RECURS, ART. 145 ind.1 Cod Procedură Penală. Jurisprudență Arest preventiv
| Comentarii |
|
Tribunalul BRAŞOV Sentinţă penală nr. 40/R din data de 22.03.2013
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. 8190/197/2013
RECURS, ART. 1451 Cod Procedură Penală
ÎNCHEIEREA PENALĂ nr.40/R
Ședința publică din 22 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE ACT
Judecător CI
Judecător EMT
Grefier DM
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov
este reprezentat de procuror AB.
Pe rol fiind soluționarea recursului penal declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov împotriva încheierii camerei de consiliu nr.53 din 23.03.2013 pronunțată de Judecătoria Brașov, în dosarul penal nr.8190/197/2013 având ca obiect recurs la propunere de arestare preventivă.
Dezbaterile în prezenta cauză au fost înregistrate conform art.304 cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns:
- inculpatul intimat SIF, în stare de reținere, asistat de apărător ales TR
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Se procedează la identificarea inculpatului, după care i se învederează motivul pentru care a fost prezentat în fața instanței de recurs.
I se învederează inculpatului intimat dispozițiile art.70 al.2 Cod procedură penală, după care, întrebat fiind, inculpatul SIF declară că nu dorește să dea declarație la acest moment procesual.
Se constată că nu mai sunt cereri de formulat în cauză, motiv pentru care se procedează la dezbaterea pe fond asupra recursului penal de față.
Reprezentanta parchetului solicită admiterea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov și casarea încheierii primei instanțe. Arată că deși instanța de fond a reținut incidența dispozițiilor art.143 Cod procedură penală care se coroborează cu probele de la dosar, respectiv cu declarațiile de martori și cu procesul-verbal de identificare a bunurilor sustrase părții vătămate, propunerea de arestare preventivă a inculpatului a fost respinsă prin prisma art.148 lit.f Cod procedură penală, instanța apreciind că inculpatul e la primul contact cu legea penală și că acest lucru nu permite luarea măsurii arestării preventive. Precizează că inculpatul, constrâns de nevoi materiale urgente - pentru că banii primiți de la părinți pentru plata chiriei au fost cheltuiți într-un mod iresponsabil - a atacat o femeie pe timp de noapte și a lovit-o suficient de puternic întrucât a rămas la pământ fără a mai avea posibilitatea de a reacționa, iar prejudiciul este nejustificativ raportat la reacția inculpatul. În opinia sa, temeiul prev. de lit.f a art.148 Cod procedură penală este dovedit, iar faptul că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei nu e de natură a diminua pericolul social concret pentru ordinea publică, pentru că recunoașterea vine după identificarea sa și după audierea martorilor. Arată că prima instanță a respins și solicitarea de a se lua împotriva inculpatului o altă măsură preventivă. Solicită admiterea recursului declarat de parchet, deoarece soluția primei instanțe este netemeinică.
Apărătorul ales al intimatului inculpat solicită respingerea recursului declarat de parchet și menținerea încheierii primei instanțe, aceasta fiind temeinică și legală. Arată că în mod corect instanța de fond a considerat că propunerea parchetului de arestare preventivă a inculpatului nu răspund exigențelor dispozițiilor art.136 și 143 Cod procedură penală, precum și art.148 lit.f Cod procedură penală, toate fiind analizate prin prisma art.23 din Constituție. Consideră că nu există nici un element plauzibil care să reflecte în actele dosarului faptul că fără luarea măsurii arestării preventive față de inculpat nu s-ar putea asigura buna desfășurare a procesului penal. Arată că pericolul concret pentru ordinea publică nu poate fi prezumat raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de lege. Consideră că relativ la pericolul social concret trebuie să se țină cont și de comportamentul inculpatului și de vârsta sa frageda de 19 ani, precum și faptul că este student în anul I la Facultatea de Litere din cadrul Universității Transilvania Brașov. Precizează că perioada petrecută în Arest l-a făcut pe inculpat să realizeze pe deplin gravitatea faptelor sale, motiv pentru care nu se impune luarea față de inculpat a măsurii arestării preventive.
