Redeschiderea procesului penal – art. 466 şi urm. Cod procedură penală. Inadmisibilitate
| Comentarii |
|
Judecătoria IAŞI Sentinţă penală nr. 515 din data de 15.06.2015
Prin sentința penală nr. 515/17.02.2015 a Judecătoriei Iași pronunțată în dosarul nr. 35615/245/2014 s-au dispus următoarele:
"În baza art. 469 alin. 4 Cod procedură penală respinge cererea de redeschidere a procesului penal formulată de către condamnatul C.M. privind dosarul penal nr. 18755/245/2007 al Judecătoriei Iași în care petentului i s-a aplicat pedeapsa de 8 (opt) ani și 3 luni închisoare prin sentința penală nr. 757/12.03.2008, menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 92/04.02.2010 a Curții de Apel Iași";.
Pentru a se pronunța astfel, s-au reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 757/12.03.2008, menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 92/04.02.2010 a Curții de Apel Iași s-a dispus condamnarea inculpatului C.M., în baza art. 211 alin. 1 și 2 lit. b și alin. 21 lit. a C. pen. cu aplicarea art. 40 alin. 1 C.pen. la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârșirea în noaptea de 24/25.06.2005 a unei infracțiuni de tâlhărie în dauna părții vătămate H.A..
În baza art. 192 alin. 2 C. pen. cu aplicarea art. 40 alin. 1 C. pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea în noaptea de 24/25.06.2005 a unei infracțiuni de violare de domiciliu.
În baza art. 33 lit. a C. pen. și art. 34 lit. b C. pen. s-au contopit cele două pedepse arătate mai sus, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 8 ani închisoare.
S-a constatat că aceste două infracțiuni au fost săvârșite în stare de pluralitate intermediară față de condamnarea la pedeapsa rezultantă de 3 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei dispusă prin sentința penală nr. 1441/23.03.2004 a Judecătoriei Iași.
În baza art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1441/23.03.2004 a Judecătoriei Iași și s-a dispus executarea acesteia în întregime alături de pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare.
În baza art. 88 cod penal s-a dedus perioada reținerii și arestului preventiv de la 07.07.2005 la 04.09.2005.
În baza art.71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
Pentru a se dispune astfel, s-a reținut în sarcina inculpatului faptul că în noaptea de 25/26.06.2005, a pătruns, fără drept, în curtea locuinței părții vătămate și a deposedat-o, prin violențe și amenințări de suma de 20 lei.
Cererea condamnatului nu este admisibilă în principiu, întrucât, deși acesta nu a fost prezent la nici unul din termenele de judecată la instanțele de fond, apel și recurs, acesta a avut apărător ales în cursul soluționării apelului La Tribunalul Iași, conform împuternicirii avocațiale din 10.06.2008, precum și în cursul soluționării recursului la Curtea de Apel Iași, conform împuternicirii avocațiale din 07.05.2009.
Astfel, potrivit art. 466 alin. 2 Cod procedură penală, este considerată judecată în lipsă persoana condamnată care nu a fost citată la proces și nu a luat cunoștință în niciun alt mod oficial despre acesta, respectiv, deși a avut cunoștință de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei și nu a putut încunoștința instanța. Nu se consideră judecată în lipsă persoana condamnată care și-a desemnat un apărător ales ori un mandatar, dacă aceștia s-au prezentat oricând în cursul procesului, și nici persoana care, după comunicarea, potrivit legii, a sentinței de condamnare, nu a declarat apel, a renunțat la declararea lui ori și-a retras apelul.
Faza de judecată a procesului penal este compusă, pe cale de consecință, din judecata în fond a cauzei și judecata în căile de atac, după care hotărârea judecătorească rămâne definitivă. Deși condamnatul poate fi considerat persoană judecată în lipsă în ceea ce privește prima fază de judecată, a fondului, nu poate fi însă considerat judecat în lipsă în ceea ce privește apelul și recursul, ca faze ale procesului penal, întrucât apărătorii aleși ai inculpatului din apel, respectiv recurs, au fost prezenți la judecata căilor de atac.
Astfel, avocatul ales al inculpatului a fost prezent la Tribunalul Iași la termenul de judecată din data de 10.06.2008, a studiat dosarul la data de 25.08.2008, a depus declarația de apel la data de 11.06.2008 și a pus concluzii în dezbateri la termenul de judecată din data de 02.09.2008.
Cererea de recurs pentru inculpatul C.M. a fost formulată la data de 06.11.2008 de către apărătorul ales, care a depus și împuternicire avocațială, iar la judecarea recursului la Curtea de Apel Iași a fost prezent apărătorul ales la temenele din datele de 07.05.2009, 03.09.2009 și 04.02.2010, la acest ultim termen fiind acordat cuvântul în susținerea recursului.
