Punerea în executare a unei hotărâri care nu este definitivă. Admisibilitatea contestatiei la executare
| Comentarii |
|
C. proc. pen., art. 178 alin. (2)1, art. 417, art. 461
1. Faţă de dispoziţiile art. 461 lit. a) C. proc. pen. care permit introducerea contestaţiei la executare când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă, nu are relevanţă juridică dacă inculpatul se află şi în prezent în termenul de recurs.
2. Este admisibilă contestaţia la executare formulată împotriva unei hotărâri care nu a rămas definitivă întrucât inculpatul a lipsit atât de la judecată, cât şi de la pronunţare, iar hotărârea nu i-a fost comunicată potrivit prevederilor legale.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 2930 din 10 mai 2005
Prin sentinţa penală nr. 461 pronunţată la data de 20 decembrie 2004, în dosarul penal nr. 2237/2004, Tribunalul Giurgiu a respins contestaţia la executare, formulată de condamnatul S.S. împotriva sentinţei penale nr. 122 din 14 aprilie 2003 a Tribunalului Giurgiu, modificată prin decizia penală nr. 662 din 5 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin decizia penală nr. 27 din 17 ianuarie 2005, pronunţată în dosarul penal nr. 105/2005, a admis apelul declarat de condamnatul S.S., a desfiinţat sentinţa penală atacată şi în fond a admis contestaţia la executare şi a dispus anularea mandatului de executare nr. 126/2004 şi a oricăror forme de executare s-ar fi emis în baza deciziei penale nr. 662 din 5 noiembrie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală. S-a dispus punerea în libertate de îndată dacă nu e arestat în altă cauză.
Contestatorul S.S. a fost condamnat în fond la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
Hotărârea a rămas definitivă prin nerecurare, iar inculpatului lipsă la judecata apelului şi la pronunţare, hotărârea nu i s-a comunicat, aşa cum s-ar fi cuvenit, acesta aflându-se în termenul de recurs; mandatul de executare s-a emis şi executat fâră ca hotărârea de condamnare să fi fost definitivă. Este punctul de vedere al instanţei de apel, contrar instanţei de fond care a apreciat că ceea ce ar fi trebuit să facă condamnatul era să declare recurs peste termen imediat ce a aflat, iar nu contestaţie la executare.
Împotriva deciziei în termen legal. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs, considerând că s-a dat o greşită aplicare legii [art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen.].
S-a solicitat casarea deciziei şi menţinerea sentinţei de respingere a contestaţiei la executare, cu continuarea executării mandatului emis.
înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând hotărârea atacată şi pe aceea de respingere a contestaţiei, în raport de probe, dispoziţii legale, practica judiciară, prin prisma criticii aduse, constată că recursul este nefondat şi hotărârea de anulare a mandatului de executare este legală şi temeinică.
Considerentele sunt următoarele.
Parchetul a adus în discuţie două probleme diferite, care nu se exclud una pe cealaltă şi a emis un punct de vedere greşit, cu privire la comunicarea hotărârii când inculpatul se află în străinătate.
Analizate în ordinea firească se observă următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 4161 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., hotărârea instanţei de apel rămâne definitivă la data termenului de recurs, când nu s-a declarat recurs în termen.
Termenul de recurs pentru inculpatul care a lipsit atât la judecată apelului cât şi la pronunţare, curge de la data comunicării.
Deşi în cauză, parchetul susţine că inculpatului i s-a comunicat hotărârea, în realitate această activitate nu a avut loc, conform dispoziţiilor legale.
Hotărârea i-a fost comunicată inculpatului la domiciliul din Turcia de unde s-a comunicat că nu s-a putut efectua actul de proccdură.
Anterior formulării acestui răspuns, instanţa l-a citat la uşa primăriei prin afişare.
în conformitate cu legea, art. 178 alin. (2) C. proc. pen., hotărârea ar fi trebuit comunicată inculpatului prin afişare la uşa instanţei, ceea ce nu s-a întâmplat.
Problema dacă inculpatul se află şi în prezent în termen de recurs sau acesta a expirat prin curgerea lui de la data încarcerării nu are nici o însemnătate juridică pentru cauza de faţă.
Dispoziţiile art. 461 lit. a) C. proc. pen. permit introducerea contestaţiei la executare când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă, or, în orice caz, la data executării mandatului (prima zi de încarcerare, hotărârea incorect comunicată) nu era definitivă.
Cum contestaţia este şi admisibilă şi fondată, în mod corect instanţa de apel a casat sentinţa şi a admis contestaţia cu toate efectele ce decurg din această soluţie.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins recursul declarat de Parchet, ca nefondat.
