Recurs împotriva încheierii prin care a fost respinsă propunerea Parchetului de arestare a inculpatului. Lipsa incidenţei art. 148 lit. a) C.pr.pen.
| Comentarii |
|
Pentru a putea reţine că o persoană se sustrage de la urmărire penală este necesar că această persoană să aibă cunoştinţă că faţă de ea au fost demarate procedurile legale de tragere la răspundere penală, de a fi încunoştinţată, în conformitate cu prevederile art.70 alin.2 şi art.237 şi următoarele C.pr.pen. şi art.6 alin.2 lit.a,b şi c din Convenţia Europeană a drepturilor omului, de a-i fi aduse la cunoştinţă drepturile sale procesuale şi învinuirile ce sunt formulate faţă de ea.
Secţia penală şi de minori, decizia nr. 61/R din 28 iunie 2007
Prin încheierea penală nr.37/CC/20.06.2007 a fost respinsă propunerea formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj cu privire la arestarea preventivă a inculpatei Z.A. cercetată sub aspectul comiterii infracţiunilor prev. de art.215 alin.1,2,3,5 Cp; art.215 alin.1,2,3 Cp şi art.290 Cp, toate cu aplicarea art.41 alin.2 Cp.
Pentru a pronunţa această încheiere instanţa investită cu soluţionarea fondului a reţinut, în esenţă, că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă bănuiala rezonabilă că inculpata a comis faptele ce-i sunt reţinute în sarcină, însă nu este îndeplinită condiţia prevăzută de art.148 lit. a C.pr.pen., deoarece nu există dovezi concrete că aceasta a fugit ori s-a ascuns, că plecarea ei din ţară se datorează cu certitudine intenţiei de a se sustrage de la urmărire penală sau de la judecată.
Împotriva mai sus menţionatei încheieri a declarat recurs în termenul legal prevăzut de C.pr.pen., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, solicitând admiterea propunerii de arestare preventivă deoarece există probe că inculpata s-a sustras de la urmărire penală , fiind îndeplinită cerinţa art.148 lit.a C.pr.pen..
Examinând recursul declarat, din prisma motivelor invocate şi a probatoriului administrat în cursul urmăririi penale, Curtea constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică reţinând o stare de fapt conformă cu realitatea. Astfel, faţă de inculpata Z.A. a fost pusă în mişcarea acţiunea penală prin ordonanţa din 17 aprilie 2003 în dosarul 258/P/2003 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa Năsăud sub aspectul comiterii infracţiunilor prev. de art.215 alin.1,2 şi 3 Cp şi art.290 Cp, constând în aceea că, în cursul anului 2002 , în calitatea sa de administrator al SC ”T.L.” SRL Bistriţa, a contactat mai multe credite de la SC B.P. SA -Sucursala Bistriţa, ca facilitate de cont prezentând pentru garantarea lor facturi falsificate. De asemenea, în cursul anilor 2000-2002 , administrând în fapt SC T.L., SC L.C. SRL şi SC T.S.C. SRL , toate cu sediul în Bistriţa, a contactat linii de credit pentru care au fost prezentate şi predate băncii de către inculpată , situaţii contabile falsificate. Acţiunea penală a fost extinsă în ceea ce o priveşte pe inculpată şi sub aspectul comiterii infracţiunii prev. de
art.215 alin.1,2,3,5 Cp şi reţinerea formei continuate pentru toate infracţiunile pentru care aceasta a fost cercetată, prin ordonanţa din 08.02.2006.
Probele administrate de către organele de urmărire penală conturează bănuiala rezonabilă că inculpata ar fi autoarea infracţiunilor care i-au fost reţinute în sarcină, fiind îndeplinită condiţia prevăzută de art.143 C.pr.pen., de a exista probe sau indicii temeinice care să contureze vinovăţia inculpatei.
Apreciem, asemenea instanţei fondului, că nu este îndeplinită cerinţa prevăzută de art.148 lit.a C.pr.pen., deoarece pentru a putea reţine că o persoană se sustrage de la urmărire penală este necesar că această persoană să aibă cunoştinţă că faţă de ea au fost demarate procedurile legale de tragere la răspundere penală, de a fi încunoştinţată, în conformitate cu prevederile art.70 alin.2 şi art.237 şi următoarele C.pr.pen. şi art.6 alin.2 lit.a,b şi c din Convenţia Europeană a drepturilor omului , de a-i fi aduse la cunoştinţă drepturile sale procesuale şi învinuirile ce sunt formulate faţă de ea. În speţa dedusă judecăţii inculpata Z.A. a părăsit ţara, în 28.07.2002, cu cca. un an înainte de a se dispune, prin ordonanţa mai sus menţionată , punerea în mişcare acţiunii penale şi de a dobândi calitatea de învinuită şi, ulterior, de inculpată. Demersurile efectuate de organele de urmărire penală în perioada imediat următoare punerii în mişcare a acţiunii penale în vedere aflării locului unde se află inculpata au fost sporadice şi lipsite de consistenţă.
A veni la 5 ani după comiterea faptei şi a solicita unei instanţe de judecată să emită un mandat de arestare preventivă doar pentru motivul că inculpata s-a sustras de la urmărire penală în condiţiile în care în toată această perioadă autorităţile abilitate au dat dovadă de pasivitate , nu poate fi acceptat cu atât mai mult cu cât urmărirea penală şi judecata pot fi continuate şi în situaţia în care inculpatul nu se prezintă în faţa organelor judiciare.
Pentru aceste motive, în baza art.38515 pct.1 lit.b C.pr.pen. , va respinge recursul declarat de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, ca nefondat, conform dispozitivului.(Judecător Monica Şortan)
