Produse farmaceutice. Brevet de invenţie. Utilizare frauduloasă a procedeului brevetat. Ordonanţă preşedinţială. încălcarea art. 581 alin. 3 C. pr. civ. întrunirea condiţiilor de admisibilitate

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal

1. Rezoluţia aplicată pe cererea de chemare în judecată a cuprins, corespunzător solicitării reclamantelor, dispoziţia expresă de a nu se cita părţile pentru termenul din 20.08.2003 fixat în cauză, măsură respectată şi consemnată ca atare în practicaua hotărârii pronunţate.

Cu toate acestea, judecarea cauzei s-a desfăşurat cu participarea reclamantelor prezente prin apărător, cărora le-a fost încuviinţată solicitarea de probatorii, administrate la acelaşi termen prin depunerea de înscrisuri la dosar şi li s-a permis formularea de concluzii pe fondul cauzei.

Procedând în acest mod, instanţa de fond a încălcat prevederile art. 581 alin. 3 C. pr. civ. şi, totodată, principiul egalităţii părţilor în proces, producând pârâtei o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii pronunţate în atare condiţii de nelegalitate.

2. Şi în acest cadru procesual operează prezumţia legală a identităţii procedeului folosit pentru obţinerea celor două produse concurente pe piaţă, ce ar fi trebuit combătută de recurenta-pârâtă în sensul că, în realitate, procedeu! utilizat pentru obţinerea produsului identic este diferit de procedeul brevetat.

Apărarea pârâtei s-a concentrat asupra anteriorităţii sale pe piaţă cu produsul identic, apărare ce nu ignoră identitatea în discuţie, dimpotrivă, porneşte de la premisa existenţei sale, dar susţine că recurenta, prin efort creativ propriu, a ajuns la o soluţie tehnică identică valorificând potenţialul cunoaşterii ştiinţifice în domeniu de la acel moment.

Recurenta nu poate pretinde că a valorificat prin efort propriu cunoştinţele în domeniu fără a încălca dreptul reclamantelor, de vreme ce revendicările descrise prin cererea de brevet reprezentau parte a sistemului integrat de date.

In ceea ce priveşte cerinţa urgenţei cererii, Curtea apreciază că şi aceasta este întrunită în cauză, în condiţiile în care dreptul de exploatare recunoscut de brevet poate fi valorificat, cu efect retroactiv, abia după eliberarea brevetului, ca înscris contestator al dreptului, independent de momentul de la care operează protecţia instituită prin lege.

Iminenţa prejudiciului derivă din perpetuarea activităţii pârâtei şi după eliberarea brevetului, regăsindu-se în pierderile suferite de reclamante prin imposibilitatea desfăşurării propriei activităţi ce beneficiază de prezumţia de legalitate pe acelaşi segment de piaţă, direct proporţional cu creşterea patrimoniului pârâtei prin acte nelegale.

în aceste condiţii, se impune luarea unor măsuri urgente pentru restabilirea legalităţii, pretenţiile reclamantelor fiind justificate din perspectiva întrunirii cerinţelor de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale prevăzute de art. 581 C. pr. civ.

(Curtea de Apel Bucureşti, secţia a lll-a civilă, decizia nr. 2317 din 22 octombrie 2003)

CURTEA,

Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 751/20.08.2003 pronunţată în dosar nr. 3600/2003, Tribunalul Bucureşti - Secţia a lll-a civilă a admis în parte cererea de ordonanţă

preşedinţială formulată de către reclamanţii S.B. p.l.c. şi S.B.C., în contradictoriu cu pârâta L.P.A.C.C.

D.D. Slovenia şi, în consecinţă, a obligat pârâta să înceteze deîndată comercializarea, importul, distribuirea, marketing-ul, activităţile promoţionale ale produsului Amoksiklav 2 x 457 mg/5 ml pulbere pentru suspensie orală de 35 ml şi 70 ml, folosit pentru combaterea infecţiilor bacteriene la pacienţi pediatrici, şi ale altor variante farmaceutice ale acestui produs, precum şi orice activităţi comerciale având ca obiect acest produs, până la soluţionarea litigiului ce formează obiectul dosarului nr. 3601/2003 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti - Secţia a lll-a civilă cu termen de judecată la 9.09.2003, sub sancţiunea acordării de daune cominatorii de 5.000 dolari SUA/zi de întârziere în cazul neîndeplinirii acestei obligaţii.