Un al doilea motiv pentru care cererea de redeschidere a procesului penal nu este admisibilă se referă la faptul că Polonia a refuzat executarea mandatului european de arestare emis pe numele condamnatului și a preluat parțial executarea pedepsei aplicată acestui condamnat prin sentința penală nr. 757/12.03.2008 a Judecătoriei Iași, menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 92/04.02.2010 a Curții de Apel Iași. La acest moment, petentul nu se mai află în executarea mandatului de arestare emis de autoritățile române, ci în executarea mandatului emis de autoritățile poloneze, ca urmare a deciziei prin care s-a refuzat predarea în România.
În sprijinul acestei motivații, s-a avut în vedere art. 5 din Decizia-Cadru a Consiliului Uniunii Europene din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre 2002/584/JAI, potrivit căruia statul membru emitent al mandatului european de arestare trebuie să asigura garanții, respectiv să dea asigurări considerate suficiente pentru a garanta persoanei care face obiectul mandatului european de arestare că va avea posibilitatea să solicite o nouă procedură de judecată în statul membru emitent și să fie prezentă la judecată.
Prin urmare, procedura instituită de Codul de procedură penală la art. 466 și urm. este de natură a garanta și persoanei care face obiectul unui mandat european de arestare că va avea posibilitatea să solicite o nouă procedură de judecată, motiv pentru care, potrivit art. 466 alin. 4 Cod procedură penală s-a reglementat termenul în care poate fi introdusă cererea de redeschidere a procesului penal în sensul că pentru persoana condamnată definitiv judecată în lipsă față de care un stat străin a dispus extrădarea sau predarea în baza mandatului european de arestare, termenul prevăzut la alin. (1) curge de la data la care, după aducerea în țară, i-a fost comunicată hotărârea de condamnare.
La data de 24.10.2008, în baza sentinței penale nr. 757/12.03.2008 a Judecătoriei Iași, menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 92/04.02.2010 a Curții de Apel Iași, a fost emis mandatul de urmărire internațională nr. 846/2008/50, iar la aceeași dată a fost emis și mandatul european de arestare de către Judecătoria Iași privind pe numitul C.M.
Din cuprinsul deciziei dată în dosarul nr. III ENA - UE 8/11 al Tribunalului regional, Secția a III-a Penală din Legnica, referință III Kop 172/11, rezultă că persoana condamnată nu și-a exprimat acordul la predarea sa pe teritoriul României, a declarat că dorește să execute pedeapsa pe teritoriul Poloniei, iar prin hotărârea definitivă din 04 noiembrie 2011 instanța de judecată a respins executarea mandatului european de arestare. În aceste condiții, condamnatul a renunțat și la garanția oferită de statul român, în baza Deciziei-Cadru a Consiliului Uniunii Europene din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre 2002/584/JAI, de a-i fi rejudecată cauza.
Din conținutul art. 466 alin. 3 Cod procedură penală rezultă, prin interpretarea per a contrario, că pentru persoana pentru care s-a refuzat extrădarea sau predarea în baza mandatului european de arestare nu curge termenul de formulare a cererii de redeschidere a procesului penal, aspect ce conduce la concluzia că aceste persoane nu au deschisă această cale de a beneficia de o nouă procedură de judecată.
În plus, art. 469 alin. 1 lit. a Cod procedură penală impune instanței să verifice dacă cererea a fost formulată de una din persoanele prevăzute la art. 466, or petentul nu este persoană judecată în lipsă și nici persoană față de care un stat străin a dispus extrădarea sau predarea în baza mandatului european de arestare.
Necesitatea formulării cererii de către persoanele predate în baza mandatului european de arestare rezultă și din celelalte reglementări ale redeschiderii procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate, respectiv art. 468 alin. 3 și 470 - persoana privată de libertate este adusă la judecată (acest lucru este imposibil de realizat în cazul refuzului predării întrucât persoana privată de libertate nu se află pe teritoriul României și nu există nici o dispoziție legală care să permită transferul persoanei condamnate în România); art. 469 alin. 2 - instanța poate suspenda executarea hotărârii (fiind preluată executarea hotărârii de către alt stat, dispoziția instanței nu ar avea efecte juridice); art. 469 alin. 9 - instanța poate dispune luarea față de inculpat a uneia dintre măsurile preventive prevăzute la art. 202 alin. 4 lit. b - e (întrucât inculpatul se află arestat în alt stat, nu se pot lua, practic, măsuri preventive față de acesta).
