Săvârşirea infracţiunii de „conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe”
| Comentarii |
|
Judecătoria GALAŢI Sentinţă penală nr. 1099 din data de 26.05.2016
Judecătoria Galați, secția penală, sentința penală nr. 1099/26.05.2016
Obiect - Săvârșirea infracțiunii de "conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe";, prevăzută și pedepsită de art. 336 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod penal.
Cuprins pe materii : Drept penal. Conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe. Amânarea aplicării pedepsei.
Index alfabetic :
- Infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice
- Amânarea aplicării pedepsei
- Procedura în cazul recunoașterii învinuirii
Rezumat hotărâre :
Instanța de fond a reținut în sarcina inculpatului X.Y. că fapta prin care, în data de 12.07.2015, în jurul orei 19.40, a condus autoturismul marca Ford, cu număr de înmatriculare GL 06 TVL, pe str. Calea Smârdan din mun. Galați, din direcția Drumul de Centură spre comuna Smârdan, jud. Galați, având o îmbibație alcoolică de 0,95g/l alcool pur în sânge, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de ";conducere pe drumurile publice a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe";, prevăzută și pedepsită de art. 336 alin. 1 Cod penal.
De asemenea, instanța a constatat că existența elementului material, respectiv conducerea autovehiculului pe drumurile publice de către inculpatul X.Y., sub influența alcoolului, rezultă din probele administrate pe parcursul urmăririi penale. În cauza de față, prezența alcoolului în sângele prelevat de la inculpat a fost dovedită cu buletinul de analiză toxicologică - alcoolemie, buletinul de examinare clinică.
Infracțiunea încriminată fiind una de pericol, urmarea imediată a faptei săvârșite de către inculpat constă în punerea în pericol a siguranței traficului rutier. Starea de pericol pentru valoarea ocrotită de actul normativ mai sus menționat s-a produs prin însăși săvârșirea acțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care se afla sub influența băuturilor alcoolice. De asemenea, legătura de cauzalitate între fapta săvârșită și urmarea socialmente periculoasă rezultă ex re, din însăși săvârșirea faptei.
Referitor la latura subiectivă a infracțiunii, instanța reține că inculpatul a săvârșit fapta cu intenție indirectă, acesta prevăzând rezultatul faptei sale, respectiv punerea în pericol al siguranței circulației rutiere și a participanților la trafic și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus arătate, instanța a constatat că fapta pentru care a fost trimis în judecată există, a fost săvârșită de inculpat și constituie infracțiune în sensul art. 15 Cod penal, astfel încât în baza art. 396 alin. 2 Cod de procedură penală, urmează să dispună condamnarea inculpatului, la o pedeapsă în limitele prevăzute de lege.
La individualizarea pedepsei ce va fi aplicată, instanța, având în vedere și dispozițiile art. 74 Cod penal, va ține seama de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și de mijloacele folosite, de starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială a inculpatului.
Instanța nu a reținut dispozițiile art. 75 alin. 2 Cod penal, raportat la art. 76 Codul penal, pentru coborârea pedepsei aplicate sub minimul special, neexistând suficiente date în acest sens.
A avut însă în vedere că inculpatul se află la primul contact cu legea penală conform fișei de cazier judiciar, a recunoscut săvârșirea faptei în fața organelor de urmărire penală.
Raportat la aceste aspecte, instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea, orientată peste minimul special prevăzut de lege (minim redus cu o treime datorită aplicării prevederilor art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală), va fi în măsură să conducă la reeducarea și sancționarea inculpatului.
Instanța a considerat că aplicarea unei pedepse cu amenda nu este proporțională cu gravitatea faptei inculpatului.
În consecință, instanța a stabilit în sarcina inculpatului X.Y. o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ";conducere pe drumurile publice a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe";, prevăzută și pedepsită de art. 336 alin. 1 Cod penal.