Totodată, a respins cel de-al treilea capăt de cerere ca nefondat.

, în considerentele sentinţei, s-a reţinut întrunirea cerinţelor de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale prevăzute de art. 581 C. pr. civ., respectiv urgenţa, vremelnicia, aparenţa dreptului, neprejudecarea fondului cauzei, în condiţiile în care reclamanţii beneficiază de dreptul exclusiv de exploatare a produsului farmaceutic în litigiu, decurgând din brevetul de invenţie nr. 116343 acordat în temeiul Legii nr. 64/1991 pe o durată de 20 de ani de la data constituirii depozitului naţional reglementar, brevet ce asigură aparenţa dreptului ca şi condiţie de admisibilitate a cererii.

Cerinţa urgenţei a fost apreciată prin prisma prejudiciului creat reclamanţilor prin pierderea clientelei comerciale, iar vremelnicia-din perspectiva litigiului asupra fondului dreptului în curs de soluţionare.

împotriva sentinţei menţionate, a formulat recurs pârâta, care a invocat încălcarea principiului egalităţii de tratament a părţilor în faţa instanţei de judecată la momentul pronunţării hotărârii, de natură a afecta grav drepturile pârâtei.

Astfel, recurenta a susţinut că, deşi se încuviinţase prin rezoluţia aplicată pe cererea introductivă judecarea cauzei fără citarea părţilor conform dispoziţiilor art. 581 alin. 3 şi 4 C. pr. civ., la termenul din 20.08.2003, s-a consemnat prezenţa reclamantelor prin apărător, mai mult, acestea au administrat proba cu înscrisuri noi în susţinerea cererii şi au pus concluzii de admitere acesteia.

în privinţa cerinţelor de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale recurenta a susţinut că, în mod greşit, s-a apreciat întrunirea acestora.

în cazul de faţă nu este îndeplinită condiţia urgenţei, în condiţiile în care reclamantele au dat dovadă de pasivitate în protejarea drepturilor prevăzute de art. 33 şi 34 din Legea nr. 64/2001, atât timp cât au permis scurgerea unei perioade de 4 ani de zile de la data depunerii cererii de acordare a protecţiei la OSIM şi până la data introducerii pe piaţa românească a produsului Amoksiklav.

Recurenta a subliniat faptul că această firmă comercializează în mod legal, pe baza autorizaţiilor şi a vizelor eliberate de autorităţile competente, medicamentul în litigiu încă din anul 1999, fără ca reclamantele să fi formulat vreo acţiune în justiţie împotriva acestei stări de fapt până în prezent.

Cu privire la condiţia neprejudecării fondului, recurenta a susţinut că obligaţia reţinută în sarcina sa prin hotărârea atacată este incompatibilă cu procedura sumară a ordonanţei preşedinţiale, complexitatea problemei juridice necesar a fi analizată depăşind atribuţiile judecătorului învestit cu soluţionarea unei asemenea cereri.

Complexitatea cauzei rezultă în mod clar atât din natura litigiului, cât şi din parcursul confruntării judiciare a părţilor ce s-a derulat în cadrul procedurii administrative în faţa OSIM, pe aspectul revocării brevetului de invenţie, şi în faţa instanţei de judecată învestite cu soluţionarea recursului împotriva hotărârii Comisiei de Reexaminare din cadrul OSIM, proces finalizat prin decizia civilă nr. 804/

19.06.2003.

Recurenta a arătat şi faptul că, în prezent, este în curs de soluţionare litigiul provocat de firma L. având ca obiect anularea aceluiaşi brevet de invenţie, motivat de faptul că la data înregistrării cererii de brevet nu erau îndeplinite condiţiile pentru existenţa unei invenţii brevetabile.

Pentru a admite cererea reclamantelor fără a pronunţa o hotărâre arbitrară, instanţa ar fi trebuit să analizeze fondul dreptului dedus judecăţii, respectiv identitatea dintre produsul ocrotit prin brevetul de invenţie (AUGMENTIN BIS) şi produsul recurentei (Amoksiklav 2 x 475 mg), ceea ce este inadmisibil pe calea ordonanţei preşedinţiale.

