Recalcularea pedepsei pentru infracţiunea continuată
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 175/A din data de 04.04.2017
Art. 43 vechiul Cod penal
În conformitate cu art. 43 vechiul Cod penal, în cazul în care infractorul condamnat definitiv pentru o infracțiune continuată este judecat ulterior și pentru alte acțiuni sau inacțiuni care intră în conținutul aceleiași infracțiuni, ținându-se seama de infracțiunea săvârșită în întregul ei, se stabilește o pedeapsă corespunzătoare, care nu poate fi mai ușoară decât cea pronunțată anterior.
Prin sentința penală nr. 620 din 26 mai 2016, pronunțată de Judecătoria Tg. Mureș, în dosarul penal nr. 8436/320/2014, instanța de fond a dispus următoarele:
În temeiul art. 396 alin.5 Cod de procedura penal, raportat la art. 16 alin.1 lit. a Cod de procedura penală, a achitat pe inculpata R. F. F.-C. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, prev de prev de art. 244 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal.
În temeiul art. 397 Cod de procedura penală, raportat la art. 19 Cod de procedura penală, raportat la art. 1357 Cod civil, cu aplicarea art. 5 din Legea nr. 71/2011, a respins ca nefondata acțiunea civilă formulată de persoana vătămată L. I. în contradictoriu cu inculpata.
A constatat că prin sentința penală nr. 962/2015 s-a dispus avansarea sumelor reprezentând onorariul avocațial din fondurile Ministerului de Justiție către Baroul Mureș cuvenit în cauză.
În temeiul art. 274 alin. 3 Cod de procedura penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:
În faza de judecată, prin sentința penală nr. 962/08.09.2015 a Judecătoriei Tg. Mureș a fost disjunsa cauza în privința persoanei vătămate L. I., cu consecința formării dosarului nr. 10192/320/2015, care a fot repus pe rol în vederea administrării de probe.
În dosarul nou format probele au fost administrate prin următoarele mijloace: declarațiile persoanei vătămate L. I.; declarațiile martorilor: K.K.L., L. E., P.E. R., B.Z. M.; înscrisuri, respectiv adresa nr. 121268/2015 a Casei Județene de Pensii Mureș.
Inculpata nu a putut fi audiată, neputând fi localizată la adresele cunoscute, deși a fost citata inclusiv prin publicitate si s-a dispus aducerea sa cu mandat.
Analizând probele administrate din perspectiva conținutului constitutiv al infracțiunii sub aspectul căreia a fost sesizată, instanță a reținut următoarele:
În fapt, din punct de vedere al laturii obiective, inculpata a fost acuzată că, în perioada octombrie 2011- iunie 2012, ulterior încheierii contractului de asigurare socială nr. 8366/03.10.2011 între persoana vătămată L. I. și Casa de Pensii Mureș, la încheierea căreia a ajutat-o, inculpata a indus în eroare pe persoana vătămată primind de la acestea sume de bani în vederea achitării cotei de contribuție lunară corespunzător contractului, respectiv 245 de lei lunar, din care 10 lei reprezenta comision, fără însă să o fi făcut, ci i-a însușit în interes personal, ceea ce a condus la rezilierea contractului și la păgubirea persoanei vătămate cu suma totală de 2.205 lei.
Fiind audiată, persoana vătămată a declarat că a plătit 250 lei lunar timp de 10 luni, plătind unele sume de bani în prezența martorilor F. A., K. K.L. și L. E., fără chitanța.
Din adresă a Casei Județene de Pensii Mureș rezultă, contractul nr. 8366/03.10.2011 a încetat la data de 03.10./2011, fără să fi fost achitata vreo rată.
Din niciuna dintre declarațiile martorilor audiați, dintre care 2 au fost menționați cu ocazia audierii că a văzut când s-au făcut plățile, nu rezultă că au cunoștință despre plăți făcute de persoana vătămată, în perioada respectivă, pentru șomaj.
Singura martora care a relatat că știe despre plăți făcute de persoana vătămată inculpatei în primăvara anului 2012, este martora L.E., angajată în gospodăria inculpatei.