Inculpatul intimat SIF, având ultimul cuvânt, declară că regretă fapta enorm și solicită să i se acorde șansa de a fi judecat în stare de libertate. Declară că va respecta obligațiile impuse de instanță, iar când va termina facultatea vrea sa devina translator de limbă engleză. Arată că în fapt domiciliază cu chirie în Brașov pe str.Lânii și că părinții săi îi plătesc chiria. Declară că a încercat să își găsească un loc de muncă, dar din cauza programului școlar, nu s-a putut angaja. Precizează că tatăl său este electrician, iar mama sa este vânzătoare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului penal de față ,
Constată că prin încheierea nr. 53/22.03.2013 Judecătoria Brașov a respins propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov, privind arestarea preventivă a inculpatului SIF și a respins cererea de luarea măsurii de a nu părăsi localitatea de domiciliu formulată de inculpatul SIF.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Prin referatul cu numărul 2578/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov s-a înaintat propunerea de arestare preventivă a inculpatului SIF, cu privire la comiterea infracțiunii de tâlhărie, prev de art 211 alin 1, alin 2 lit a și c C.penal, în motivarea propunerii arătându-se că față de acest inculpat există probe care confirmă vinovăția acestuia privind săvârșirea infracțiunii ce se reține în sarcina sa, în plus, sunt aplicabile dispozițiile art 148 lit f C.pr.pen, având în vedere circumstanțele reale ale comiterii faptei.
Din referatul cu propunere de arestare preventivă, declarațiile existente în dosar și ansamblul probatoriului administrat până la acest moment, rezultă ca stare de fapt aceea că în data de 13.02.2013, în jurul orei 21.00, pe strada Spicului din Brașov, inculpatul a urmărit partea vătămată Popa Valeria, s-a apropiat de aceasta prin spate, a tras de geanta acesteia, partea vătămată s-a opus, iar pentru a reuși să ia geanta, a lovit-o cu cotul, aceasta căzând, inculpatul fugind cu geanta, din care a luat suma de 20 lei și două telefoane mobile, abandonând ulterior geanta.
Astfel, prin rezoluția organelor de cercetare penală din 21.03.2013 s-a dispus începerea urmăririi penale față de SIF, cu privire la comiterea infracțiunii de tâlhărie, prev de art 211 alin 1, alin 2 lit a și c C.penal; rezoluția fiind confirmată în aceeași dată de procuror; ulterior, prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov din 22.03.2013 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul SIF pentru comiterea infracțiunii arătate mai sus.
Față de inculpat s-a luat măsura reținerii prin ordonanța din data de 21.03.2013, ora 19.50, iar temeiul avut în vedere la propunerea de arestare preventivă îl constituie dispozițiile prev de art 148 alin 1 lit f C.pr.pen.
Luarea măsurii arestării preventive a inculpatului se poate dispune conform art 149/1 C.pr.pen, dacă sunt întrunite condițiile prev. de art. 143 Cpp, respectiv dacă sunt probe și indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și există vreunul dintre cazurile prev. de art. 148 Cpp; existând indicii temeinice, conform art 68 /1 C.pr.pen atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta reținută în sarcina sa.
Analizând întregul material probator existent la dosar până în acest moment prima instanță a constatat că sunt îndeplinite condițiile legale generale prev de art 143 C.pr.pen, în sensul că există probe sau indicii temeinice că inculpatul ar fi săvârșit fapta reținute în sarcina sa.
În ceea ce privește temeiul avut in vedere la propunerea de arestare preventivă a inculpatului, instanța apreciază că dispozițiile art 148 lit f C.pr.pen nu sunt aplicabile în cauză, avand în vedere că din nici un mijloc de proba nu rezultă că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică; iar motivele expuse în referatul cu propunere de arestare preventivă, respectiv modalitate de comitere și gravitatea faptei, scopul faptei, se circumscriu eventual pericolului social specific faptei comise, dar nu poate determina convingerea că inculpatul, în stare de libertate, ar prezenta un pericol concret pentu ordinea publică; aceasta în condițiile în care este la primul contact cu legea penală și nu se poate vorbi de un risc infracțional, care să genereze un pericol concret pentru ordinea publică.
