Legitimă apărare. Provocare. Delimitare.
| Comentarii |
|
Pentru existenţa legitimei apărări, este necesar să fie îndeplinită şi condiţia, înscrisă în art. 44 alin. 2 C. pen., ca atacul să pună în pericol grav persoana sau
drepturile celui atacat. Lipsa gravităţii pericolului nu poate legitima o intervenţie de duritate extremă, care să pună în primejdie vădită viaţa agresorului. într-un atare caz se va aprecia, însă, dacă nu sunt aplicabile prevederile art. 73 lit. b C. pen. referitoare la provocare.
Secţia Penală, decizia nr. 1042 din 23 aprilie 1998.
Prin sentinţa penală nr. 275 din 30 iulie 1997 a Tribunalului Cluj, inculpata M.C. a fost condamnată pentru tentativă la infracţiunea de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen.
S-a reţinut că în seara de 15 februarie 1997, în timpul unui conflict ivit în urma consumului de băuturi alcoolice, inculpata a aplicat, concubinului ei (T.M.), trei lovituri de secure asupra capului, producându-i leziuni pentru vindecarea cărora au fost necesare 45 zile de îngrijiri medicale, viaţa acestuia fiind salvată numai datorită intervenţiei chirurgicale efectuate imediat.
Apelul declarat de inculpată a fost respins prin decizia penală nr. 145 din 23 septembrie 1997 a Curţii de Apel Cluj.
Inculpata a declarat recurs, solicitând, între altele, să fie achitată pe motiv că a acţionat în legitimă apărare, pentru a-şi salva tatăl de la actele de violenţă pe care concubinul ei le exercita asupra acestuia.
Din examinarea criticii formulate, se constată că, în adevăr, din actele dosarului rezultă că, fiind în stare de ebrietate, concubinul inculpatei i-a aplicat mai multe lovituri tatălui acesteia, iar inculpata, aflată şi ea în stare de ebrietate, a intervenit în conflict şi a lovit pe agresor cu securea în cap, cauzându-i trei plăgi cranio-cerebrale care i-au pus viaţa în primejdie
Condiţiile cerute prin art. 44 C. pen. pentru existenţa legitimei apărări nu sunt întrunite, deoarece agresiunea la care era supus tatăl inculpatei nu prezenta un pericol atât de grav pentru viaţa acestuia încât să justifice intervenţia inculpatei cu o duritate extremă concretizată în loviturile aplicate cu securea asupra capului victimei.
Este neîndoielnic, însă, că inculpata a acţionat sub stăpânirea unei puternice emoţii, determinată de violenţele exercitate de concubin asupra tatălui ei, astfel că sunt întrunite condiţiile cerute de art. 73 lit. b din Codul penal, pentru a se reţine, în favoarea sa, circumstanţa atenuantă a provocării şi a i se reduce pedeapsa în mod corespunzător.
Ca urmare, recursul declarat de inculpată a fost admis în sensul aplicării prevederilor art. 73 lit. b C. pen. şi reducerii pedepsei.