întrucât înscrisurile depuse de către reclamante fac referire la două produse farmaceutice, nu se poate stabili în acest proces că cele două produse au

aceeaşi compoziţie, acelaşi raport de greutate şi aceleaşi caracteristici, pentru ca astfel să se poată dispune o măsură atât de gravă, a conchis recurenta.

Recurenta a susţinut, totodată, că variantele produsului Amoksiklav, respectiv 2 x 625 mg comprimate filmate şi 2 x 1000 mg comprimate filmate nu corespund nici măcar aparent produsului pentru care reclamantele au prezentat brevetul de invenţie şi care se înfăţişează sub forma unei pulberi uscate sau granule pentru reconstituire într-o suspensie apoasă cu apă sau cu alte medii apoase adecvate, într-un alt dozaj al componentelor; în aceste condiţii, în mod greşit tribunalul a obligat recurenta la încetarea comercializării nu numai a produsului Amoksiklav 2 x 457 mg, dar şi a celorlalte variante ale acestuia, fără a se preciza ce anume variante trebuie avute în vedere, cum se poate determina identitatea acestora cu produsul brevetat, ceea ce dă naştere unor interpretări unilaterale şi arbitrare ale intimate-lor-reclamante.

Examinând sentinţa atacată în raport de actele şi lucrările dosarului, Curtea apreciază ca fiind întemeiate criticile formulate de recurentă din perspectiva dispoziţiilor art. 304 pct. 5 C. pr. civ. pentru următoarele considerente:

Rezoluţia aplicată pe cererea de chemare în judecată a cuprins, corespunzător solicitării reclamantelor, dispoziţia expresă de a nu se cita părţile pentru termenul de 20.08.2003 fixat în cauză, măsură respectată şi consemnată ca atare în practicaua hotărârii pronunţate.

Un atare tratament aplicat părţilor are un vădit caracter discriminatoriu şi este de natură să inducă un dezechilibru procesual, ceea ce este inacceptabil.

Ca regulă, judecata oricărei cereri, inclusiv a ordonanţei preşedinţiale se desfăşoară cu citarea părţilor, act de procedură ce asigură participarea egală a acestora în proces, implicând, în primul rând, contradictorialitatea şi asigurarea unei apărări corespunzătoare.

Ca situaţie de excepţie reglementată prin dispoziţiile art. 581 alin. 3 C. pr. civ., judecarea ordonanţei fără citarea părţilor presupune

neparticiparea acestora, situaţie ce determină ineficienţa anumitor principii procesuale, cum este contradictorialitatea, compatibilă fiind, oricum, cu egalitatea de tratament a părţilor.

Astfel, este exclusă efectuarea vreunui act de procedură ce implică activ părţile, personal ori prin reprezentant, mai mult, o atare limitare a intervenţiei lor, din raţiuni de eficienţă a măsurii adoptate de instanţă, trebuie aplicată în mod egal.

Acest lucru nu s-a întâmplat în cauză, în condiţiile în care instanţa de fond a consemnat prezenţa uneia dintre părţi, ce a cunoscut termenul de judecată (nu operează instituţia termenului în cunoştinţă, intrinsec legată, conform art. 153 C. pr. civ., de actul citării), a administrat probe şi a ascultat concluziile sale pe fondul cauzei, aşadar, a efectuat tot atâtea acte de procedură ce antrenează o dezbatere contradictorie, cu atât mai mult cu cât aceasta a avut loc fără participarea celeilalte părţi.

Drept urmare, Curtea constată că este întrunit cazul de casare descris de art. 304 pct. 5 C. pr. civ., temei pentru care va admite recursul şi va casa sentinţa atacată şi va proceda la rejudecarea cauzei, conform art. 312 alin. 4C. pr. civ.

Pe fond, se constată că sunt întrunite cerinţele de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale prevăzute de art. 581 alin. 1 C. pr. civ., respectiv aparenţa dreptului, urgenţa şi neprejudecarea fondului, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Se impune, în primul rând, precizarea că analiza temeiniciei cererii se confundă cu verificarea cerinţelor de admisibilitate, perspectivă din care vor fi apreciate toate susţinerile formulate în cauză.

