurări legate de neregularitatea acestora. Părţile vătămate au depus procuri ce conferă unui avocat abilitatea de a depune astfel de plângeri şi a le reprezenta în faţa organelor judiciare.
Este evident faptul că plângerile sunt legal formulate atâta vreme cât acestea au fost depuse în termen, au sesizat autorităţile competente, inclusiv în ceea ce priveşte aspectul vizând identificarea persoanelor responsabile - nefiind facile demersurile acestor societăţi în a întreprinde activităţi proprii de identificare a persoanelor responsabile. Reproducem însă şi textul legal vizat ,ce face trimitere la una dintre infracţiunile pentru care a fost trimisă în judecată inculpate - "Art. 144. -În cazul infracţiunilor prevăzute la art. 139A9 , 140 şi 141, acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în sensul prezentei legi. Împăcarea părţilor sau retragerea plângerii înlătură răspunderea penală."
Aşadar impunând-se o dezbatere pe fond a pricinii pentru a vedea în ce măsură se întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor reclamate, sunt de redat următoarele :
Este real că societatea în cauză are ca şi preşedintă a consiliului de administraţie pe inculpată iar aceasta avea atribuţii de a asigura condiţiile legale de funcţionare, inclusiv a sălii de internet, şi de a verifica modul de desfăşurare a activităţii respective, apărările formulate în sensul că inculpata nu ar fi avut acest gen de responsabilităţi fiind astfel de înlăturat.
După cum s-a menţionat, la 18.08.2005 lucrători din cadrul Serviciului de investigare a fraudelor au efectuat un control la acel punct de lucru fiind consemnate cele constatate.
Organele de anchetă, însă, s-au rezervat la o serie de operaţiuni formal întocmite, fără susţinere probatorie, fără stabilirea unui raport de cauzalitate ferm între sarcinile inculpatei şi pretinsele activităţi ilegale întreprinse, cu redarea pripită inclusiv a împrejurării că mărfurile respective ar fi fost piratate.
Aceste aspecte decurg din conţinutul dosarului de urmărire penală în care se redă superficial că vinovăţia inculpatei rezultă din procesele verbale de constatare a infracţiunilor, fără nici un fel de alte investigaţii ce s-ar fi necesitat, din conţinutul plângerilor prealabile, din conţinutul declaraţiei martorei B.N. şi din declaraţiile inculpatei.
Conţinutul rechizitoriului a fost preluat integral la nivelul instanţei de fond, organ judiciar ce nu s-a preocupat în nici un fel de aflarea adevărului în cauză, rezumându-se în a considera că cele cuprinse în rechizitoriu sunt reale şi că inculpata este vinovată de faptele imputate.
Curtea, în virtutea efectului devolutiv al apelului privit prin prisma art.371 C.pr.pen., va proceda la o examinare riguroasă, ştiinţifică şi juridică a întregului context faptic şi probatoriu întreprins în cauză, pentru a înlătura aceste neajunsuri şi a stabili la modul cert dacă se întrunesc sau nu elementele infracţiunilor reclamate.
În sprijinul întreprinderii unor astfel de demersuri vine şi raportul de expertiză tehnică în calculatoare întocmit în cauză de prof.univ.dr.ing.D.I., care aduce lămuririle necesare aspectelor intuite de către instanţa de apel .
În acest sens este de subliniat că în cuprinsul expertizei se răspunde de către expert atât la obiectivele exprese redate de către instanţă ,fiind de reprodus în acest sens - că nu există menţiunea organelor de poliţie cu privire la modalitatea concretă prin care s-ar fi acţionat pentru conservarea probelor sau că expertul nu a avut posibilitatea să constate starea de fapt la momentul acţiunii de control a organului de poliţie şi în acest fel nu cunoaşte care jocuri au fost găsite funcţionale pe sistemul inspectat şi în ce stare reală erau acestea, cât şi, aşa-zise concluzii globale care deşi se află într-o anumită stare ce excede cadrului expertizei ordonate, completează până la urmă anumite aspecte de fapt cu conotaţii juridice ce se impun a fi luate în considerare de instanţele de judecată în vederea desluşirii complete a unei pricini.
Aşadar, în funcţie de aceste detalii, este de subliniat că acţiunea de control a organului de poliţie este marcată de numeroase vicii de natură tehnică şi de procedurală ,care conduc la aspecte de neclaritate în ceea ce priveşte cele în final constatate şi implicit la o stare de dubiu ce profită inculpatei.
Astfel, organul de poliţie nu a ridicat probele pe care se sprijină acuzaţia, acestea nu au fost sigilate sau conservate, nu s-a făcut identificarea prin nume distincte, localizare şi descriere detaliată a configuraţiei calculatoarelor pe care s-ar fi aflat acele aplicaţii aşa- zis pirat. Concret, organele de anchetă s-au rezumat la o vizualizare doar a situaţiei existente la faţa locului, împrejurare ce nu poate constitui şi implicit nu poate fi acceptată ca fiind un real mijloc de investigaţie şi de probă penală pentru o astfel de speţă.
Neefectuându-se alte demersuri ,evident că nu se poate reda că cele vizualizate de organele de poliţie corespund şi realităţii, mai ales în contextul în care inculpata contestă anumite concluzii ale organelor de poliţie (a arătat că reproducerea programelor pentru calculator ar fi făcut-o clienţii sau că, mărfurile în cauză nu le consideră a fi piratate), iar în cauză s-a apelat şi la cunoştinţele unui expert, persoană ce însă declamă la modul ferm activitatea neprofesionistă a anchetatorilor, născându-se astfel o poziţie ce elimină sau face foarte dificilă orice posibilitate ca informaţiile colectate să fie şi confirmate, analizate şi evaluate.
Mai mult, organele de poliţie nu au realizat identificarea gradului de integritate şi funcţionalitate a fiecărei aplicaţii găsite pe sistemele de calcul prin mijloace profesionale, aşa încât în funcţie de precizările aduse şi de către expert, este imposibil de stabilit responsabilităţi cu privire la cine a instalat aplicaţiile de tip jocuri, cât de funcţionale erau acestea, dacă acestea erau de tip demo (pentru expunere şi evaluare) sau piratate.
Altfel spus, se naşte datorită lipsei de profesionalism şi a lacunităţii documentelor aflate la dosar o stare de neclaritate cu privire la toate activităţile pretins a fi infracţionale şi ce ar fi imputabile inculpatei, aşa încât fără putinţă de tăgadă ,privind şi prin prisma unor principii de drept procesual penal ce instituie că dubiile trebuie să profite inculpatului, se poate reda că practic elementele constitutive ale infracţiunilor reclamate lipsesc, respectiv latura obiectivă şi subiectivă.
În contextul celor astfel redate, procesual, se poate susţine că cele reclamate de către apelante vizând lipsa elementelor constitutive ale infracţiunilor corespund realităţii, impunându-se rejudecarea cauzei în urma desfiinţării în întregime a hotărârii atacate şi pronunţând o nouă hotărâre se va dispune achitarea inculpatei în baza disp.art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d C.pr.pen., de sub cele două învinuiri.
Evident că o astfel de soluţie manifestată în latură penală trebuie să producă efecte şi în ceea ce priveşte modul de soluţionare a acţiunii civile, în acest sens e de redat cele două părţi vătămate au solicitat despăgubiri civile constând în daune materiale şi morale ce sunt nejustificate în contextul lipsei laturii obiective şi subiective specifice infracţiunilor şi urmează a fi respinse integral, nefiind întrunite cerinţele art. 998-999 C.civ. (Judecător Macavei Săndel)<
