Probele şi mijloacele de probă
| Comentarii |
|
Potrivit art. 66 C.proc.pen., inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie şi nu este obligat să-şi dovedească nevinovăţia. Recunoaşterea inculpatului că s-a împotrivit recoltării probelor sanguine nu este suficientă pentru a constitui temei şi probă pentru condamnarea acestuia sub aspectul săvârşirii infracţiunii de refuz la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei în sânge. O.U.G. nr. 195/2002 nu sancţionează refuzul recoltării probelor biologice de sânge, ci refuzul recoltării oricărei probe prin care se poate stabili alcoolemia.
Secţia penală, Decizia nr. 1001 din 27 octombrie 2008
Prin sentința penală nr. 132/16.01.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 16087/325/2007, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C.proc.pen. a fost achitat inculpatul P.A.D., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la data de 27.10.2007, în jurul orelor 1:30, inculpatul P.A.D. a condus autoturismul marca V. pe str. Revoluției din Timișoara, unde a fost oprit de către organele de poliție pentru un control de rutină. Organele de poliție au constatat faptul că inculpatul emana miros de alcool în aerul respirat, motiv pentru care l-au testat pe acesta, rezultând o valoare de 0,86 mg/l alcool pur în aerul expirat, după care l-au condus pe acesta la Spitalul Clinic nr. 1 Județean Timișoara în vederea recoltării probelor biologice pentru stabilirea alcoolemiei.
în declarațiile date, inculpatul a recunoscut că a consumat băuturi alcoolice anterior conducerii pe drumurile publice a autovehiculului, iar la momentul când a fost testat cu aparatul etilotest, acesta a indicat o anumită valoare, recunoscând și faptul că s-a deplasat cu organele de poliție la unitatea sanitară în vederea recoltării probelor de sânge, unde a refuzat acest lucru, arătând că este de acord cu recoltarea altor probe biologice. Despre transportul inculpatului la spital și discuțiile purtate până la pătrunderea în cabinetul medical, a relatat și martora B.R., care a învederat instanței că nu cunoaște ce s-a discutat în interiorul cabinetului deoarece ea a rămas afară, în sala de așteptare.
Despre întocmirea procesului-verbal, martorul M.I.C. a afirmat în declarația dată în fața instanței că a fost întocmit în momentul în care inculpatul a refuzat recoltarea probelor biologice, lucru care este în contradicție cu înscrierile din respectivul proces-verbal, unde se arată că acesta a fost întocmit la ora 13:15. Această eroare este încercată a fi îndreptată cu declarația martorului M.I.C., martor care a relatat instanței că la data la care a primit citația a făcut demersurile necesare pentru a verifica motivul chemării sale în instanță și de asemenea a căutat în baza de date a spitalului, constatând că pentru data respectivă nu figurează numele exact al inculpatului, existând numele de „A.R.”. Același martor a declarat că și în faza de urmărire penală, la solicitarea organelor de poliție, a efectuat aceleași verificări și a constatat că pentru ora ce i-a fost indicată de către organele de poliție era trecută o persoană cu numele „A.R.”. De asemenea, martorul a arătat că în situația în care procesele-verbale întocmite cu ocazia prezentării unor persoane pentru recoltarea probelor biologice există inadvertențe sau greșeli, acestea au fost refăcute pe respectivul proces-verbal, făcându-se mențiunile necesare în cuprinsul procesului-verbal și semnându-se în dreptul corecturii.
Instanța de fond a constatat că în procesul-verbal existent la dosarul de urmărire penală nu este făcută nici o modificare de genul celor mai sus arătate, ci s-a încercat completarea acestui proces-verbal cu o adresă ce nu poartă ștampila unității sanitare, ci a martorului, precum și cu declarația aceluiași martor care, prin natura profesiei pe care o are, astfel cum a declarat și în fața instanței, este solicitat în mai multe rânduri de organele de poliție pentru recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei la diferite persoane, făcând precizarea în instanță că nu-și mai amintește dacă inculpatul cu ocazia prezentării sale la spital a solicitat să-i fie recoltate alte tipuri de probe în afară de cele de sânge.
S-a reținut că, potrivit art. 66 C.proc.pen., învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția. Cum din probatoriul administrat în cauză nu rezultă în mod indubitabil că inculpatul a refuzat recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, precum și faptul că există un dubiu cu privire la data întocmirii procesului-verbal, precum și un dubiu cu privire la refuzul recoltării probelor biologice, dubiu care profită inculpatului, instanța de fond a apreciat că în speță nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
Instanța de fond a reținut că nu se poate stabili existența elementului intenție, respectiv faptul că inculpatul a refuzat recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei în scopul sustragerii acestuia și a stabilirii cu exactitate dacă la data depistării sale în trafic conducea autovehiculul având în sânge o alcoolemie peste limita legală.
împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul greșitei achitări a inculpatului, în sensul că există prezumția de nevinovăție care nu a fost răsturnată prin probele acuzării. Parchetul a apreciat că nu există nici un dubiu în favoarea inculpatului, atâta timp cât acesta a recunoscut și regretat comiterea faptei pe tot parcursul procesului penal, fiind în prezența avocatului său ales la prezentarea materialului de urmărire penală, cât și la judecător, singura apărare pe care a susținut-o fiind pe fondul cauzei, aceea că „i-a fost frică de ace”. Pentru aceste considerente, parchetul a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și pronunțarea unei hotărâri judecătorești temeinice și legale.