Prin cererea de chemare în judecată tinzându-se la adoptarea unor măsuri de protecţie a dreptului pretins, cercetarea aparenţei porneşte de la constatarea că reclamantele sunt titularele brevetului nr. 116343 B publicat la data de 30.01.2001 în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială nr. 1/2001, pentru invenţia cu titlul „Compoziţie farmaceutică şi metodă de tratament a infecţiilor bacteriene la pacienţi pediatrici”.

Brevetul astfel acordat conferă titularilor un drept exclusiv de exploatare pe întreaga durată de protecţie a acestuia, respectiv în perioada 2.05.1996-2.05.2016, drept al cărui conţinut este explicit redat prin dispoziţiile art. 33 din Legea nr. 64/ 1991, în termenii cărora se tinde în prezentul litigiu la restabilirea legalităţii încălcate de pârâtă.

Efectele brevetului producându-se din momentul publicării hotărârii de acordare a acestuia (acoperind, retroactiv, şi perioada protecţiei provizorii de la data constituirii depozitului naţional reglementar), nu are nici o relevanţă faptul că brevetul a fost eliberat chiar în ziua formulării cererii formulate în cauză - 29.08.2003. Eliberarea brevetului reprezintă doar o condiţie formală ad probationem a statutului de inventator, înscrisul astfel constituit atestând dobândirea drepturilor morale şi patrimoniale corespunzătoare.

Brevetul producând efecte depline la acest moment, nu are nici o semnificaţie faptul că este contestată valabilitatea sa în cadrul unei acţiuni în anulare, în condiţiile art. 40 din Legea nr. 64. Din perspectiva cerinţei aparenţei dreptului, este suficientă înfăţişarea înscrisului constatator al dreptului pretins, o analiză a întrunirii condiţiilor de brevetabilitate fiind incompatibilă cu ordonanţa preşedinţială, interesând exclusiv fondul dreptului.

Cercetarea aceleiaşi cerinţe de admisibilitate a ordonanţei impune şi verificarea identităţii dintre produsul brevetat şi cel vizat de cererea de faţă.

Curtea respinge apărarea recurentei-pârâte în sensul că o atare verificare nu este la îndemâna instanţei învestite cu soluţionarea ordonanţei preşedinţiale, întrucât s-ar aduce atingere unei alte cerinţe de admisibilitate, anume neprejudecarea fondului dreptului, recurenta făcând referire la litigiul având ca obiect anularea brevetului de invenţie.

Acel litigiu nu se preocupă cu precădere de determinarea acestei identităţi, ci de evaluarea existenţei în stadiul tehnicii la momentul formulării cererii de brevetare, a unor informaţii apte a fi condus la conturarea unei soluţii practice evidente unui specialist, similare celei propuse prin invenţia supusă analizei; aşadar, litigiul are în vedere, din perspectiva criticilor enunţate de petent, în principal identificarea elementului novator al invenţiei.

Pârâta nu a pretins că cerinţa noutăţii nu ar fi întrunită în raport cu existenţa pe piaţa de produse farmaceutice a propriului produs AMOKSIKLAV, ci

a unor cunoştinţe tehnice la nivel mondial care anticipau cu puterea evidenţei un compus finit de substanţe active într-un anumit raport, cu o anume dozare, dovadă în acest sens fiind producerea prin efort propriu a medicamentului AMOKSIKLAV (file 47-52 dosar recurs, conţinând motivele cererii în anularea brevetului de invenţie).

Fondul dreptului nu este evocat, aşadar, în cadrul acţiunii în anularea brevetului, ci al celei în contrafacere, în condiţiile art. 58 alin. ultim din Legea nr. 64/1991 republicată, întemeiate pe ipoteza descrisă de art. 33 alin. 2 lit. b din lege (utilizarea procedeului brevetat, precum şi folosirea, oferirea spre vânzare, vânzarea sau importul în aceste scopuri a produsului obţinut direct prin procedeul brevetat), câtă vreme obiectul brevetului îl constituie un procedeu, nu un produs determinat (medicamentul AUGMENTIN BIS în sine).