Aceasta a relatat că a văzut cum persoana vătămată venea la inculpata să îi plătească bani în primăvara anului 2012, însă a făcut-o în mod contradictoriu: fără să știe pentru ce, dar cu chitanța; pentru asigurare, din spusele persoanei vătămate; după care a revenit, afirmând că a presupus numai că îi plătea bani pentru asigurare, ca multe alte persoane.
Din aceste motive, declarația a fost înlăturată ca inutilă, necoroborându-se cu niciun alt fapt probat în cauză.
În fine, fosta nora a persoanei vătămate, martora B. Z. M., a declarat că persoana vătămată plătea bani cu titlul de asigurare, dar în anul 2009, când persoana vătămată a avut un alt contract de asigurare, date privindu-l pe acesta rezultând din dosarul de urmărire penală, deși nu face obiectul sesizării.
Întrucât inculpata nu a recunoscut învinuirea, instanța a achitat-o pe inculpată de sub învinuirea adusă, în temeiul art. 16 alin.1 lit. a Cod de procedura penală, fapta nu există, în baza principiului de drept în dubio pro reo.
În consecință, nu se poate reține nici o faptă ilicită sub aspect civil, motiv pentru care s-a impus respingerea ca nefondata a acțiunii civilă formulată de persoana vătămată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Mureș.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Mureș a criticat sentința mai susmenționată invocând netemeinicia acesteia în ceea ce privește soluția de achitare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 244 alin C.pen., cu aplicarea art 5 C.pen, în baza art. 16 alin 1 lit. a Cod de procedură penală.
Având în vedere materialul probator administrat în cauză, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, se consideră că s-a stabilit dincolo de orice dubiu că inculpata R. F. F. C. în perioada octombrie 2011 - iunie 2012 a indus-o în eroare pe persoana vătămată L. I., promițându-i acesteia că o va ajuta la întocmirea dosarului de asigurare socială și la achitarea cotizației, primind în acest sens de la persoana vătămată suma de 2.205 lei, bani pe care nu i-a depus la Casa Județeană de Pensii Mureș, ci i-a folosit în interes personal.
Situația de fapt expusă rezultă din declarațiile persoanei vătămate L. I., probă directă, care se coroborează cu celelalte probe indirecte administrate în cauză, respectiv înscrisuri și declarația martorei L.E.
Astfel, din cuprinsul declarației persoanei vătămate L. I. reiese că la data de 03.10.2011 s-a întâlnit cu inculpata R. F. F.-C., care i-a promis că o va ajuta să încheie un contract de asigurare socială cu Casa de pensii Mureș, deoarece ea nu știe să vorbească bine limbă română. Inculpata și persona vătămată s-au deplasat la Casa Județeană de Pensii Mureș, iar în cursul aceleiași zile a fost încheiat contractul de asigurare socială cu numărul 8366. Ulterior, inculpata R. F. F.-C. i-a propus persoanei vătămate să-i achite cotizația lunară stabilită în baza contractului, iar persoana vătămată a fost de acord, în ideea de a nu se deplasa în Tg. Mureș și de a nu sta la rând. Astfel, începând cu luna octombrie 2011 și până în iunie 2012 persoana vătămată L. I. i-a înmânat lunar inculpatei suma de 245 lei, din care suma de 235 lei reprezenta cotizația lunară ce urma să fie achitată la Casa de pensii, iar suma de 10 lei îi reveneau inculpatei pentru serviciul prestat, însă inculpata nu a achitat nici o sumă de bani, folosindu-i în interes personal.
Declarația persoanei vătămate se coroborează cu contractul de asigurare nr. 8366, care a fost încheiat în data de 03.10.2011, când persoana vătămată susține că s-a prezentat la Casa de pensii Mureș împreună cu inculpata R. F. F. C., contrazicând astfel susținerile inculpatei, care a arătat că în data de 03.11.2011 doar a făcut unele demersuri în vederea încheierii contractului de asigurare socială, însă acesta nu a putut fi încheiat deoarece persoana vătămată trebuia să aducă un certificat de producător.
De asemenea, declarația persoanei vătămate se coroborează cu decizia 15.0359 din 13.06.2012 a Casei Județene de Pensii Mureș, prin care a fost reziliat contractul 8366/2011 și cu adresa nr. 121268/04.11.2015 a Casei Județene de Pensii Mureș, deoarece de la data încheierii contractului nu a fost achitată nici o rată, inculpata însușindu-și timp de 9 luni suma de 245 lei pe care persoana vătămată i-o înmâna lunar.
