Recidivă de după condamnare. Contopire de pedepse
| Comentarii |
|
C. pen., art. 37 alin. (1), art. 39 alin. (1) C. proc. pen., art. 449 alin. (1) lit. b)
Se poate dispune modificarea executării pedepsei şi în cazul constatării existenţei stării de recidivă conform art. 449 alin. (1) lit. b), după rămânerea definitivă a ultimei hotărâri de condamnare, dacă instanţa care a pronunţat ultima hotărâre a omis să facă aplicarea art. 39 C. pen., respectiv a pedepsei stabilite în cazul recidivei postcondamnatorii.
C.S.J., Secţia penală, decizia nr. 2635 din 8 iunie 2000, www.scj.ro
Judecătoria Miercurea Ciuc, prin sentinţa penală nr. 121 din 27 ianuarie 1999, a respins cererea de contopire a pedepselor a condamnatului S.C., cu motivarea că pedepsele stabilite pentru infracţiuni săvârşite în condiţiile recidivei de după condamnare nu pot fi contopite, ci numai cele stabilite pentru infracţiuni aflate în concurs.
Tribunalul Harghita, prin decizia penală nr. 166 din 19 mai 1999, a respins apelul condamnatului.
Recursul în anulare declarat în cauză, cu motivarea că cererea de contopire a fost greşit respinsă, este fondat.
Condamnatul a cerut contopirea pedepsei de 2 ani şi 7 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1436 din 29 noiembrie 1995 a Judecătoriei Miercurea Ciuc, cu pedeapsa de un an şi 4 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1265 din 23 septembrie 1998 a aceleiaşi instanţe pentru o infracţiune săvârşită la 3 mai 1998, înainte ca pedeapsa anterioară să fie considerată ca executată.
Instanţa care a pronunţat această din urmă hotărâre a făcut aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen, dar a omis a face aplicarea art. 39
alin. (1) din acelaşi cod, în sensul că, deşi a reţinut starea de recidivă de după condamnare, nu a dispus contopirea pedepsei aplicate cu pedeapsa anterioară.
Omiţând să contopească pedepsele ce formează cei doi termeni ai recidivei prevăzute în art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., instanţa care a pronunţat ultima hotărâre a încălcat prevederile art. 39 alin. (1) C. pen conform cărora, în cazul acestei forme de recidivă, pedeapsa stabilită pentru infracţiunea săvârşită ulterior şi cea aplicată pentru infracţiunea anterioară se contopesc potrivit dispoziţiilor art. 34 C. pen., cu posibilitatea aplicării unui spor de până la 7 ani.
Procedând astfel, instanţa a pus pe condamnat în situaţia de a
executa cele două pedepse alăturat, adică în total 3 ani şi 11 luni
închisoare, în loc de a executa pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 7
luni închisoare, la care s-ar fi putut adăuga un spor.
Obligaţia de a efectua contopirea pedepselor stabilite pentru infracţiunile ce constituie cei doi termeni ai recidivei revine instanţei care judecă infracţiunea săvârşită ulterior.
Conform art. 449 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., contopirea pedepselor poate fi cerută şi după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pentru infracţiunea care constituie cel de-al doilea termen al recidivei, dacă instanţa care a judecat această infracţiune a omis să contopească pedepsele.
In consecinţă, recursul în anulare a fost admis şi s-a dispus contopirea celor două pedepse.
