Recidiva postexecutorie, perseverenţa în săvarşirea de infracţiuni, concurs real, aplicarea unui spor
| Comentarii |
|
Judecătoria GĂEŞTI Sentinţă penală nr. 94 din data de 28.02.2013
Prin sentința penală nr. 94 din data de 28.02.2013, Judecătoria Găești a hotărât:
În baza art. 192 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 320 indice 1 Cod procedură penală, art. 33 lit. a Cod penal, art. 37 lit. b Cod penal:
Condamnă pe inculpatul RN, aflat în stare de recidivă postexecutorie la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu din data de 12.11.2011.
În baza art. 71 alin. 1 și 2 Cod penal:
Interzice inculpatului drepturile civile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b Cod penal, pe perioada de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
În baza art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. g Cod penal, cu aplicarea art. 320 indice 1 Cod procedură penală, art. 33 lit. a Cod penal, art. 37 lit. b Cod penal:
Condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat din data de 12.11.2011.
În baza art. 71 alin. 1 și 2 Cod penal:
Interzice inculpatului drepturile civile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b Cod penal, pe perioada de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
În baza art. 33 lit. a și art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal:
Contopește cele două pedepse aplicate, pedeapsa cea mai grea fiind aceea de 2 ani închisoare.
Aplică acestei pedepse un spor de 1 an, astfel încât inculpatul va executa efectiv, în penitenciar, o pedeapsă rezultantă de 3 (trei) ani închisoare, potrivit art. 57 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 1 și 2 Cod penal:
Interzice inculpatului drepturile civile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b Cod penal, pe perioada de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
În baza art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, raportat la art. 14 și 15 Cod procedură penală:
Ia act că prejudiciul cauzat părților vătămate DM și DV a fost recuperat prin restituirea bunului de către inculpat, astfel că acestea nu se constituie părți civile în cauză (filele 4, 5 și 12 verso din dosarul de urmărire penală).
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală:
Obligă pe inculpat la 400 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 200 lei reprezintă onorariul avocatului din oficiu DL, conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie seria DB nr. 3181/2012, sumă ce va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art. 385 indice 1 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, raportat la art. 385 indice 3 Cod procedură penală:
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru cei prezenți și de la comunicare pentru cei lipsă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.02.2013.
Pentru a pronunța această sentință penală, instanța a constatat următoarele:
Prin rechizitoriul din data de 19.07.2012, întocmit în dosarul ... Parchetului de pe lângă Judecătoria Găești, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului RN, recidivist, pentru săvârșirea infracțiunilor concurente de violare de domiciliu și furt calificat, infracțiuni prevăzute și pedepsite de dispozițiile art. 192 alin. 1 și 2 Cod penal și art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. g Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal.
Totodată s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a aceluiași învinuit pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 217 alin. 1 Cod penal, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.
În fapt s-a reținut în actul de sesizare a instanței că:
În seara de 12.11.2011, în jurul orelor 20,30-21,00, învinuitul a pătruns fără drept pe poarta locuinței părților vătămate DV și DM, de unde a sustras din autoturismul familiei D un casetofon și a părăsit curtea locuinței deoarece a fost surprins de partea vătămată DM, care observase pozițiile pornite ale autovehiculului (declanșate accidental de acesta), astfel cum rezultă din declarația învinuitului și din declarația părții vătămate DM.
După ce a părăsit curtea locuinței familiei D, învinuitul s-a deplasat la domiciliul său, unde a fost urmărit de partea vătămată, iar discuțiile purtate cu fratele învinuitului - martorul BV l-au determinat pe învinuit să restituie bunul sustras, astfel cum rezultă din declarațiile învinuitului, ale părții vătămate DM și a martorului BV.
Învinuitul a recunoscut săvârșirea faptelor.
În drept s-a reținut în actul de sesizare a instanței că:
Faptele concurente ale învinuitului RN de a pătrunde fără drept în seara de 12.11.2011, după lăsarea întunericului, în curtea locuinței părților vătămate DM și DV, de unde a sustras un casetofon aparținând acestora, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu și ale infracțiunii de furt calificat - prevăzute și pedepsite de dispozițiile art. 192 alin. 1 și 2 Cod penal și art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. g Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal.