Totodată, cele relatate de persoana vătămată se coroborează cu întreg materialul probator administrat în dosarul penal 5132/P/2012, inculpata R. F. F. C. fiind trimisă în judecată pentru o infracțiune de înșelăciune în formă continuată pentru 9 acte materiale, aceasta acționând în baza unei rezoluții infracționale unice, cu același mod de operare pentru toate persoanele vătămate, iar în respectiva comunitate era de notorietate că inculpata realiza aceste servicii pentru mai multe persoane pentru a le scuti de o deplasare la Casa de pensii, victimele fiind fie persoane bolnave, fie persoane în vârstă. Acest aspect reiese și din declarația martorei L. E., care făcea curat la inculpată acasă, martora arătând în declarația dată că mai mult persoane din localitate, inclusiv persoana vătămată L. I., veneau acasă la inculpată și îi aduceau bani pentru asigurare.
Se consideră că în mod netemeinic instanța a înlăturat ca neutilă declarația martorei L. E. deoarece este contradictorie, aceasta coroborându-se cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.
Judecătorul a apreciat liber mijloacele de probă administrate în cauză în baza principiului liberei sau intimei sale convingeri. Neexistând o ordine de preferință, referitor la forța probantă, între declarațiile de inculpați, persoane vătămate sau martori la urmărire penală și cele făcute de aceștia în cursul cercetării judecătorești, instanța de judecată este îndrituită, în cazul constatării unor nepotriviri sau contradicții, să aprecieze fiecare declarație în contextul tuturor probelor administrate, cu care este necesar să se coroboreze, și deci să rețină, motivat, ca reprezentând adevărul numai unele dintre acestea; prin urmare, în cazul unor declarații succesive, retractarea totală sau parțială ori modificarea declarației anterioare, indiferent în ce fază procesuală a fost dată și chiar dacă a fost făcută în cursul aceleiași faze, nu este de natură prin ea însăși, să înlăture acea declarație, deoarece, altfel, ar însemna a lipsi de eficiență probe administrate în mod legal și a se ajunge la încălcarea principiului de bază al procesului penal, acela al stabilirii adevărului.
Față de cele arătate mai sus, se apreciază că s-a stabilit dincolo de orice dubiu că inculpata R. F. F. C. în perioada octombrie 2011 - iunie 2012 a indus-o în eroare pe persoana vătămată L. I., promițându-i acesteia că o va ajuta la întocmirea dosarului de asigurare socială și la achitarea cotizației, primind în acest sens de la persoana vătămată suma de 2.205 lei, bani pe care nu i-a depus la Casa Județeană de Pensii Mureș, ci i-a folosit în interes personal.
Totodată, în mod greșit instanța a dispus achitarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art 244 alin 1 C.pen., cu aplicarea art 5 C.pen. Prin sentința penală nr. 962/08.09.2015 pronunțată în dosar nr. 8436/320/2014 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatei R.F. F.-C. din infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. l Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 și a art. 5 Cod penal, în infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. l Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 și a art.5 Cod penal (8 acte materiale, persoane vătămate C. I., P. C. C., P. D., B.B., P. E. R., F. J., C.I. si M.G.) și infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 alin.l Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal, persoana vătămată L. I., cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal din 1969. La termenul de judecată din data de 21.04.2016 nu s-a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatei, însă, cu toate acestea, instanța a dispus prin sentința penală nr. 620/26.05.2016 achitarea inculpatei R. F. F. C. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art 244 alin 1 C.pen., cu aplicarea art. 5 C.pen.