Fără a diminua gravitatea faptelor reținute și pericolul social al acestora, instanța a apreciat că nu trebuie uitat caracterul fundamental al libertății individuale, regula generală a judecării oricărui inculpat în stare de libertate, constatându-se că argumentele invocate nu sunt fundamentate pe probe și nici nu sunt de natură a conduce la concluzia că există în speță o situație excepțională care să necesite arestarea preventivă a inculpatului.
Nu în ultimul rând, măsurile preventive se dispun ținându-se seama de scopul lor, de gradul de pericol social al infracțiunii, dar și de vârsta, antecedentele penale sau alte situații care privesc persoana față de care se ia această măsură; iar afirmația neargumentată a reprezentantului parchetului că inculpatul prezintă un pericol pentru ordinea publică nu este în concordanță cu datele concrete din dosar, supraevaluându-se acea rezonanță socială, acea afectare a echilibrului social firesc și deci temerea care s-ar putea instala în rândurile opiniei publice, inculpatul fiind un tânăr cu capacitatea necesară în a percepe gravitatea faptei și a urmărilor, fiind student anul I în cadrul Universității Transilvania.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs în termenul legal Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov criticând-o pentru netemeinicie, solicitând raportat la circumstanțele reale ale faptei-de o gravitate deosebită, aspect care ar genera presupunerea că lăsați în libertate infractorii vor continua să comită infracțiuni de tâlhărie admiterea propunerii de arestare preventivă .
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate Tribunalul constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește existența unor date și indicii temeinice în sensul dispozițiilor art 143 CPP, ca o condiție prealabilă pentru a justifica arestarea preventivă a unei persoane și totodată ca o garanție împotriva unei privări arbitrare de libertate, instanța reține că, în interpretarea art. 5 par.1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea a considerat că existența unor motive verosimile de a bănui că inculpatul a săvârșit fapte prevăzute de legea penală, presupune fapte sau informații de natură a convinge un observator obiectiv că persoana în cauză a putut comite infracțiunea pentru care se solicită arestarea.
Astfel, Tribunalul constată că în mod judicios prima instanță a constatat că materialul probator administrat în cauză,respectiv plângerea și declarațiile părții vătămate PV, declarațiile martorilor SRD, ZAS, CAM, DA, declarațiile inculpatului SIF care a recunoscut săvârșirea faptei, mai puțin faptul că a lovit-o pe partea vătămată cu cotul pentru a-i sustrage geanta dar și procesul verbal de exploatare a datelor obținute în baza autorizației de interceptare, procesele verbale de ridicare și predare a telefoanelor mobile confirmă existența unor astfel de indicii temeinice care să justifice o presupunere rezonabilă în sensul că inculpații ar fi săvârșit infracțiunea de tâlhărie pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală.
Potrivit dispozițiilor art. 136 Cod procedură penală în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoare mai mare de 4 ani se poate lua una din măsurile preventive pentru a se putea asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a împiedica sustragerea inculpatului de la urmărire penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei.
In ceea ce privește temeiul avut în vedere la propunerea de arestare preventivă a inculpatului, în mod corect prima instanță a apreciat că dispozițiile art.148 lit f C.pr.pen nu sunt aplicabile în cauza, având în vedere că din nici un mijloc de probă nu rezultă că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publica.
La acest moment procesual tribunalul constată că măsura arestării preventive solicitată a fi luată față de inculpat întemeiată pe art. 148 lit. f Cod procedură penală apare neîntemeiată și excesivă,așa cum corect a apreciat și prima instanță prin prisma circumstanțelor reale dar în special a celor personale ale persoanei cercetate. Acesta este în vârstă de 20 ani,student anul I la Universitatea Transilvania Brașov,fiind întreținut de părinți, la primul contact cu legea penala, a arătat în fața judecătorului atât la fond cât și în recurs că a realizat gravitatea faptei comise,pe care o regretă și că a săvârșit-o din disperare pentru a procura banii pentru plata chiriei în căminul privat,în condițiile în care primise bani de la părinți,însă îi cheltuise într-o noapte la ,,păcănele";.