Faptele învinuitului au fost comise în stare de recidivă postexecutorie, având în vedere că învinuitul a săvârșit aceste fapte după ce a executat pedepsele stabilite prin decizia penală nr. 287/25.03.2005 a Curții de Apel Ploiești.
În ceea ce privește infracțiunea de distrugere pentru care a fost cercetat învinuitul, urmează a se dispune scoaterea de sub urmărire penală, având în vedere că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii sub aspectul laturii subiective.
Cu privire la latura civilă, s-a reținut în actul de sesizare a instanței că:
Părțile vătămate nu s-au constituit părți civile în procesul penal, bunul sustras fiind recuperat.
Ca mijloace de probă, sunt precizate în actul de sesizare a instanței:
- plângerile și declarațiile părților vătămate,
- procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa foto,
- declarația învinuitului,
- declarația părții vătămate DM,
- declarația martorului BV.
Cu privire la desfășurarea urmăririi penale, s-a precizat în actul de sesizare a instanței că:
Prin rezoluția din data de 21.12.2011, confirmată de procuror la aceeași dată, a fost începută urmărirea penală împotriva învinuitului RN, pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu, furt calificat și distrugere, infracțiuni prevăzute și pedepsite de dispozițiile art. 192 alin. 1 și 2 Cod penal, art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. g Cod penal și art. 217 alin. 1 Cod penal.
Potrivit art. 6 precum și art. 70 alin. 2 și 4 Cod procedură penală, învinuitului i-au fost aduse la cunoștință garanțiile procesuale, faptele pentru care este cercetat și încadrarea juridică a acestora, dreptul de a fi asistat de un apărător, precum și dreptul la tăcere.
La data de 18.07.2012 a fost prezentat materialul de urmărire penală învinuitului RN, ocazie cu care acesta a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa și nu a solicitat administrarea altor probe.
Cu privire la învinuit, s-a arătat în actul de sesizare a instanței că:
Învinuitul dovedește o perseverență infracțională deosebită în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de furt calificat, fiind condamnat anterior prin sentințele penale nr. 5739/1992, 3503/1994, 289 din data de 20.03.1993, 174 din data de 04.02.1998, 1795/1998, 626 din data de 28.04.1999, 431 din data de 28.06.2001.
Pe parcursul urmăririi penale, acesta a avut o atitudine constant sinceră, recunoscând faptele comise.
Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Găești sub nr. ...
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor legale incidente, instanța reține următoarele:
La data de 14.11.2011, la Postul de Poliție Valea Mare din cadrul Inspectoratului de Poliție al județului Dâmbovița a fost înregistrată plângerea formulată de numitul DV cu privire la faptul că, în seara de 12.11.2012, în jurul orei 20,30, numitul RN a pătruns în curtea locuinței sale și a sustras un CD player din autoturismul acestuia, distrugând componente ale bordului autovehiculului; totodată, a precizat că a recuperat CD player-ul de la locuința lui RN și a solicitat tragerea la răspundere penală a acestuia - fila 4 din dosarul de urmărire penală.
Plângerea a fost înregistrată în aceeași zi la Parchetul de pe lângă Judecătoria Găești, sub nr. ....
Prin declarația dată (fila 5 din dosarul de urmărire penală), numitul DV a relatat că în seara de 12.11.2012, în jurul orei 20,30, l-a observat pe numitul RN în curtea locuinței sale, fugind către pădure din zona unde DV parcase autoturismul. De asemenea, a remarcat faptul că RN avea asupra sa un CD player marca Sony. A mai menționat că soția sa, DM, a mers la domiciliul lui RN, unde fratele acestuia i-a înapoiat CD playerul sustras.
În procesul verbal de cercetare la fața locului din data de 13.11.2011 - de la filele 6-8 din dosarul de urmărire penală, se precizează că în interiorul autoturismului părților vătămate se pot remarca urme de dislocare și de forțare la nivelul bordului, iar radiocasetofonul lipsește din locul destinat.
