Tâlhărie. Revocarea liberării condiţionate pentru restul de pedeapsă neexecutat. Confiscarea corpului delict. Măsura de siguranţă a interzicerii de a se afla în anumite localităţi. Individualizarea pedepsei aplicate
| Comentarii |
|
1. Inculpatul a săvârşit fapta din prezenta cauză în condiţiile recidivei postcondamnatorii (art. 37 lit. a Cod penal), înainte ca pedeapsa să fie considerată executată (înăluntrul termenului de liberare condiţionată). Aşa fiind, corect, instanţa fondului, în baza art. 61 Cod penal, trebuia să revoce liberarea condiţionată şi restul de pedeapsă de320de zile să-l contopească cu pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată în prezenta cauză.
Instanţa trebuia să dispună, în baza art. 118 lit. b Cod penal, confiscarea cuţitului - corp delict-pe care inculpatul l-a avut asupra sa, creând temere părţii vătămate şi reuşind în final să o deposedeze de banii pe care îi avea asupra sa.
Cum acelaşi inculpat, astfel cum rezultă din actele de identitate, îşi are domiciliul în judeţul Călăraşi şi cum din întregul dosar de urmărire penală rezultă perseverenţa infracţională a acestuia (condamnat de mai multe ori tot pentru tâlhărie) pe raza municipiului Bucureşti, se impunea aplicarea măsurii de siguranţă prevăzute de art. 116 Cod penal - interzicerea inculpatului de a se afla în municipiul Bucureşti pe o perioadă determinată de timp.
2. Nu poate fi primită cererea de achitare formulată de inculpatul T.D., în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c C. pr. pen., întrucât a participat efectiv la săvârşirea faptei - în cauză fiind vorba şi de violenţă psihică, determinată de cei doi inculpaţi - chiar dacă nu rezultă din probe că a participat efectiv la deposedare şi ameninţare, totuşi, prezenţa sa în câmpul infracţional fiind de natură a crea părţii vătămate un pericol în plus.
(Curtea de Apel Bucureşti, secţia Ipenală, decizia nr. 1004 din 22 decembrie 2004)
CURTEA,
Prin sentinţa penală nr. 1251 din 5.10.2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti-Secţia penală, în dosarul nr. 4380/2004, s-au dispus următoarele:
In baza art. 211 alin. 2, lit. c şi alin. 2/1 lit. a, b Cod penal, condamnarea inculpatului C.R.G. (fiul lui
l.şi E., născut la 17.01.1986 în oraşul Lehliu Gară, judeţ Călăraşi) la 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 71,64 Cod penal.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus prevenţia acestuia de la 19.07.2004 la zi.
în baza art. 211 alin. 2, lit. c şi alin. 2/1 lit. a, b Cod penal, cu aplicarea art. 74,76 Cod penal, prin aceeaşi sentinţă a fost condamnat şi inculpatul T.D. (fiul natural al I., născut la 22.07.1976 în Bucureşti) la 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 Cod penal.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus prevenţia acestuia de la 19.07.2004 la zi.
S-a luat act că partea vătămată G.C.M. nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind recuperat.
A fost obligat fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa fondului a reţinut că inculpatul C.R.G. la data de
19.07.2004, ora 12.30, împreună cu inculpatul T.D., pe B-dul F. au acostat pe partea vătămată G.C., pe care, sub ameninţare că-l vor bate (inculpatul C.R.G., având asupra sa un cuţit cu prăsele metalice), l-au deposedat de 300.000 lei.
împotriva acestei soluţii au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, vizând: nelegalitatea hotărârii -1. greşita soluţionare a laturii penale pentru inculpatul C.R.G., întrucât nu a dispus revocarea liberării condiţionate a restului de pedeapsă de 320 de zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 676/15.07.2003 a Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală, definitivă prin decizia penală nr. 559/22.09.2003 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală;
2. omisiunea aplicării dispoziţiilor prevederilor art. 118 lit. b Cod penal, pentru inculpatul C.R.G., privind confiscarea cuţitului - corp delict;
3. omisiunea aplicării prevederilor art. 116 Cod penal, faţă de acelaşi inculpat şi netemeinicia hotărârii vizând greşita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului T.D.
Inculpatul T.D. a criticat soluţia pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, prin apărătorul său, a arătat că în cauza dedusă judecăţii, instanţa de fond nu a făcut o corectă apreciere a probelor administrate, a solicitat reexaminarea întregului material probator şi, pe fond, să fie achitat în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2, lit. a rap. la art. 10 lit. c C. pr. pen., sub aspectul infracţiunii prev. de art. 211 alin. 2 lit. c Cod penal şi alin. 2/1 lit. a, b Cod penal, întrucât nu a exercitat
nici o acţiune împotriva părţii vătămate G.C.; a arătat că este bolnav şi a depus acte medicale.
Inculpatul C.R.G. a criticat soluţia pentru netemeinicie, în sensul redozării pedepsei aplicate, apreciind că scopul preventiv, sancţionator al acesteia poate fi atins şi altfel.
Curtea, examinând apelurile declarate sub aspectul criticilor aduse, cât şi din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 371 alin. 2 C. pr. pen., constată că apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti este fondat în parte, urmând a fi admis pe aspectele de nelegalitate invocate, aspecte ce-l vizează numai pe inculpatul C.R.G.
