Schimbări în executarea unor hotărâri - Contestaţia la executare - Cazurile de admisibilitate-înlăturarea stării de recidivă.
| Comentarii |
|
Apelantul execută pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea de trafic de stupefiante, prevăzută de art. 312 al. 1 cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen., prin sentinţa penală nr. 50 din 19 februarie 1999 a Tribunalului Dâmboviţa, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 113 din 19 aprilie 1999 a Curţii de Apel Ploieşti.
Starea de recidivă s-a stabilit faţă de restul de 225 zile închisoare neeexcutate din pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 648/1997 a Judecătoriei Moreni.
Aflat în Penitenciarul Mărgineni, acesta a sesizat Tribunalul Dâmboviţa cu o contestaţie la executare, solicitând ca în temeiul art. 461 C.proc.pen. să se înlăture dispoziţiile art. 37 lit. a C.pen., pe considerentul că această ultimă pedeapsă priveşte fapte săvârşite în minorat şi, deci, conform art. 38 C.pen., nu pot atrage starea de recidivă.
Cererea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Soluţia este legală.
Din materialul dosarului rezultă că statutul de recidivist postcondamnatoriu a fost stabilit în baza menţiunilor existente în fişa de antecedente penale, aflată în copie la dosarul de urmărire penală, atât la data judecării cauzei în fond, cât şi în apel.
Or, potrivit dispoziţiilor art. 461 C.pr.pen., după punerea în executare, hotărârile penale definitive pot fi modificate numai în anumite cazuri, care ţin de stingerea ori micşorarea pedepsei, ivite ulterior intrării în puterea lucrului judecat, şi de care instanţa de condamnare nu a fost în măsură să ia cunoştinţă la data soluţionării cauzei.
Drept urmare, cum încadrarea juridică a faptelor excede acestor dispoziţii procedurale, înlăturarea stării de recidivă, reţinută de Tribunalul Dâmboviţa prin sentinţa penală nr. 50/1990, faţă de o condamnare aplicată apelantului pentru infradiuni comise în minorat, nu poate fi rezolvată decât pe calea recursului în anulare, promovat în condiţiile art. 410 pct.1-7 C.proc.pen., contestaţia la executare fiind inadmisibilă. (decizia penală nr. 423-A din 18 octombrie 1999).
