Restituirea cauzei la procuror. Nulitate
| Comentarii |
|
Potrivit art. 177 alin. (8)-(81) C.proc.pen., dacă învinuitul sau inculpatul locuieşte în străinătate, citarea se face potrivit normelor de drept internaţional penal aplicabile în relaţia cu statul solicitat, în condiţiile legii. În absenţa unei asemenea norme sau în cazul în care instrumentul juridic internaţional o permite, citarea se face prin scrisoare recomandată. Avizul de primire a scrisorii recomandate, semnat de destinatar, sau refuzul de primire a acestuia ţine loc de dovadă de îndeplinire a procedurii de citare. Desfăşurarea urmăririi penale fără încunoştinţarea învinuitului cu privire la procedura penală desfăşurată împotriva şi în lipsa sa atrag incidenţa prevederilor art. 197 alin. (2) C.proc.pen. ce sancţionează cu nulitatea absolută actele de urmărire penală efectuate de procuror, precum şi aplicarea art. 332 C.proc.pen. pentru restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale.
Secţia penală, Decizia nr. 1017 din 3 noiembrie 2008
Prin sentința penală nr. 469/PI/13.06.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 1701/30/2007, în temeiul art. 332 alin. (2) C.proc.pen. s-a dispus restituirea cauzei - având ca obiect săvârșirea de către inculpatul P.A. a infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (3), (5) C.pen., art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată, art. 94 din O.U.G. nr. 150/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. și art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 146 din Legea nr. 19/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. și art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 112 din Legea nr. 76/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. și art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) - procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș pentru refacerea urmăririi penale.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș nr. 312/P/2006 din data de 16.02.2007, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 22.02.2007 sub număr unic de dosar 1701/30/2007, a fost trimis în judecată inculpatul P.A.
La termenul din data de 14.04.2008 inculpatul a depus la dosar un înscris prin care a solicitat termen pentru a-și formula apărări față de acuzațiile care i se aduc, arătând totodată că nu a avut cunoștință de desfășurarea procesului penal împotriva sa.
La termenul din 13.06.2008, prin avocat ales, inculpatul a solicitat constatarea nulității absolute a întregii urmăriri penale și actelor subsecvente, cu consecința restituirii cauzei la procuror întrucât au fost încălcate dispozițiile cu privire la prezența inculpatului.
S-a arătat că a fost încălcat art. 6 C.proc.pen. raportat la art. 70 alin. (2) C.proc.pen. cu privire la garantarea dreptului la apărare, cât și art. 6 al Convenției, în condițiile în care inculpatul nu a fost citat în vederea audierii în cursul urmăririi penale, nu i-a fost asigurată posibilitatea de a lua cunoștință de învinuirea care i se aduce, de a fi audiat și de a formula apărări.
Totodată, inculpatul a contestat modul cum fost îndeplinită procedura de citare în cursul urmăririi penale, în condițiile în care a fost citat la reședința din România, iar din procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de citare întocmit la data de 27.09.2004 rezultă că inculpatul nu a locuit niciodată la adresa din România la care a fost citat.
Pe de altă parte, s-a arătat că nu s-a făcut citarea acestuia în străinătate în limba italiană, în condițiile în care nu este cunoscător de limba română.
Având a se pronunța asupra excepției invocate, tribunalul a considerat-o întemeiată și a admis-o, pentru următoarele considerente:
Inculpatul a fost trimis în judecată în lipsă, reținându-se că se sustrage de la urmărirea penală, că a fost audiat la data de 12.02.2004, după care a părăsit România și nu a mai dat curs citațiilor expediate atât la reședința din România, cât și la domiciliul său din Italia.
în dosarul de urmărire penală există o declarație olografă în limba română semnată de inculpat. Această declarație a fost dată la data 12.02.2004, din conținut nerezultând care este organul judiciar în fața căruia a fost audiat.
Instanța a mai constatat că această declarație nu se referă în mod expres la faptele ce fac obiectul cercetării în prezentul dosar și a fost anterioară momentului începerii urmăririi penale față de inculpat, considerent pentru care, din punct de vedere juridic, nu are valoare probantă în cadrul procesului pendinte.
împotriva inculpatului a fost începută urmărirea penală la data de 10.09.2004. La data de 27.09.2004 a fost emisă pe numele inculpatului o citație la reședința din România, astfel cum era consemnată în acea declarație olografă dată la data de 12.02.2004.
Procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de citare nu a fost semnat de nici o persoană, dar din verificările efectuate de organele de cercetare penală rezultă că acesta nu mai locuiește la acea adresă.
La data de 1.10.2005 se emite o citație la domiciliul inculpatului din Italia prin care acesta este invitat să se prezinte la organele de cercetare penală la data de 15.10.2004, respectiv în termen de 15 zile. Mai există la dosar o citație tradusă în limba italiană, dar din recipisa de trimitere de la dosar, nu rezultă care din înscrisurile enumerate au fost expediate.