Verificările de fond presupuse de o atare acţiune sunt cele descrise în art. 60 din lege, în cadrul cărora operează prezumţia obţinerii produsului identic prin procedeul brevetat, din moment ce se prevede explicit că sarcina probei contrare revine persoanei presupuse a fi încălcat dreptul de exploatare al titularului brevetului.

Prezentul litigiu tinzând la adoptarea unor măsuri cu caracter provizoriu, pentru considerente similare celor potenţial a fi invocate în cadrul acţiunii în contrafacere, nu se poate sustrage verificărilor cu obiectul arătat, de vreme ce reproduce în elementele esenţiale pretenţiile titularului brevetului încălcat.

Este necesar a se stabili şi în limitele prezentului proces dacă, şi măsura în care produsul pârâtei înfrânge dreptul de exploatare conferit de brevetul în discuţie, suprapunându-se zonei de întindere a protecţiei determinate de conţinutul revendicărilor transpuse în titlul acordat.

Distincţia necesară între acţiunea de drept comun şi cea iniţiată prin procedura specială derivă din criteriile verificării, respectiv susţinerile reclamantului şi un minimum de probatoriu compatibil cu procedura sumară a ordonanţei, fără a se prejudeca fondul, însă atingându-se problemele de fond.

în aceste condiţii, operează şi în acest cadru procesual prezumţia legală a identităţii procedeului folosit pentru obţinerea celor două produse concurente pe piaţă, ce ar fi trebuit combătută de recurenta-pârâtă în sensul că, în realitate, procedeul

utilizat pentru obţinerea produsului identic este diferit de procedeul brevetat.

Se constată, din acest punct de vedere, că pârâta nu a formulat o atare apărare, mai mult, nu a contestat în fapt existenţa identităţii de conţinut dintre produsul AUGMENTIN BIS ORAL 457 mg/5ml şi AMOKSIKLAV 2x 457 mg/5 ml, ambele prezentate sub formă de pulbere pentru suspensie orală de 35, respectiv 70 ml, de uz pediatric, ceea ce întăreşte prezumţia identităţii procedeului de obţinere.

Apărarea pârâtei s-a concentrat asupra anteriorităţii sale pe piaţă cu produsul identic, apărare ce nu ignoră identitatea în discuţie, dimpotrivă, porneşte de la premisa existenţei sale, dar susţine că recurenta, prin efort creativ propriu, a ajuns ia o soluţie tehnică identică valorificând potenţialul cunoaşterii ştiinţifice în domeniu de la acel moment.

Prezenţa pe piaţa farmaceutică românească marcată anterior produsului brevetat ar putea constitui un argument pentru respingerea cererii, în absenţa unui brevet anterior pentru produsul identic, câtă vreme ar înlătura ipoteza unui abuz al exploatării bunului aparţinând altei persoane: nu a fost însuşit în mod fraudulos obiectul invenţiei, ci s-a ajuns la acelaşi rezultat prin mijloace proprii.

Este evident că atare apărare sugerează nevalabilitatea brevetului din perspectiva cerinţei noutăţii, cu toate acestea, este viabilă în cadrul ordonanţei preşedinţiale, prin care se tinde la restabilirea legalităţii încălcate printr-o faptă abuzivă. Dacă fapta s-a produs anterior dobândirii dreptului, fie că este sau nu consumată, este exclus a avea conţinut fraudulos şi nu se impune intervenţia urgentă, prin procedura specială, a instanţei de judecată; nu se poate vorbi despre un produs “pirat", cum se pretinde prin cererea dedusă judecăţii.

Din această perspectivă, se constată, din înscrisurile depuse de recurentă la dosar, că autorizaţia Ministerului Sănătăţii de comercializare în România a produsului AMOKSIKLAV 2x 457 mg/ 5 ml pulbere pentru suspensie orală de 35, respectiv 70 ml, de uz pediatric, a fost obţinută abia în anul 2000 (fila 110 dosar recurs), prezumându-se că produsul a fost efectiv importat şi valorificat în ţară după această dată.

Recurenta nu a dovedit că aceste operaţiuni au fost efectuate încă din anul 1999, astfel cum a susţinut prin motivele de recurs, şi nici că formalităţile pentru obţinerea autorizaţiei ar fi fost demarate din 1997.

