Recidivă postexecutorie. Condiţii. Împlinireatermenului de reabilitare pentru condamnarea anterioară.
| Comentarii |
|
Nu poate fi reţinută starea de recidivă postexecutorie în cazul când condamnarea anterioară constă în pedeapsa închisorii care nu depăşeşte un an, dacă în decurs de 3 ani persoana condamnată nu săvârşeşte nici o altă infracţiune, deoarece pentru acea condamnare a intervenit reabilitarea de drept prevăzută de art. 134 C. pen.
Secţia Penală, decizia nr. 1915 din 7 iulie 1998.
Prin sentinţa penală nr. 395 din 24 aprilie 1997 a Judecătoriei Câmpina, a fost condamnat inculpatul P.Gh. pentru complicitate la infracţiunea de furt calificat prevăzută
de art. 26 raportat la art. 208 şi 209 lit. a, e şi g, cu aplicarea art. 37 lit. b C. pen.
S-a reţinut că, în seara de 25 februarie 1997, inculpatul P.Gh. a ajutat pe alţi doi inculpaţi să sustragă dintr- un autoturism, aparţinând părţii vătămate G.V„ bunuri în valoare de 1.600.000 lei, care ulterior au fost restituite.
împotriva acestei hotărâri, rămase definitivă prin neatacare cu apel, s-a declarat recurs în anulare, susţinându- se că reţinerea stării de recidivă este greşită deoarece, la data comiterii faptei era împlinit termenul de reabilitare pentru condamnarea anterioară.
Recursul în anulare este fondat.
Potrivit art. 37 alin. 1 lit. b din Codul penal, există recidivă postexecutorie "când după executarea unei pedepse cu închisoare mai mare de 6 luni, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după împlinirea termenului de prescripţie a executării unei asemenea pedepse, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an".
Pe de altă parte, prin art. 38 alin. 2 din Codul penal se mai prevede că, la stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de condamnările pentru care a intervenit reabilitarea, sau în privinţa cărora s-a împlinit termenul de reabilitare.
Or, din actele dosarului rezultă că pedeapsa anterioară, luată în considerare ca prim termen al recidivei, la care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 746 din 10 decembrie 1992 a Judecătoriei Câmpina, este de un an închisoare, iar executarea acesteia a expirat la 18 ianuarie 1994 ca urmare a începerii executării ei la 19 ianuarie 1993.
Cum inculpatul a săvârşit noua faptă, constituind al doilea termen al recidivei, la data de 25 februarie 1997, deci ulterior trecerii termenului de 5 ani, după care, conform art. 134 C. pen., are loc reabilitarea de drept, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii care nu depăşeşte un an, dacă în
cursul acelui termen condamnatul nu comite o altă infracţiune, este evident că reţinerea stării de recidivă este greşită.
Ca urmare, admiţându-se recursul în anulare, a fost înlăturată reţinerea stării de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b C.pen. şi s-a procedat la o nouă individualizare a pedepsei.