Mai mult, la dosarul de urmărire penală nu există dovada îndeplinirii procedurii de citare concretizată într-un aviz de primire semnat de destinatar sau refuzul de primire al acestuia, astfel cum prevede art. 177 alin. (8) teza a III-a C.proc.pen.
De asemenea, instanța a reținut că organele de cercetare penală au făcut verificări pe teritoriul României pentru a stabili dacă inculpatul este încarcerat, concluzionându-se că se sustrage de la urmărirea penală.
Tribunalul a apreciat că inculpatul nu a beneficiat de posibilitatea de a-și formula apărări și acest lucru nu poate fi suplinit în cursul cercetării judecătorești.
Prin modul cum a fost îndeplinită procedura de citare față de inculpat în cursul urmăririi penale s-au încălcat dispozițiile art. 177 alin. (8) C.proc.pen., context în care se poate aprecia că s-a realizat o încălcare a regulilor procedurale privind prezența inculpatului, sancționată de art. 197 alin. (2) C.proc.pen., cu nulitatea absolută a actului procesual-penal.
Ca o consecință a neregulatei citări, inculpatul a fost pus în imposibilitatea de a avea cunoștință de învinuirea care i se aduce și de a-și formula apărări, aspect ce se constituie într-o încălcare a prevederilor art. 6 C.proc.pen. privitoare la garantarea dreptului la apărare.
împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, arătând că această hotărâre este netemeinică, deoarece instanța de fond a dispus restituirea cauzei la procuror în temeiul art. 332 alin. (2) C.proc.pen., în vederea refacerii urmăririi penale.
în motivarea recursului, s-a arătat că actul procedural, respectiv citația, încheiat la acel moment, a fost legal întocmit, acesta fiind întocmit și în limba italiană, fiind făcut la adresa indicată de către inculpat, în declarația sa olografă, iar acesta, în cursul procesului penal, nu a mai comunicat alte adrese.
în final, parchetul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe și trimiterea spre rejudecare la instanța de fond.
Examinând sentința penală recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art. 3856alin. (3) C.proc.pen., instanța constată că recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș este nefondat, hotărârea Tribunalului Timiș fiind temeinică și legală.
Instanța de fond, Tribunalul Timiș, a dispus restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, în temeiul dispozițiilor art. 332 alin. (2) C.proc.pen., în mod justificat, deoarece, în speța de față, procedura de citare cu inculpatul P.A. nu a fost efectuată potrivit dispozițiilor legale în materie, ceea ce conduce la nulitatea absolută a actului procesual, consecința neregulatei citări fiind aceea că au fost încălcate prevederile art. 6 C.proc.pen. privitoare la garantarea dreptului la apărare.
împotriva inculpatului a început urmărirea penală la data de 10.09.2004, iar ulterior, a fost emisă pe numele inculpatului o citație la reședința română, adresa fiind extrasă dintr-o declarație olografă dată la 12.02.2004 în fața unui organ care nu a putut fi identificat cu exactitate, însă, din verificările ulterioare, a rezultat că inculpatul nu mai locuiește la acea adresă.
Din acest motiv, la data de 1.10.2005, s-a emis o altă citație, pe numele inculpatului, la domiciliul său din Italia, citația fiind tradusă în limba italiană, însă, din înscrisurile existente, nu rezultă că această citație a fost și trimisă, în lipsa unui aviz de primire semnat de destinatar sau un refuz de primire a actului, pentru că acestea țin loc de dovadă a îndeplinirii procedurii de citare.
De asemenea, nu s-a ținut cont de dispozițiile art. 177 alin. (81) C.proc.pen., care prevăd că la stabilirea termenului pentru înfățișarea învinuitului sau inculpatului aflat în străinătate, se ține seama de normele internaționale, iar în lipsa unor astfel de norme, de necesitatea ca citația în vederea înfățișării, să fie primită cu 40 de zile înainte de ziua stabilită pentru înfățișare, în condițiile în care s-a dispus prin citație ca inculpatul să se prezinte în termen de 15 zile.
în aceste condiții, este evident că au fost încălcate în mod flagrant normele legale în materia citării unei persoane învinuite sau inculpate, cu consecința nerespectării dreptului la apărare; atâta timp cât inculpatul P.A. nu avea cunoștință de demararea unei proceduri penale împotriva sa, nu putea să efectueze apărările necesare în timpul urmăririi penale, o fază esențială a procesului penal, actele efectuate fiind lovite de nulitate.
Pentru aceste motive, instanța a apreciat că hotărârea Tribunalului Timiș este temeinică și legală, a fost pronunțată în spiritul legalității și a garantării unui proces echitabil, conform art. 6 din Convenție și, în consecință, recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș a fost respins, deoarece argumentele aduse în sensul că citarea inculpatului s-a produs în mod legal, nu pot fi primite pentru motivele expuse mai sus.