De altfel, chiar dacă aceste susţineri ar fi fost probate, se constată că sunt insuficiente, în condiţiile în care dreptul de exploatare a procedeului brevetat se consideră a se fi născut, conform dispoziţiilor art. 34 din lege, la data publicării cererii de brevet, respectiv la 2.05.1996, consolidat fiind prin acordarea efectivă a brevetului.

Descrierea invenţiei prin cererea de brevet depusă la autoritatea naţională ori internaţională competentă echivalează cu dezvăluirea invenţiei, iar conţinutul cererii ca atare se cuprinde în “stadiul tehnicii” - în termenii art. 8 alin. 2 şi 3 din lege - la acel moment.

Recurenta nu poate, astfel, pretinde că a valorificat prin efort propriu cunoştinţele în domeniu fără a încălca dreptul reclamantelor, de vreme ce revendicările descrise prin cererea de brevet reprezentau parte a sistemului integrat de date.

Faptul că la momentul soluţionării cererii de revocare a brevetului formulate de pârâta din cauză, reclamantele au precizat conţinutul revendicărilor, nu afectează raţionamentul expus anterior.

După cum s-a apreciat de către Comisia de reexaminare constituită la nivelul OSIM (fila 26 dosar fond), nu a fost vorba despre o modificare prin care să se fi depăşit limitele dezvăluirii invenţiei la data depunerii cererii de brevet, ci despre o restrângere (de la 25 la 10) şi clarificare a conţinutului revendicărilor iniţiale, fără efect asupra obiectului invenţiei.

Cum această apreciere a fost confirmată cu putere de lucru judecat prin Decizia nr. 17/

12.02.2002 a Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă ce a soluţionat recursul împotriva Hotărârii OSIM asupra cererii de revocare (fila 37 dosar recurs), se impune a fi preluată ca atare în prezenta cauză, provenind de la instanţa competentă a se pronunţa pe acest aspect.

Faţă de cele reţinute, Curtea constată că recurenta nu a probat obţinerea prin efort creativ propriu a aceluiaşi procedeu cu cel ce constituie obiectul invenţiei, în consecinţă, nu a înlăturat prezumţia utilizării frauduloase a procedeului brevetat, respectiv a efectuării abuzive (fără consimţământul titularului, în termenii art. 33 din lege) de operaţiuni comerciale cu referire la produsul astfel obţinut.

în ceea ce priveşte cerinţa urgenţei cererii, Curtea apreciază că şi aceasta este întrunită în

cauză, în condiţiile în care dreptul de exploatare recunoscut de brevet poate fi valorificat, cu efect retroactiv, abia după eliberarea brevetului, ca înscris constatator al dreptului, independent de momentul de la care operează protecţia instituită prin lege.

Această constatare se desprinde din prevederile art. 58 alin. ultim din Legea nr. 64, din care rezultă că titlul pentru repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului în perioada ulterioară publicării cererii este executoriu după eliberarea brevetului.

Chiar dacă textul vizează explicit plata de despăgubiri ca echivalent al prejudiciului, este aplicabil pentru identitate de raţiune oricăror mijloace patrimoniale tinzând la dezdăunare, inclusiv celor invocate în speţă.

Astfel, chiar dacă există posibilitatea teoretică a utilizării acestor mijloace în perioada de până la eliberarea brevetului (brevetul producând efecte depline şi până la acel moment), demersul ar fi lipsit de eficienţă, de vreme ce titlul reprezentat de hotărârea judecătorească este susceptibil de executare abia ulterior.

în aceste condiţii, este justificată, contrar susţinerilor recurentei, formularea unei acţiuni de natura celei din speţă abia la 29.08.2003, această dată coincizând chiar cu data eliberării brevetului, act ce permite repararea eficientă a prejudiciului creat prin fapta pârâtei.

Acest prejudiciu este cert, rezultând din efectuarea de către pârâtă de acte comerciale profitabile asupra unui produs identic în conţinut celui brevetat, cu consecinţa acaparării unui segment de piaţă cuvenit titularului invenţiei.

