Reabilitare. Termenul in care poate fi cerută în caz de liberare condiţionată.
| Comentarii |
|
Potrivit art. 61 alin. 1 C. pen., care se referă la efectele liberării ctondiţionate, pedeapsa se consideră executată numai dacă, îri intervalul de timp de la liberare şi până la împlinirea duratei pedepsei, cel condamnat nu a săvârşit din nou o infracţiune. Faţă de această prevedere, pentru condamnatul care a beneficiat de liberare condiţionată, termenele în care poate fi făcută cererea de reabilitare se socotesc de la împlinirea duratei pedepsei, iar nu de la data liberării condiţionate.
Secţia Penală, decizia nr. 1011 din 14 aprilie 1998.
Prin sentinţa penală nr. 711 din 28 mai 1997, rămasă definitivă, Judecătoria Piatra Neamţ a admis cererea condamnatului F.D., dispunând reabilitarea sa pentru pedeapsa de 2 ani închisoare la care a fost condamnat de aceeaşi judecătorie, prin sentinţa penală nr. 144 din 29 ianuarie 1992, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 raportat la art. 209 lit. a, e şi g, cu aplicarea art. 41 alin. 2 şi a art. 75 lit. c C. pen.
Considerând că sentinţa a fost pronunţată cu încălcarea legii, procurorul general a declarat recurs în anulare.
Recursul în anulare este fondat.
în conformitate cu prevederile art. 135 din Codul penal, condamnatul poate fi reabilitat, la cerere, de instanţa judecătorească, după trecerea unui anumit temen, ce este alcătuit dintr-un interval de timp fix, determinat de limitele în care este cuprinsă pedeapsa aplicată, la care se adaugă un interval de timp variabil, constând în jumătate din durata pedepsei respective.
Termenul calculat prin însumarea acestor două componente, a cărui împlinire este necesară pentru verificarea comportării condamnatului, se socoteşte, potrivit art. 136 alin. 1 C. pen., de la data când a luat sfârşit
executarea pedepsei principale sau de la data când aceasta s-a prescris.
Or, în cazul lui F.D., care a fost condamnat la 2 ani închisoare, termenul de reabilitare, calculat conform cerinţei înscrise în art. 136 alin. 1 lit. a C. pen., este de 4 ani, la care se adaugă un an, reprezentând jumătate din durata pedepsei pronunţată adică în total 5 ani.
Cum condamnatul F.D. a început executarea pedepsei la 22 noiembrie 1991, termenul de reabilitare de 5 ani curge de ia data de 21 noiembrie 1993, cand s-a împlinit durata pedepsei, iar nu de la 14 noiembrie 1992, când a fost liberat condiţionat, deoarece potrivit art. 61 alin. 1 C. pen. pedeapsa se consideră executată numai dacă, în intervalul de timp de la liberare şi până la împlinirea duratei pedepsei, cel condamnat nu a săvârşit din nou o infracţiune.
Aşa fiind, rezultă că, în cauză, termenul de reabilitare de 5 ani, calculat cu începere de la 21 noiembrie 1993, când se consideră executată pedeapsa de 2 ani închisoare, urma să se împlinească abia la 21 noiembrie 1998, astfel că F.D. nu putea să formuleze cerere de reabilitare decât duptă această dată, iar nu la 7 mai 1997, cum a procedat.
în atare situaţie, instanţa a dispus în mod greşit admiterea cererii prin sentinţa pronunţată la 28 mai 1997.
în consecinţă, recursul în anulare a fost admis şi, casându-se sentinţa, s-a respins cererea de reabilitare.