În ceea ce privește necesitatea aplicării pedepsei, instanța a constatat că, în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 83 Cod penal, pedeapsa stabilită fiind mai mică de 2 ani închisoare, respectiv 1 an închisoare; inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii; iar în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
De asemenea, se constată faptul că maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpat este de 5 ani închisoare, valoare inferioară celei de 7 ani închisoare prevăzute de art. 83 alin. 2 Cod penal, iar inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată și nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților.
Față de aceste considerente, în baza art. 83 alin. 1, alin. 3 Cod penal, a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 82 Cod penal, de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 85 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de probațiune Galați, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 86 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. 1 lit. c) - e) se vor comunica Serviciului de Probațiune Galați.
În baza art. 404 alin. 3 Cod procedură penală, instanța a atras atenția inculpatului X.Y. asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
În baza dispozițiilor art. 274 alin. 1 raportat la art. 272 Cod de procedură penală și art. 6 din Protocolul încheiat între Ministerul Justiției și UNBR, onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în sumă de 260 lei, va fi plătit către Baroul Galați din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, urmând a rămâne în sarcina statului.
Față de soluția pronunțată în cauză, în temeiul art. 274 alin. 1 Cod de procedură penală, instanța a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum total de 150 lei, din care suma de 50 lei aferentă fazei de urmărire penală.
Calea de atac
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen legal Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați, care apreciază hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală sub aspectul modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului, solicitând aplicarea ca modalitate de executare suspendarea sub supraveghere a acesteia.
Analizând cauza prin prisma motivelor de apel invocate dar și din oficiu în limitele prevăzute de lege, Curtea a reținut următoarele:
În mod judicios instanța de fond având în vedere acordul de voință al inculpatului a făcut aplicarea dispozițiilor referitoare la recunoașterea vinovăției cu consecința reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime.
De asemenea, în mod judicios instanța de fond a constatat că probele administrate în faza de urmărire penală stabilesc săvârșirea faptei cu vinovăție de către inculpat și a dat acesteia încadrarea juridică corespunzătoare prevederilor legale.
În ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate și modalitatea de executare a acesteia, Curtea a constatat următoarele:
- Pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a inculpatului cu scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.
- Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 74 alineatul 1 din Codul penal, la stabilirea și aplicarea pedepselor , trebuie să se țină cont de următoarele criterii:
- Împrejurările și modul de comitere a infracțiunii precum și mijloacele folosite;
- Starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;
- Natura și gravitatea rezultatului produs, ori a altor consecințe ale infracțiunii;
- Modul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit:
- Natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;
- Conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal;
Nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, starea familială și socială;
Așadar, înfăptuirea justiției penale impune stabilirea de pedepse care concomitent sunt rezultatul proporționalizării în raport de aplicarea cumulată a criteriilor generale de individualizare mai sus-menționate și realizarea scopului sancțiunii penale.
Cu alte cuvinte, legalitatea și temeinicia hotărârii de condamnare este dată de existența proporției juste dintre riposta socială determinată în procesul de stabilire și aplicarea pedepsei și gradul de pericol social al faptei precum și persoana inculpatului.
În speță se constată că se reține în sarcina inculpatului că a condus în autovehicul pe drumurile publice, având o alcoolemie relativ redusă de 0,95 grame alcool pur în sânge, cu 0,15 %o peste limita maximă admisă de lege.
Cuantumul redus al alcoolemiei, coroborat cu persoana inculpatului care este la primul impact cu legea penală, este integrat în viața socială a comunității din care face parte, formează convingerea instanței că sancțiunea aplicată acestuia, modalitatea de executare și durata termenului de încercare sunt suficiente pentru asigurarea scopului pedepsei și nu se impune nici majorarea cuantumului sancțiunii și nici schimbarea modalității de executare a pedepsei.
Examinând hotărârea sub aspectul criticii invocate referitoare la cuantumul pedepsei aplicate, se constată că aceasta apare ca fiind just proporționalizată, răspunzând criteriilor de individualizare prevăzute de art. 74 din Codul penal.
Pe cale de consecință s-a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați.
Problema de drept
Instanța a dispus amânarea aplicării pedepsei ținând cont de posibilitățile reale de îndreptare ale inculpatului.
