Legitimă apărare. Condiţii pentru existenţaacesteia.
| Comentarii |
|
împrejurarea că victima a scos un briceag, pentru a se apăra în urma atacării ei de către inculpat, nu constituie un atac de natură a legitima lovirea acesteia cu o piatră, asupra capului, prodcându-i leziuni ce i-au cauzat decesul. Ca urmare, în lipsa unui atac injust din partea victimei, actele de violenţă prin care inculpatul i-a cauzat moartea nu pot fi considerate ca săvârşite în legitimă apărare sau în condiţiile depăşirii unei apărări proporţionale.
Secţia Penală, decizia nr. 1999 din 10 iulie 1998.
Prin sentinţa penală nr. 153 din 15 septembrie 1997 a Tribunalului Arad a fost condamnat inculpatul M.L. pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 alin. 1, cu aplicarea art. 3 lit. b C. pen.
S-a reţinut că în ziua de 11 martie 1997, convenind cu V.D. să fie angajat cioban la acesta, inculpatul i-a dat actele sale de identitate. Neînţelegându-se asupra cuantumului salariului, incupatul a cerut să-i fie restituite actele de identitate. La refuzul victimei de a-i restitui actele, inculpatul a atacat-o. Pentru a se apăra, victima a scos un briceag, moment în care inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri peste cap, cu o piatră, după care a târât-o până în apropierea unui
pârâu, unde a acoperit-o cu crengi şi a lăsat-o.
După puţin timp victima a încetat din viaţă, decesul datorându-se traumatismului cranio-cerebral cu fracturi de boltă şi baza craniului, dilacerare şi contuzie cerebrală.
Apelul declarat de inculpat a fost respins prin decizia penală nr. 98/A din 12 martie 1998 a Curţii de Apel Timişoara.
Declarând recurs, inculpatul a solicitat să fie achitat pe motiv că a săvârşit fapta în stare de legitimă apărare.
Motivul de recurs nu este fondat.
Potrivit art. 44 alin. 2 C. pen., este în stare de legitimă apărare acela care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obştesc, şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obştesc".
Or, inculpatul nu s-a aflat într-o atare situaţie, deoarece el a atacat mai întâi pe victimă, iar apoi, când aceasta a încercat să se apere, a luat o piatră cu care i-a aplicat mai multe lovituri puternice peste cap, cauzându-i decesul prin leziunile grave ce i le-a produs în această zonă vitală.
Pe de altă parte, în lipsa unui atac declanşat de victimă, inculpatului nu-i este aplicabilă nici dispoziţia referitoare la depăşirea, limitelor unei apărări proporţionale cu atacul, înscrisă la art. 44 alin. 3 C. pen.
în consecinţă, recursul inculpatului a fost respins.
