Schimbarea încadrării juridice a faptei deduse judecății. Aplicarea dispoziţiilor art. 386 Cod pr. penală şi în situaţia în care schimbarea încadrării faptei dată prin rechizitoriu are loc ca urmare a aplicării prevederilor art. 5 Cod penal.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel GALAŢI Decizie nr. 416 din data de 01.04.2015
Simpla trimitere la prevederile art. 5 Cod penal nu este suficientă pentru respectarea dispozițiilor art. 386 Cod pr. penală, în concret, instanța trebuind să facă mențiunea expresă privind aplicarea prevederilor art. 386 Cod pr. penală și să dispună schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de Cod penal din 1969 în infracțiunea prevăzută de Noul Cod penal.
Decizia nr. 416/A/1.04.2015 a Curții de Apel Galați
Prin sentința penală nr. 237/18.12.2014 a Judecătoriei Tg. Bujor s-a dispus, în baza art. 193 al. 2 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal, condamnarea inculpatului T.I. pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă.
În baza art. 66 alin. 1 lit. a), b) Cod penal a fost interzisă inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 4 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.
În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a), b) Cod penal a fost interzisă inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.
În baza art. 91 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 3 ani, stabilit în condițiile art. 92 Cod penal.
A fost încredințată supravegherea inculpatului Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Galați.
În temeiul art. 93 alin. 1, 2 și 3 Cod penal, s-a impus condamnatului respectarea următoarelor obligații: să se prezinte la sediul Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Galați, la datele fixate de consilierii de probațiune; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de locuință și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate; să presteze pe parcursul termenului de încercare o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 100 de zile la Primăria D. sau Școala Gimnazială nr. …, jud. Galați, câte o zi săptămânal până la epuizarea acestei perioade, astfel cum se va stabili de către serviciul de probațiune în funcție de aptitudinile și pregătirea socio-profesională a inculpatului și în conformitate cu legea de executare a pedepselor.
A fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 Cod penal, privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În temeiul art. 397 alin. 1 C.pr.pen., raportat la art.19 Cod procedură penală și art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, s-a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă SCJU ,,Sf. Ap. Andrei,, Galați, iar în temeiul art. 1357 C.civ., a fost obligat inculpatul T.I. la plata către partea civilă a sumei totale de 130,36 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate cu spitalizarea persoanei vătămate.
În baza art. 274, alin.2 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul T.I. la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat, în ambele etape ale procesului penal, în cuantum total de 379,45 lei.
În baza disp. art. 275 alin. 3 Cod procedură penală suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu al condamnatului s-a dispus a fi achitată Baroului Galați din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, urmând a fi inclusă în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de către stat.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 689/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Bujor a fost trimis în judecată în stare de libertate inculpatul T.I., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. 1 Cod penal (1968).
În actul de sesizare a instanței, s-a reținut în esență că de mai mult timp, între persoana vătămată M.C. și inculpatul T.I. există o relație tensionată, între aceștia consumându-se mai multe episoade de violență verbală și fizică.
În data de 16.04.2012, în jurul orei 20,30, persoana vătămată M.C., se afla în parcarea din fața Primăriei Comunei D., situată vis-à-vis de barul PFA C.E., pregătindu-se să urce în autoturismul proprietate personală, pentru a se deplasa la discoteca din localitate. În acel moment, și-a făcut apariția în zonă învinuitul T.I. care, amintindu-și de conflictul ce avusese loc în ziua precedentă, în care persoana vătămată îl agresase fizic pe cumnatul său, i-a adresat acesteia injurii.
În replică, persoana vătămată s-a înarmat cu o rangă de fier, pe care a luat-o din portbagajul autoturismului, și a început să alerge după inculpat, cu intenția de a-l lovi. Speriat, acesta l-a contactat telefonic pe tatăl său, T.G., căruia i-a relatat cele întâmplate și i-a solicitat ajutorul. După aproximativ 3-4 minute, realizând că nu poate scăpa de urmăritor, inculpatul s-a întors către acesta, l-a deposedat de obiectul contondent și a început să-i aplice lovituri peste față și corp. În urma loviturilor primite, victima a picat pe sol, plină de sânge. În momentul respectiv, la fața locului a apărut martorul S.G., care a intervenit și l-a deposedat pe învinuit de ranga folosită la exercitarea violențelor. Acesta i-a observat, la o distanță de aproximativ 20-30 metri de locul faptei pe învinuitul T.G. și pe martora T.T., însoțiți de ginerele lor, numitul P.M., poziționați pe marginea drumului, fără a fi înarmați, veniți probabil pentru a-i acorda acestuia sprijinul solicitat.
În momentele următoare, inculpatul a părăsit zona, iar din incinta barului situat peste drum, au ieșit mai multe persoane, printre care și martorii T.D., C.C., B.D., care i-au acordat primul ajutor părții vătămate și au apelat SNUAU 112.
Persoana vătămată M.C. a fost transportată cu ambulanța la Spitalul Orășenesc Tg. Bujor, unde a primit îngrijiri medicale, însă a refuzat internarea.