Prin decizia penală nr. 178/A/26.05.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 16087/325/2007, a fost respins ca nefondat apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, avându-se în vedere următoarele:
Din declarația inculpatului rezultă că acesta a participat la o petrecere, unde a consumat 2 pahare de vin și la solicitarea de a fi testat cu aparatul alcooltest a fost cooperant și a efectuat acest test, care a stabilit o valoare de 0,86 mg/l alcool pur în aerul expirat și a fost de acord să se prezinte la Spitalul Clinic nr. 1 pentru recoltarea de probe biologice pentru a se stabili dacă îmbibația alcoolică depășește limitele legale. Inculpatul a comunicat polițistului și medicului frica sa de ace și sânge și că refuză să i se recolteze sânge, aspect recunoscut în timpul urmăririi penale și în fața instanței.
Este obligația cadrelor medicale care efectuează recoltarea probelor și a celor de poliție care solicită recoltarea, să aducă la cunoștința inculpatului posibilitatea de a se recolta probe de urină și salivă, care nu presupun înțeparea, pentru stabilirea alcoolemiei, și doar în situația în care se refuză și recoltarea acestora, se poate reține existența laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
Fiind audiat în calitate de martor, medicul M.I.C., care a fost de gardă în data de 27.01.2007, a susținut că nu își amintește dacă inculpatul a solicitat recoltarea altor probe decât sânge pentru stabilirea alcoolemiei, dar nu acesta trebuia să solicite, ci trebuia să i se comunice că este posibilă recoltarea altor probe, deoarece infracțiunea prevăzută de O.U.G. nr. 195/2002, republicată, nu sancționează doar refuzul la recoltarea probelor de sânge, ci refuzul la recoltarea tuturor probelor prin care se poate stabili alcoolemia.
S-a avut în vedere și faptul că prima instanță a stabilit corect că între probele administrate în cauză există o mulțime de inadvertențe cu privire la numele inculpatului, data și ora la care acesta s-a prezentat la spital, deși ora este foarte importantă la tipul de probă ce urma a fi administrată și când se urmărește evoluția în timp a eliminării cantității de alcool din organism.
în procesul penal, recunoașterea inculpatului nu este suficientă pentru a constitui temei și probă pentru condamnarea acestuia, astfel că s-a considerat a fi corectă interpretarea primei instanțe că nu a fost răsturnată prezumția de nevinovăție a inculpatului și nici nu s-a făcut dovada refuzului inculpatului de a i se recolta probele biologice necesare stabilirii alcoolemiei, cu excepția recoltării de sânge.
împotriva deciziei penale nr. 178/26.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, criticând hotărârea pentru netemeinica achitare a inculpatului P.A.D. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
Recursul este nefondat.
Analizând decizia penală recurată în raport cu solicitările Parchetului, a celorlalte părți, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de lege, se constată că starea de fapt reținută de instanță este corectă, că din probatoriul administrat prezumția de nevinovăție nu a fost răsturnată cu probe concludente. Astfel, prima instanță, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C.proc.pen. raportat la art. 10 lit. d) C.proc.pen., l-a achitat pe inculpatul P.A.D. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002, soluție menținută și de instanța de apel, deoarece s-a constatat existența unor dubii cu privire la data întocmirii procesului-verbal, precum și cu privire la refuzul recoltării probelor biologice.
în privința procesului-verbal, martorul M.I.C. - chemat să recolteze probe biologice - arată că în baza de date a spitalului nu figurează numele exact al inculpatului, existând numele „A.M.”
Tot el arată că procesul-verbal a fost întocmit în momentul în care inculpatul a refuzat recoltarea probelor biologice, lucru care este în contradicție cu înscrierile din respectivul proces-verbal, unde se arată că acesta a fost întocmit la ora 13:05, iar această eroare nu a fost îndreptată conform uzanțelor, prin menționarea pe procesul-verbal cu semnătură în dreptul corecturii.
Din procesul-verbal nu rezultă că i s-a pus în vedere inculpatului existența posibilității recoltării altor probe biologice decât recoltarea de sânge, care a fost refuzată într-adevăr de acesta. O.U.G. nr. 195/2002 nu sancționează doar refuzul recoltării probelor de sânge, ci refuzul recoltării oricărei probe prin care se poate stabili alcoolemia.
în consecință, față de toate incertitudinile și inadvertențele intervenite pe parcursul depistării inculpatului, întocmirii procesului-verbal, recoltării probelor biologice, instanța în mod corect a apreciat că această situație profită în mod legal inculpatului și, în consecință, a dispus achitarea acestuia.
Curtea a apreciat, față de probatoriul existent la dosar, că există suficiente dubii cu privire la stabilirea clară a modului de desfășurare a faptelor, la incidența dispozițiilor sancționatorii prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002, motiv pentru care în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C.proc.pen. a respins recursul parchetului ca nefondat.