În declarația olografă din data de 22.12.2011 și în declarația de învinuit din data de 16.02.2012, RN a recunoscut comiterea faptelor reținute în sarcina sa și a detaliat modul de săvârșire a acestora - filele 9-10 din dosarul de urmărire penală. Învinuitul a recunoscut faptele comise și în declarația din data de 03.04.2012 de la fila 19 din dosarul de urmărire penală.
În declarația din data de 13.11.2011 (fila 12 din dosarul de urmărire penală), DM a relatat că în seara de 12.11.2012, în jurul orei 20,30, l-a observat pe numitul RN în curtea locuinței sale, lângă autoturismul parcat, având asupra sa un CD player. În acel moment, RN a fugit spre pădure, iar DM a mers la autovehicul și a constatat lipsa CD playerului și deteriorarea bordului. Ulterior, în aceeași seară, DM a plecat la domiciliul lui RN, unde a povestit fratelui acestuia cele întâmplate, acesta din urmă fiind de acord să meargă să îl caute. După un timp, fratele lui RN a revenit la domiciliu împreună cu acesta, înapoindu-i numitei DM bunul sustras. A mai precizat DM că CD playerul este bun comun al său și al soțului, fiind dobândit în timpul căsătoriei, dar și că nu se constituie parte civilă, deoarece casetofonul a fost recuperat.
Aspectele de mai sus sunt confirmate și de planșa foto aflată la filele 15-17 din dosarul de urmărire penală, dar și de declarația martorului BV de la fila 20 din dosarul de urmărire penală.
La termenul de judecată din data de 17.01.2013, în condițiile asigurării asistenței judiciare efectuate de către apărător desemnat din oficiu, inculpatului i-au fost aduse la cunoștință prevederile art. 320 indice 1 Cod procedură penală privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției.
Acesta a declarat, anterior începerii cercetării judecătorești, că recunoaște în totalitate săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și că solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, probe pe care le cunoaște și și le însușește.
Coroborând recunoașterea inculpatului cu celelalte mijloace de probă din faza de urmărire penală, instanța reține că acesta a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată, în modalitatea descrisă în rechizitoriu.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material constă în faptele inculpatului RN de a pătrunde fără drept în seara de 12.11.2011, după lăsarea întunericului, în curtea locuinței părților vătămate DM și DV, de unde a sustras un casetofon din autoturismul aparținând acestora; urmarea imediată o reprezintă atingerea adusă valorilor sociale referitoare la patrimoniu și celor referitoare la inviolabilitatea domiciliului, iar legătura de cauzalitate dintre fapte și urmarea imediată rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză.
Sub aspectul laturii subiective, instanța reține că inculpatul a săvârșit infracțiunile cu intenție directă, în sensul art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a Cod penal, prevăzând rezultatele faptelor și urmărind producerea acestor rezultate.
La individualizarea pedepselor pe care le va aplica inculpatului pentru fiecare dintre infracțiunile concurente, instanța va ține seama, potrivit art. 72 Cod penal, de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite, de persoana infractorului, de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, precum și de dispozițiile art. 320 indice 1 Cod procedură penală.
În cazul infracțiunii de furt calificat, limitele de pedeapsă prevăzute de lege (art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. g Cod penal) sunt de la 3 la 15 ani închisoare, iar prin reducerea lor cu o treime se ajunge la limitele de la 2 la 10 ani închisoare.
În cazul infracțiunii de violare de domiciliu, limitele de pedeapsă prevăzute de lege (art. 192 alin. 1 și 2 Cod penal) sunt de la 3 la 10 ani închisoare, iar prin reducerea lor cu o treime se ajunge la limitele de la 2 la 6 ani și 8 luni de închisoare.
În ceea ce privește persoana infractorului, instanța reține că inculpatul a săvârșit faptele în stare de recidivă postexecutorie, conform art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal, din fișa de cazier judiciar de la fila 7 din dosarul instanței reieșind că acesta a fost condamnat pentru mai multe infracțiuni, astfel:
- prin sentința penală nr. 389 din data de 09.04.1993 a Judecătoriei Găești,
- prin sentința penală nr. 3503/1994 a Judecătoriei Târgoviște,
- prin sentința penală nr. 289 din data de 20.03.1997 a Judecătoriei Găești,
- prin sentința penală nr. 174 din data de 04.02.1998 a Judecătoriei Găești,
- prin sentința penală nr. 1795 din data de 30.10.1998 a Judecătoriei Târgoviște,
- prin sentința penală nr. 431 din data de 28.06.2001 a Judecătoriei Găești,
- prin sentința penală nr. 1414 din data de 17.11.2004 a Judecătoriei Moreni.