Resimțindu-se în urma loviturilor primite, a doua zi, respectiv 17.04.2012, acesta s-a deplasat la Spitalul Clinic Județean de URGENȚĂ "Sf. Apostol Andrei"; Galați. În urma controlului radiologic la care a fost supusă, s-a constatat că prezintă, la nivelul antebrațului stâng, fractură 1/3 proximală a diafizei ulmare stângi, drept pentru care s-a practicat imobilizare în aparat ghipsat.
La data de 19.04.2012 a fost examinată medico-legal. Conform certificatului medico-legal nr. … din 19.04.2012 emis de Serviciul Clinic de Medicină Legală Galați, la data examinării, numitul M.C. prezenta leziuni de violență ce au putut fi produse prin lovire repetată cu corp contondent alungit. Leziunile pot data din 16.04.2012 și au necesitat un număr de 65-70 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, fără a-i pune în primejdie viața.
În cursul urmăririi penale s-au efectuat acte de urmărire penală specifice, concretizate în următoarele mijloace materiale de probă: plângerea și declarațiile persoanei vătămate, certificatul medico-legal nr. … din 19.04.2012 emis de Serviciul Clinic de Medicină Legală Galați, proces-verbal de cercetare la față locului însoțit de planșă fotografică, procesele-verbale de confruntare, declarații martor T.D., declarații martor S.G., declarații martor T.T., declarații martor T.F., declarații P.M., declarații martor B.D., declarații martor S.A.M., declarații martor O.S., declarații martor C.C., declarații martor M.L. și declarații inculpat.
În cursul cercetărilor judecătorești la termenul de judecată din 23.09.2014 a fost audiat inculpatul T.I., persoana vătămată M.C.
La termenul de judecată din 21.10.2014 a fost audiat martorul T.T., martorul T.G., iar la termenul de judecată din 18.11.2014 a fost audiat martorul P.M., martorul S.G., martorul T.D., martorul C.C., martorul B.D. și martorul T.F.
În vederea soluționării cauzei, instanța a dispus atașarea la dosar a fișei de cazier judiciar a inculpatului.
Inculpatul a fost asistat de apărător din oficiu.
Cu adresa nr. …/14.07.2014, SCJU "Sf. Apostol Andrei"; Galați a comunicat faptul că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 130,36 lei, reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate persoanei vătămate M.C.
Analizând și coroborând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
În data de 16.04.2012, în jurul orei 20,30, persoana vătămată M.C., se afla în parcarea din fața Primăriei Comunei D, situată vis-à-vis de barul PFA C.E., pregătindu-se să urce în autoturismul proprietate personală, pentru a se deplasa la discoteca din localitate. În acel moment, și-a făcut apariția în zonă învinuitul T.I. care, amintindu-și de conflictul ce avusese loc în ziua precedentă, în care persoana vătămată îl agresase fizic pe cumnatul său, i-a adresat acesteia injurii.
În replică, persoana vătămată s-a înarmat cu o rangă de fier, pe care a luat-o din portbagajul autoturismului, și a început să alerge după inculpat, cu intenția de a-l lovi. Speriat, acesta l-a contactat telefonic pe tatăl său, T.G., căruia i-a relatat cele întâmplate și i-a solicitat ajutorul. După aproximativ 3-4 minute, realizând că nu poate scăpa de urmăritor, inculpatul s-a întors către acesta, l-a deposedat de obiectul contondent și a început să-i aplice lovituri peste față și corp. În urma loviturilor primite, victima a picat pe sol, plină de sânge. În momentul respectiv, la fața locului a apărut martorul S.G., care a intervenit și l-a deposedat pe învinuit de ranga folosită la exercitarea violențelor. Acesta i-a observat, la o distanță de aproximativ 20-30 metri de locul faptei pe învinuitul T.G. și pe martora T.T., însoțiți de ginerele lor, numitul P.M., poziționați pe marginea drumului, fără a fi înarmați, veniți probabil pentru a-i acorda acestuia sprijinul solicitat.
În momentele următoare, inculpatul a părăsit zona iar, din incinta barului situat peste drum, au ieșit mai multe persoane, printre care și martorii T.D., C.C., B.D., care i-au acordat primul ajutor părții vătămate și au apelat SNUAU 112.
Persoana vătămată M.C. a fost transportată cu ambulanța la Spitalul Orășenesc Tg. Bujor, unde a primit îngrijiri medicale, însă a refuzat internarea.
Resimțindu-se în urma loviturilor primite, a doua zi, respectiv 17.04.2012, acesta s-a deplasat la SCJU "Sf. Apostol Andrei"; Galați. În urma controlului radiologic la care a fost supusă, s-a constatat că prezintă, la nivelul antebrațului stâng, fractură 1/3 proximală a diafizei ulmare stângi, drept pentru care s-a practicat imobilizare în aparat ghipsat.
La data de 19.04.2012 a fost examinată medico-legal. Conform certificatului medico-legal nr. … din 19.04.2012 emis de Serviciul Clinic de Medicină Legală Galați, la data examinării, numitul M.C. prezenta leziuni de violență ce au putut fi produse prin lovire repetată cu corp contondent alungit. Leziunile pot data din 16.04.2012 și au necesitat un număr de 65-70 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, fără a-i pune în primejdie viața.