Examinând apelul promovat, prin prisma materialului aflat la dosarul nr. 10192/320/2015 al Judecătoriei Tg. Mureș, a motivelor invocate, precum și din oficiu, în limitele efectului devolutiv potrivit dispozițiilor art. 417 - 418 Cod procedură penală, instanța de control judiciar a constatat că acesta este fondat având în vedere următoarele:
Sub aspectul stării de fapt, instanța de apel constată că în data de 03.10.2011 inculpata R. F. C. s-a întâlnit cu persoana vătămată L. I. cu care s-a deplasat la Casa de Pensii Mureș unde au încheiat contractul de asigurare socială cu numărul 8366. Ulterior, în perioada octombrie 2011 - iunie 2012, partea civilă i-a dat lunar inculpatei suma de 245 lei pentru achitarea cotizației lunare la Casa de Pensii (235 lei reprezenta cotizația, iar suma de 10 lei reprezenta comisionul inculpatei). Inculpata nu a plătit însă cotizația lunară, și-a însușit sumele de bani primite, iar contractul de asigurare a fost reziliat.
Această stare de fapt rezultă din declarațiile persoanei vătămate coroborate cu declarațiile martorilor L. E. (f. 88 dosar primă instanță și f. 58 dosar apel) și B. Z. Melania (f. 130 dosar primă instanță).
Din analiza sentinței penale nr. 962 pronunțată de Judecătoria Tg. Mureș în dosarul penal nr. 8436/320/2014 se mai constată că inculpata a fost condamnată pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată (8 acte materiale), modul de operare fiind identic ca și în prezenta cauză.
Prin urmare instanța de apel constată că fapta inculpatei de a induce în eroare persoana vătămată L. I. promițându-i acesteia că îi va achita contribuția lunară pentru plata asigurării sociale la Casa de Pensii, bani pe care i-a primit de la persoana vătămată însă i-a folosit în interese personal, producând și un prejudiciu în cuantum de 2205 lei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1 vechiul Cod penal cu aplicarea art. 5 noul Cod penal.
Din analiza sentinței nr. 962 pronunțată de Judecătoria Tg. Mureș în dosarul penal nr. 8436/320/2014 se constată că infracțiunea din prezentul dosar reprezintă un act material care intră în conținutul infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1 vechiul Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 vechiul Cod penal (8 acte materiale) pentru care inculpata a fost judecată anterior și condamnată la pedeapsa de 1 an închisoare.
Instanța de apel va da eficiență prevederilor art. 43 vechiul Cod penal și constată că fapta inculpatei R. F. F. C., care, în cursul anilor 2010 - 2012, a indus în eroare persoanele vătămate M. G., . C. C., B. B., F. J., P. E. R., C.I., C.I. , P.D. și L. I., promițându-le că le va ajuta la întocmirea dosarelor de asigurare socială și la achitarea cotizației, primind de la acestea diverse sume de bani în acest sens, bani pe care nu i-a depus la Casa de pensii ci i-a folosit în interes personal, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, faptă prevăzută de art. 215 alin. 1 vechiul Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 vechiul Cod penal și art. 5 Cod penal (9 acte materiale).
În consecință, în baza art. 396 alin. 2 Cod procedură penală raportat la art. 215 alin. 1 vechiul Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 vechiul Cod penal și cu aplicarea art. 43 vechiul Cod penal va condamna inculpata R. F. F. C. (cu datele personale) la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată (9 acte materiale), pedeapsa neputând fi mai mică decât cea aplicată anterior.
Având în vedere aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 43 vechiul Cod penal instanța de apel a dispus și anularea sentinței penale nr. 962 pronunțată de Judecătoria Tg. Mureș în dosarul penal nr. 8436/320/2014 doar în privința condamnării inculpatei la pedeapsa de 1 an închisoare și anularea mandatului de executare a pedepsei emis în baza acestei sentințe.
Cu privire la latura civilă, instanța de apel a admis-o având în vedere că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale și în temeiul art. 397 Cod procedură penală raportat la art. 19 Cod procedură penală raportat la art. 1357 cod civil inculpata a fost obligată la plata sumei de 2205 lei către partea civilă L. I.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a obligat inculpata să plătească în favoarea statului suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 300 lei provine din faza de judecată în primă instanță, iar suma de 300 lei provine din faza de judecată în apel.
În baza art. 275 alin. 6 Cod procedură penală, suma de 260 lei (delegația pentru asistență obligatorie nr. 2877/2016 - f. 13), reprezentând contravaloarea onorariului avocatului desemnat din oficiu în favoarea inculpatului a rămas în sarcina statului și s-a avansat din fondurile speciale ale Ministerului Justiției în favoarea Baroului Mureș.