Față de aceste aspecte, instanța nu va reține în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal, deoarece nu este îndeplinită cerința ca inculpatul să fi avut o bună conduită anterior săvârșirii faptelor deduse judecății.
În prezenta cauză, instanța apreciază că nu se impune nici reținerea în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante arătate în art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal, deoarece nu este oportun a se coborî pedeapsa sub minimul special; inculpatul a dovedit o perseverența deosebită în săvârșirea unor fapte de aceeași natură, respectiv infracțiuni de furt calificat, astfel că reeducarea inculpatului și cultivarea în conștiința sa a respectului față de valorile sociale ocrotite de legea penală se pot realiza numai prin aplicarea unei pedepse mai aspre. De altfel, aceasta este o circumstanță atenuantă judiciară, iar reținerea sa este lăsată la latitudinea instanței, care va dispune în funcție de particularitățile speței.
Mai mult decât atât, inculpatul a mai beneficiat în trecut de clemența organelor judiciare, dispunându-se în privința sa de mai multe ori liberarea condiționată, însă inculpatul a continuat să manifeste o conduită necorespunzătoare, concretizată în săvârșirea de fapte ilicite, ceea ce caracterizează inculpatul ca o persoană periculoasă pentru societate, față de care se impune a se dispune o pedeapsă mai grea.
Având în vedere toate aceste argumente, instanța urmează să îl condamne pe inculpat astfel:
La o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu din data de 12.11.2011.
La o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat din data de 12.11.2011.
În baza art. 33 lit. a și art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal, instanța va contopi cele două pedepse aplicate, pedeapsa cea mai grea fiind aceea de 2 ani închisoare.
Față de persistența remarcabilă a inculpatului în săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, fapte care au fost săvârșite de acesta începând din anul 1993 până în prezent, față de aspectul că în acest timp inculpatul a fost condamnat de mai multe ori, a executat perioade de detenție și a fost liberat condiționat, dar acesta nu s-a reeducat, față de faptul că inculpatul se află în stare de recidivă postexecutorie, instanța apreciază că este necesar a se aplica acestei pedepse un spor de 1 an, astfel încât inculpatul va executa efectiv, în penitenciar, o pedeapsă rezultantă de 3 (trei) ani închisoare, potrivit art. 57 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 1 și 2 Cod penal, instanța va interzice inculpatului drepturile civile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b Cod penal, pe perioada de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
Instanța nu va interzice inculpatului dreptul civil prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. a teza I Cod penal, ținând cont de hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Calmanovici c. României, unde s-a statuat că privarea de dreptul de a vota pentru toți condamnații care execută pedepse și care se aplică în mod automat acestora, indiferent de durata pedepsei lor, de natura sau gravitatea încălcării pe care aceștia au săvârșit-o și independent de situația lor personală, depășește limitele unei aprecieri rezonabile, astfel că este incompatibilă cu articolul 3 din Protocolul nr. 1.
Întrucât în speță, persoana inculpatului și natura infracțiunii săvârșite nu impun interzicerea dreptului de a vota, va fi exceptată de la aplicare pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza I Cod penal.
În baza art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, raportat la art. 14 și 15 Cod procedură penală, instanța va lua act că prejudiciul cauzat părților vătămate DM și DV a fost recuperat prin restituirea bunului de către inculpat, astfel că acestea nu se constituie părți civile în cauză (filele 4, 5 și 12 verso din dosarul de urmărire penală).
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, va obliga pe inculpat la 400 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 200 lei reprezintă onorariul avocatului din oficiu DL, conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie seria DB nr. 3181/2012, sumă ce va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art. 385 indice 1 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, raportat la art. 385 indice 3 Cod procedură penală, calea de atac împotriva prezentei hotărâri este recursul, în termen de 10 zile de la pronunțare pentru cei prezenți și de la comunicare pentru cei lipsă.
