Recursul - Hotărârile supuse recursului - Retragerea apelului - Recursul inadmisibil.
Comentarii |
|
Prin decizia penală nr. 190 din 26 februarie 1999, Tribunalul Prahova a respins ca nefondat apelul declarat de parchet împotriva sentinţei penale nr. 646 din 15 septembrie 1998 a Judecătoriei Câmpina, prin care cei doi inculpaţi au fost condamnaţi la pedepse de câte 3 luni închisoare pentru infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 al. 1- art. 209 al. 1 lit. a, g cu aplicarea art. 41 al. 2, art. 75 lit. c, art. 74 şi art. 76 lit. c C.pen.
Totodată s-a luat act că aceştia din urmă şi-au retras apelurile declarate împotriva aceleiaşi hotărâri.
Decizia a fost recurată de coinculpaţi.
Criticile formulate nu pot fi luate în examinare.
Sub un prim aspect, trebuie observat că obiectul judecăţii constituindu-l infracţiunea de furt calificat incriminată prin art. 208-209 al. 1 C.pen., sentinţa primei instanţe este supusă apelului.
în raport de prevederile art. 3851 al. 4 C.pr.pen., în atare situaţie decizia nu poate fi atacată cu recurs de către părţile care nu au folosit această cale ori şi-au retras apelul declarat.
Sub acest ultim aspect, este ştiut că retragerea căii de atac de către partea care a exercitat-o, în condiţiile art. 369 C.pr.pen., are ca efect dezinvestirea instanţei sesizate, iar cererea de apel formulată se consideră inexistentă.
Drept urmare, textele procedurale fiind de strictă interpretare, iar retragerea apelului irevocabilă, oricare ar fi fost motivul manifestării de voinţă, chiar şi în situaţia în care partea a comis o eroare de fapt sau de drept, rezultă că recursul declarat este inadmisibil.
Aşadar, decizia adoptată de tribunal nu mai poate fi atacată de partea pentru care sentinţa instanţei de fond a intrat în puterea lucrului judecat în condiţiile art. 416 pct.3 C.proc.pen. (decizia penală nr. 413-R din 2 aprilie 1999).