Astfel, instanța este obligată să aibă în vedere infracțiunea care formează obiectul judecății, modalitatea și împrejurările în care aceasta s-a săvârșit, urmarea produsă, dar și elementele de circumstanțiere ale persoanei inculpatului și nu în ultimul rând probatoriul ce urmează a fi administrat, posibilitatea ca acesta să fie influențat în vreun fel prin lăsarea în libertate a inculpatului.
În cazul în speță se constată că inculpatul a cooperat cu organele judiciare, recunoscând fapta pentru care se efectuează cercetări, neexistând nici măcar indicii în sensul că administrarea în continuare a probatoriului ar putea fi influențată prin lăsarea sa în libertate.
Scopul procesului penal nu rezidă în arestarea preventivă a unei persoane, atâta timp cât urmărirea penală se poate desfășura în bune condiții și fără privarea de libertate a persoanei acuzate.
Având in vedere cele de mai sus, în baza art.149/1 alin.12 rap la articol 146 alin 11/1 C.pr.pen, cu aplic articol 145/1 CPP prin prisma naturii faptelor comise de inculpat, a modalității și a ușurinței cu care acesta au optat pentru aceasta activitate, instanța de recurs apreciază ca fiind necesara totuși o măsura de supraveghere, sens în care va lua fata de inculpat măsura obligării de a nu părăsi țara decât cu acordul instanței de judecată, urmând a se stabili în sarcina inculpatului și o serie de obligații, menite să asigure o supraveghere atentă a comportamentului acestuia în următoarele 30 zile,respectiv de la 22.03.2013 la 21.04.2013 inclusiv.
În consecință în baza art 385/15 al 1 pc 2 lit d CPP Tribunalul va admite recursul procurorului ,va casa încheierea nr 53/22.03.2013 a Judecătoriei Brașov numai sub aspectul neluării față de inculpatul SIF a unei măsuri preventive și va rejudeca potrivit celor expuse mai sus.
Văzând și dispozițiile art 189,192 al 3 CPP,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Admite recursul declarat de Ministerul Public Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov împotriva încheierii de ședință nr. 53 din data de 22.03.2013 a Judecătoriei Brașov pronunțată în dosar penal nr. 8190/197/2013 pe care o casează numai sub aspectul neluării unei alte măsuri preventive față de inculpatul SIF.
În baza art 149 1 alin 12 raportat la art 146 alin 111 Cod procedură penală raportat la art 1451 Cod procedură penală dispune luarea față de inculpatul SIF pe durata a 30 de zile începând cu data de 22.03.2013 și până la data de 21.04.2013 inclusiv. a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara.
În baza art. 145 al 1/1 Cod Procedura Penala, obligă inculpatul ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să se prezinte la Secția nr.2 de Poliție, Brașov jud. Brașov, organ însărcinat cu supravegherea inculpatului, conform programului de supraveghere întocmit de acest organ de poliție sau ori de câte ori este chemat;
c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
În baza art. 145 aliniatul 1/2 Cod Procedura Penala obligă pe inculpat să nu comunice direct sau indirect cu partea vătămată PV și martorii SRD, ZAS, CAM, DA,
Dispune comunicarea prezentelor dispoziții secției de poliție în a cărei rază teritorială locuiește inculpatul, respectiv Poliției municipiului Brașov, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul, organelor de frontieră.
Atrage atenția inculpatului că în cazul în care încalcă cu rea credință măsura dispusă sau a obligațiilor care îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii atacate.
În baza art 189 Cod procedură penală onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 100 de lei se suportă din fondurile MJ și se include în cheltuielile judiciare.
Cheltuielile judiciare sunt suportate de stat.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică azi 22.03.2013
