Recidivă. Calitate de recidivist. Exceptarede la graţiere.
| Comentarii |
|
Există stare de recidivă post condamnatorie în cazul când, în cursul termenului de încercare prevăzut la art. 82 alin. 1 C. pen. cel condamnat, cu suspendarea condiţionată a executării, la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an. Ca urmare, având calitatea de recidivist, condamnatul aflat în această situaţie este exceptat de la graţiere prin art.5 din Legea nr. 137/1997.
Secţia Penală, decizia nr. 3042 din 24 noiembrie 1998.
Prin sentinţa penală nr. 1757 din 5 mai 1997 a Judecătoriei Timişoara a fost condamnat inculpatul M.G. pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, prevăzută de art. 321 alin. 1, cu aplicarea art. 37 lit. a şi a art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
în baza art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 3141 din 25 octombrie 1995 a Judecătoriei Timişoara, dispunându-se ca inculpatul să execute şi această pedeapsă pe lângă aceea de 4 luni, la
care a fost condamnat în cauză, în total 1 an şi 8 luni închisoare.
S-a reţinut că în seara de 30 octombrie 1996, aflându- se într-un bar, inculpatul a tulburat liniştea consumatorilor prin proferarea de injurii si expresii jignitoare.
Tribunalul Timiş, prin decizia penală nr. 655 din 11 august 1997, a admis apelul inculpatului şi, constatând că pedeapsa anterioară, de 1 an şi 4 luni închisoare, este graţiată prin Legea nr. 137/ 1997, a dispus ca acesta să execute numai pedeapsa de 4 luni închisoare, ce i s-a aplicat în cauză.
Curtea de Apel Timişoara, prin decizia penală nr. 45 din 19 ianuarie 1998, a admis recursul declarat de procuror, a casat decizia atacată şi a menţinut sentinţa, considerând că inculpatul, fiind recidivist, este exceptat de la graţiere conform art. 5 din Legea nr. 137/1997.
Declarându-se recurs în anulare împotriva acestei din urmă decizii, s-a susţinut că inculpatul beneficiază de graţierea prevăzută de art. 1 din Legea nr. 137/1997 pentru pedeapsa anterioară întrucât aceasta, fiind prima lui condamnare până la acea dată, nu avea calitatea de recidivist.
Recursul în anulare nu este fondat.
Potrivit art. 37 lit. a din Codul penal, există recidivă când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracţiune este închisoarea mai mare de 1 an.
Or, prin sentinţa penală nr. 3141 din 25 octombrie 1993 a Judecătoriei Timişoara, inculpatul a fost condamnat la 1 an şi 4 luni închisoare pentru infracţiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 din Codul penal cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei conform art. 81 din Codul penal.
Cum inculpatul a săvârşit la data de 30 octombrie 1996, deci înăuntrul termenului de încercare de 3 ani şi 4 luni
prevăzut de art. 82 C. pen., o altă infracţiune intenţionată, corect instanţa, făcând aplicarea art. 83 din Codul penal, a revocat beneficiul suspendării executării şi a dispus să execute pedeapsa anterioară în condiţii de deţinere.
Pe de altă parte, constatând că inculpatul, prin săvârşirea în termenul de încercare, a unei noi infracţiuni cu intenţie, pentru care legea prevedea pedeapsa închisorii mai mare de un an, prima instanţă a reţinut corect că sunt îndeplinite condiţiile recidivei postcondamnatorii prevăzută de art. 37 lit. a din Codul penal.
Or, în conformitate cu art. 5 din Legea nr. 137/1997 privind graţierea unor pedepse, recidiviştii nu beneficiază de dispoziţiile acestei legi, încât instanţa de fond şi aceea de recurs au considerat în mod justificat că inculpatul, având statutul de recidivist, este exceptat de la graţierea acordată prin acea lege.
Susţinerea din recursul în anulare că referitor la pedeapsa anterioară, care constituie primul termen al recidivei, inculpatul ar beneficia de graţiere întrucât până la data comiterii faptei pentru care i s-a aplicat acea pedeapsă nu a mai fost condamnat şi, deci nu poate fi recidivist, în acel caz, este contrară prevederilor art. 37 din Codul penal care reglementează recidiva.
Calitatea de recidivist se stabileşte prin luarea în considerare atât a pedepsei care constituie primul termen al recidivei, cât şi a pedepsei care constituie al doilea termen al recidivei, deci ambele condamnări, iar prin legea în care este acordată graţierea se are în vedere calitatea de recidivist a persoanei condamnate.
în consecinţă, recursul în anulare a fost respins.
Vezi şi alte speţe de drept penal:
Comentarii despre Recidivă. Calitate de recidivist. Exceptarede la graţiere.