Astfel, din cazierul judiciar al acestuia (fila 51 d.u.p.) rezultă că prin sentinţa penală nr. 1053/2004 a Judecătoriei Brăila, inculpatul C.R.G. a fost liberat condiţionat dintr-o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 676/
15.07.2003 a Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală, definitivă prin decizia penală nr. 559/22.09.2003 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală, rămânând un rest de pedeapsă neexecutat de 320 de zile.
Rezultă deci că inculpatul a săvârşit fapta (19.07.2004) din prezenta cauză, în condiţiile recidivei postcondamnatorii (art. 37 lit. a Cod penal), înainte ca pedeapsa să fie considerată executată (înlăuntrul termenului de liberare condiţionată).
Aşa fiind, corect, instanţa fondului, în baza art. 61 Cod penal, trebuia să revoce liberarea condiţionată şi acest rest de pedeapsă de 320 de zile să-l contopească cu pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată în prezenta cauză.
Instanţa trebuia să dispună, în baza art. 118 lit. b Cod penal, confiscarea cuţitului - corp delict - pe care inculpatul l-a avut asupra sa şi a creat temere părţii vătămate, reuşind în final să o deposedeze de banii ce îi avea asupra sa.
Cum, acelaşi inculpat, din actele de identitate rezultă că îşi are domiciliul în judeţul Călăraşi, comuna Gurbăneşti şi cum din întregul dosar de urmărire penală rezultă perseverenţa infracţională a acestuia (condamnat de mai multe ori tot pentru tâlhărie) pe raza municipiului Bucureşti, se impunea aplicarea acestuia a măsurii de siguranţă prev. de art. 116 Cod penal - interzicerea inculpatului de a se afla în municipiul Bucureşti pe o perioadă determinată de timp.
Aşa fiind, Curtea, admiţând aceste motive de apel ale Parchetului, urmează a reforma hotărârea instanţei
de fond astfel: a admite apelul declarat de Parchet, în baza art. 379 pct. 2, lit. a C. pr. pen., a desfiinţa parţial sentinţa penală şi, în final, în baza art. 61 Cod penal va revoca liberarea condiţionată a restului de pedeapsă de 320 de zile din pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatului C.R.G., prin sentinţa penală nr. 676/15.07.2003 a Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală, definitivă prin decizia penală nr. 559/22.09.2003 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală, şi va contopi acest rest în pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 Cod penal.
în baza art. 118 lit. b Cod penal, va dispune confiscarea cuţitului corp delict (fila 67 - d.u.p.).
în baza art. 116 Cod penal, se va interzice inculpatului C.R.G. dreptul de a se afla în municipiul Bucureşti, pe o perioadă de 5 ani de la data executării pedepsei principale.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
în ceea ce priveşte apelul declarat de inculpatul T.D., Curtea îl apreciază nefondat, urmând a-l respinge.
Din ansamblul probator administrat în cauză, rezultă că s-a reţinut corect situaţia de fapt, s-a dat încadrarea corespunzătoare faptei săvârşite de cei doi inculpaţi, stabilindu-se fără putinţă de tăgadă vinovăţia acestora şi gradul de participare al fiecăruia.
Nu poate fi primită cererea de achitare formulată de inculpatul T.D., în temeiul prev. de art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c C. pr. pen., întrucât a participat efectiv la săvârşirea faptei - în cauză fiind vorba şi de violenţă psihică - determinată de cei doi inculpaţi, chiar dacă inculpatul T.D. nu rezultă din probe că a participat efectiv la deposedare şi ameninţare, totuşi,
prezenţa sa în câmpul infracţional a fost de natură a crea părţii vătămate un pericol în plus.
în consecinţă, probele administrate au dovedit modalitatea de săvârşire a infracţiunii: de două persoane împreună, cu participări diferite şi în loc public, aspecte care atrag forma calificată a tâlhăriei săvârşite.
Cât priveşte apelul declarat de inculpatul C.R.G., vizând redozarea pedepsei aplicate, se apreciază, de asemenea, că este nefondat, urmând a fi respins ca atare, întrucât, în cauză, Curtea constată că s-a făcut o justă şi corectă individualizare a pedepselor aplicate, dându-se eficienţa corespunzătoare criteriilor generale de individualizare a pedepselor aplicate în conformitate cu prevederile art. 72 Cod penal, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social al faptelor săvârşite, modalitatea şi împrejurările în care s-a săvârşit fapta, gradul de participare a fiecărui inculpat, coroborate cu circumstanţele personale şi reale ale inculpaţilor, poziţia procesuală avută de fiecare; aşa se explică şi reţinerea prevederilor art. 74 şi 76 Cod penal în favoarea inculpatului T.D., sens în care pedeapsa acestuia a fost coborâtă sub minimul special prevăzut de lege.
De asemenea, se apreciază că, prin cuantumul pedepselor aplicate - 8 ani şi respectiv 3 ani închisoare - poate fi atins scopul sancţionator al pedepsei, astfel cum este definit de art. 52 Cod penal, dar şi de prevenire şi de reeducare a inculpaţilor.
Aşa fiind, în baza art. 379 pct. 1 lit. b din C. pr. pen., urmează a respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii C.R.G. şi T.D.
în baza art. 381 C. pr. pen., cu referire la art. 383
C. pr. pen., va computa prevenţia inculpaţilor de la 19.07.2004 la 22.12.2004 şi va menţine - în baza art. 160/b C. pr. pen. - starea de arest a acestora.