Este de menţionat faptul că susţinerile referitoare la brevetul european obţinut de către aceleaşi reclamante EP 0 825 860 B1 sunt nerelevante în soluţionarea prezentei cauze, în condiţiile în care

reclamantele sunt titularele unui brevet naţional cu aceeaşi dată de depozit astfel încât, acesta din urmă este cel care produce efecte în plan teritorial, conform dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 611/2002 privind aderarea României la Convenţia privind eliberarea brevetelor europene din 1973, cu atât mai mult cu cât asigură o protecţie mărită faţă de brevetul european astfel cum a fost acordat pentru aceeaşi invenţie, acesta din urmă acoperind exclusiv dreptul de utilizare al compoziţiei farmaceutice constând din amoxicilină şi acid clavulanic pentru producerea unui medicament destinat tratării infecţiilor bacteriene la copii.

Conchizând asupra celor expuse, se poate reţine că brevetul de invenţie deţinut de reclamante asigură aparenţa dreptului, în condiţiile în care nu este posibilă, în acest cadru procesual, contestarea valabilităţii sale din punctul de vedere al întrunirii cerinţelor de brevetabilitate impuse de art. 7-12 din Legea nr. 64, în caz contrar, prejudecându-se fondul cauzei.

Aparenţa dreptului este asigurată cu atât mai mult cu cât produsul pârâtei, AMOKSIKLAV 2x 457 mg/5 ml pulbere pentru suspensie orală de 35, respectiv 70 ml, de uz pediatric este identic în conţinut - compoziţie farmaceutică, raport al elementelor componente, dozaj, metodă terapeutică - cu cel al reclamantelor, determinat pe baza brevetului în discuţie, identitate ce impune adoptarea unor măsuri urgente pentru împiedicarea continuării activităţii comerciale păgubitoare pentru titularul prezumat al dreptului.

în consecinţă, Curtea va admite cererea astfel cum a fost formulată şi va obliga pârâta să înceteze de îndată orice activitate comercială referitoare la produsul în discuţie, implicând comercializarea, importul, distribuirea, marketing-ul, activităţile de promoţie precum şi orice alt act comercial având ca obiect acest produs, până la soluţionarea litigiului ce formează obiectul dosarului nr. 3601/2003 aflat pe rolul Tribunalul Bucureşti - Secţia a lll-a civilă.

Neîndeplinirea acestei obligaţii de bunăvoie va atrage plata unor daune cominatorii pe zi de întârziere în cuantum de 5.000 USD, sancţiune justificată prin caracterul obligaţiei stabilite în sarcina pârâtei, respectiv obligaţie de a face intuitu personae ce nu este susceptibilă de executare silită, prin intermediul executorului judecătoresc.

Interdicţia de încetare a oricărei activităţi de natură comercială nu va cuprinde însă şi alte produce farmaceutice comercializate sub denumirea AMOKSIKLAV, ce se prezintă sub o altă formă decât aceea ce constituie obiectul brevetului de invenţie, respectiv pulbere uscată pentru reconstituire sub formă de suspensie apoasă, administrată oral, întrucât s-ar depăşi limitele protecţiei conferite dreptului de brevetul în discuţie şi ar reprezenta o îngrădire nejustificată a activităţii desfăşurate de recurenta-pârâtă.

în aceste condiţii admiterea cererii se va realiza doar în parte, soluţie justificată şi prin respingerea

pretenţiilor materializate prin capetele nr. 2 şi 3 din acţiunea introductivă.

O atare respingere este determinată de faptul că reclamantele nu au declarat ele însele recurs împotriva sentinţei judecătoriei prin care aceleaşi pretenţii fuseseră înlăturate ca neîntemeiate, astfel încât reevaluarea acestora ar excede limitelor învestirii prezentei instanţe de control judiciar iar pe de altă parte admiterea lor ar echivala cu agravarea situaţiei pârâtei în propria cale de atac.

Potrivit art. 581 alin. 4 C. pr. civ., prezenta ordonanţă este vremelnică şi executorie, fără somaţie sau trecerea vreunui termen.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Produse farmaceutice. Brevet de invenţie. Utilizare frauduloasă a procedeului brevetat. Ordonanţă preşedinţială. încălcarea art. 581 alin. 3 C. pr. civ. întrunirea condiţiilor de admisibilitate