Revocarea amânării aplicării pedepsei - art. 88 alin. 1 cod penal
| Comentarii |
|
Tribunalul NEAMŢ Sentinţă penală nr. 16/P din data de 09.02.2017
Potrivit art. 88 alin. 1 Cod penal, revocarea amânării aplicării pedepsei se dispune dacă, pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse.
Prin sentința penală nr. 16/P/2017 pronunțată de Tribunalul Neamț, s-a respins, ca neîntemeiată cererea formulată de Serviciul de Probațiune Neamț, privind revocarea amânării aplicării pedepsei de 2 luni închisoare aplicată condamnatului I.I. prin sentința penală nr. 19/P/2015 pronunțată de Tribunalul Neamț.
Serviciul de Probațiune a invocat, în motivarea cererii că persoana condamnată I. I. a fost obligată să se prezinte la Serviciul de Probațiune delegat cu supravegherea lui. Acesta s-a prezentat la datele de 19.05.2015, 21.05.2015, 24.08.2015, 24.11.2015, 24.02.2016, respectând datele stabilite. Întrucât condamnatul nu s-a prezentat la întrevederea din data de 30.05.2016 consilierul de probațiune manager de caz a transmis către Postul de poliție o solicitare de identificare a persoanei supravegheate, primind răspuns că aceasta este plecată în Italia, unde este posibil să fie arestată și încarcerată într-un penitenciar pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt. Pentru aceste motive Serviciul de Probațiune consideră că nu se mai poate realiza monitorizarea. respectării măsurilor impuse de instanța de judecată, condamnatul încălcând măsurile, prin neprezentarea la întrevederile stabilite.
Instanța a reținut că, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, la data de 18.05.2015 I. I. a fost luat în evidența Serviciului de Probațiune, iar la data de 19.05.2016 a avut loc prima întrevedere, când i s-au adus la cunoștință dispozițiile sentinței penale nr. 19/P/2015. La data de 21.05.2015 condamnatul a semnat Planul de supraveghere și a dat o declarație în care menționa că pleacă în Italia pentru o perioadă mai mare de 5 zile, pentru a lucra, depunând contractul de muncă. Condamnatul s-a prezentat la întrevederile ulterioare din 24.08.2015, 24.11.2015, 24.02.2016. La acest ultim termen I. I. a dat o declarație în care aducea la cunoștința consilierului de probațiune faptul că va pleca înapoi în Italia, pe data de 25.02.2016, pentru a munci.
Rezultă așadar că, în perioada 19.05.2015 - 24.02.2016, așa cum reiese din dosarul de supraveghere al Serviciului de Probațiune, condamnatul I. I. s-a prezentat la consilierul de probațiune însărcinat cu supravegherea sa, respectând programul prestabilit.
La termenul din 30.05.2016 condamnatul I. I. nu s-a mai prezentat la programul de supraveghere.
Din relațiile transmise de Inspectoratul General al Poliției Române, Centrul de Cooperare Polițienească Internațională, Biroul Național Interpol rezultă că numitul I. I. a fost arestat în Italia, la data de 11.03.2016, pentru comiterea infracțiunii de furt, fiind deținut în penitenciar și că data expirării pedepsei stabilite prin sentința preliminară este 10.05.201 Potrivit art. 88 alin. 1 Cod penal, dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse, instanța revocă amânarea și dispune aplicarea și executarea pedepsei.
Tribunalul reține, pe baza documentelor depuse la dosar de Inspectoratul General al Poliției Române, Centrul de Cooperare Polițienească Internațională, Biroul Național Interpol, că I. I. a plecat din țară în luna martie 2016, în Italia, conform contractului de muncă, aducând la cunoștința Serviciului de Probațiune această deplasare.
Hotărârea de amânare a aplicării pedepsei de 2 luni închisoare a fost pusă in executare la data de 18.05.2015, Serviciul de Probațiune Neamț preluând sarcina supravegherii condamnatului, iar acesta din urmă s-a prezentat conform programului de supraveghere, cu excepția ultimului termen, din data de 30.05.2016. Faptul că acesta nu s-a mai prezentat la acest termen, la derularea programului de supraveghere se explică, conform înscrisurilor emanate de la autoritățile din Italia, prin arestarea sa, la data de 11.03.2016.
În conformitate cu prevederile art. 25 din Constituția României, dreptul la libera circulație în țară și în străinătate este garantat oricărui cetățean, care are dreptul de a-și stabili domiciliul sau reședința in orice localitate din țară, de a emigra și de a reveni in țară. De acest drept beneficiază și persoanele cărora li s-a aplicat, prin hotărâre penală, instituția amânării aplicării pedepsei, stabilindu-se un termen de supraveghere. Aceste persoane se pot deplasa în străinătate, ele fiind însă datoare să se supună condițiilor de supraveghere impuse de instanța de judecată, între care și aceea de a se prezenta la serviciul de Probațiune, la datele fixate și de a anunța, în prealabil, orice schimbare de locuință și orice deplasare care depășește 5 zile, sub sancțiunea revocării beneficiului amânării aplicării pedepsei.
Pentru a se revoca însă amânarea aplicării pedepsei este necesar ca încălcarea obligațiilor prevăzute în hotărârea penală să se fi datorat relei credințe, pe deplin dovedită.
În cauză, se apreciază că plecarea in străinătate a condamnatului, care nu este supusă vreunei interdicții, nu a fost determinată de intenția sa de a se sustrage îndeplinirii obligațiilor ce ii reveneau.
Reiese din actele depuse la dosar că absența condamnatului s-a datorat unor împrejurări independente de voința sa, care l-au împiedicat să își îndeplinească obligațiile de supraveghere.
Pentru considerentele de fapt și de drept reținute, instanța a respins sesizarea Serviciului de Probațiune, de revocare a amânării aplicării pedepsei de 2 luni închisoare, aplicată condamnatului I. I.
