Revizuirea - Cazurile de revizuire - Revizuirea dispoziţiilor civile
| Comentarii |
|
Prin sentinţa penală nr. 2024 din 3 septembrie 1997, Judecătoria Ploieşti a condamnat pe inculpat la o pedeapsă rezultantă de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, înşelăciune prevăzută de art. 215 al. 2 şi 3 C.pen., fals intelectual, prevăzută de art. 289 C.pen. şi uz de fals, prevăzută de art. 291, cu aplicarea art. 33 lit. a şi art. 34 lit. b C.pen.
în latura civilă s-a dispus condamnarea acestuia la plata sumei de 1.425.000 lei despăgubiri civile către partea civilă DGFPCFS Prahova-Ploieşti.
Admiţând recursul părţii civile, prin decizia penală nr. 1012 din 12 decembrie 1997 Tribunalul Prahova a modificat în parte, în latură civilă, hotărârea primei instanţe în sensul majorării cuantumului despăgubirilor civile la suma de 9.180.096 lei.
Ultima decizie a rămas definitivă, fiind confirmată prin decizia penală nr. 525 din 28 mai 1998 a Curţii de Apel Ploieşti, respingându-se ca nefondat recursul declarat de partea civilă.
La soluţionarea laturii civile instanţele au avut în vedere raportul de expertiză contabilă efectuat de expertul F.I., înscris în Biroul de expertiză din cadrul Tribunalului Prahova.
Ulterior pronunţării hotărârii de către instanţa de recurs, la sesizarea organelor de control financiar, pentru greşita întocmire a expertizei sus menţionate şi inducerea în eroare a înfăptuirii actului de justiţie, prin hotărârea nr. 2, Corpul Experţilor Contabili a dispus sancţionarea acestui expert cu interdicţia exercitării profesiei timp de 6 luni.
Pe aceste considerente, partea civilă DGFPCFS Prahova-Ploieşti s-a adresat Judecătoriei Ploieşti, solicitând revizuirea hotărârilor intrate în puterea lucrului judecat şi obligarea inculpatului la plata sumei de 82.618.632 lei despăgubiri civile.
Cererea formulată a fost respinsă prin sentinţa penală nr. 3119 din 9 decembrie 1998, soluţia fiind confirmată în cadrul exercitării controlului jurisdicţional, atât de tribunal, cât şi de curtea de apel.
Instanţele au motivat că în raport de prevederile art. 394 lit. a C.proc.pen., nu poate fi cerută revizuirea, deoarece prin împrejurările noi dovedite şi necunoscute la data soluţionării cauzei se tinde la majorarea cuantumului despăgubirilor civile acordate şi nu la dovedirea netemeiniciei soluţiei de achitare, condamnare ori încetare a procesului penal pornit împotriva inculpatului. (decizia penală nr. 863-R din 12 iulie 1999).
Subscriind intru totul la soluţia adoptată de către instanţele de retractare, considerăm că în sprijinul acestora pot fi aduse şi alte argumente de text.
Sub un prim aspect se impune a se observa că, de plano, s-au încălcat regulile procedurale referitoare la sesizarea instanţei.
Astfel, analiza comparativă a dispoziţiilor art. 397 şi următoarele C.proc pen. determină concluzia că, indiferent că se urmăreşte revizuirea laturii penale ori a aceleia civile, cererea se adresează procurorului, fiind necesară efectuarea actelor de cercetare prealabilă, după procedura descrisă sub art. 399.
Ca urmare, sesizarea instanţei competente se face de către acesta din urmă, care va înainta întreg materialul rezultat din cercetări, împreună cu concluziile sale şi de către revizuient.
Sub un alt aspect, obiectul revizuirii constituindu-l latura civilă a procesului, credem că se impunea ca dispoziţiile art. 394 lit. a C. pr. pen să fie completate cu prevederile art. 408 şi art. 20 din acelaşi cod, analizându-se în ce măsură “faptul” descoperit după soluţionarea cauzei, “încălcarea deontologiei profesionale de către expertul contabil”, dovedeşte netemeinicia hotărârii de admitere ori respingere a acţiunii civile exercitate alăturat acţiunii penale, în procesul penal.
Şi, în fine, în raport de prevederile art. 4 din acelaşi cod, o motivare convingătoare presupune a se evidenţia că “faptul descoperit” nu constituie un caz de revizuire în sensul art. 394 C.proc.pen., ci unul dintre cazurile speciale de rezolvare a acţiunii civile arătate sub art. 20 al. 3 C.proc.pen., prin care pot fi recuperate pagubele descoperite după pronunţarea hotărârilor penale definitive.