În cursul cercetării judecătorești inculpatul T.I. nu a recunoscut săvârșirea faptei și nu a solicitat judecarea conform procedurii simplificate prevăzute de art. 375 Cod procedură penală.
Martorii audiați in cursul urmăririi penale indică modul în care s-au derulat evenimentele în ziua respectivă.
Astfel, din declarațiile martorului T.D. rezultă că acesta l-a văzut pe inculpat cum lovea persoana vătămată cu un obiect contondent, declarația matorului S.G. din care rezultă că l-a văzut pe inculpat lovind persoana vătămată căută la pământ cu o bâtă de aproximativ 1,5 m- 2m, declarația martorului B.D. din care rezultă că l-a văzut pe M.C. care era susținut de numitul T.D. și care prezenta urme de violență în urma loviturilor primite de la inculpat, declarațiile martorului S.A.M. din care rezultă că a văzut persoana vătămată în parcarea Primăriei rezemată de un stâlp, murdară de sânge pe față și pe mâini, declarațiile martorului O.S. care declară că a văzut persoana vătămată căzută jos, iar numiții S.G. și T.D. îi acordau îngrijiri medicale, declarațiile martorului C.C. care declară că l-a văzut pe M.C. că prezenta urme de violență și că avea urme de sânge.
Situația de fapt, astfel cum a fost reținută mai sus, rezultă din analiza următoarelor mijloace de probă administrate în cauză: plângerea și declarațiile persoanei vătămate, certificatul medico-legal nr. … din 19.04.2012 emis de Serviciul Clinic de Medicină Legală Galați, proces-verbal de cercetare la față locului însoțit de planșă fotografică; procesele-verbale de confruntare, declarații martor T.D., declarații martor S.G., declarații martor T.T., declarații martor T.F., declarații P.M., declarații martor B.D., declarații martor S.A.M., declarații martor O.S., declarații martor C.C., declarații martor M.L. și declarații inculpat, declarație inculpatul T.I., declarație persoana vătămată M.C., declarații martor T.T., declarații martor T.G., declarații martor P.M., declarații martor S.G., declarații martor T.D., declarații martor C.C., declarații martor B.D., și declarații martor T.F.
Instanța a reținut astfel că, din ansamblul probator administrat atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza de cercetare judecătorească rezultă, fără putință de tăgadă că inculpatul T.I. a săvârșit infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. 1 (1968).
În drept, fapta inculpatului T.I. în modalitatea descrisă anterior, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. 1 Cod penal (1968).
Instanța a observat că la data de 01.02.2014 au intrat în vigoare noile Coduri penal și de procedură.
Potrivit art. 5 alin. 1 din Noul Cod penal în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii și până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. Infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este prevăzută în Noul Cod penal în art. 193 alin. 2 sub denumirea marginală de lovire sau alte violențe, fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 ani sau amendă. În Codul penal din 1968 infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este prevăzută în art. 182 alin. 1 și este pedepsită cu închisoare de la 2 la 7 ani.
În opinia instanței de fond actuala reglementare a infracțiunii este mai favorabilă inculpatului sub aspectul limitelor de pedeapsă.
În drept, fapta inculpatului Ț.I., care la data de 16.04.2012, a lovit persoana vătămată M.C. cu o rangă de fier, provocându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 65-70 zile de îngrijiri medicale, întrunește sub aspect obiectiv si subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. 2 Cod penal.
Astfel, din punctul de vedere al laturii obiective, elementul material al infracțiunii se caracterizează prin acțiunea inculpatului de lovire cu o rangă de fier pe persoana vătămată, iar urmarea imediată este reprezentată de vătămarea corporală a persoanei vătămate, aceasta necesitând pentru vindecare un număr de 65-70 zile de îngrijiri medicale. Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă din materialul probator administrat în cauza.
Sub aspectul laturii subiective, fapta a fost săvârșită cu intenție directă, modalitate prevăzută de art.16 al. 3 lit. a C.pen., dat fiind că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea vătămării corporale a persoanei vătămate.
Întrucât fapta dedusă judecății există, constituie infracțiune neexistând vreo cauză justificativă sau de neimputabilitate și a fost săvârșită de către inculpat, atrăgând răspunderea penală conform art. 15 Cod penal, instanța a pronunțat o soluție de condamnare a acestuia.
La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 74 Cod penal.
În conformitate cu dispozițiile 74 Cod penal, instanța a avut în vedere împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol social creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Astfel, instanța a apreciat că fapta săvârșită de inculpat prezintă un grad de pericol social mediu, având în vedere modul in care inculpatul a acționat, precum și prejudiciul produs.
În ceea ce privește persoana inculpatului Ț.I., acesta nu a avut o atitudine sinceră, nerecunoscând săvârșirea faptei reținute în sarcina sa. S-a reținut totodată că inculpatul s-a prezentat atât la chemarea organelor de urmărire penală, cât și în fața instanței de judecată, având din acest punct de vedere o atitudine procesuală corectă.
De asemenea, instanța a ținut cont de faptul că inculpatul nu are antecedente penale, fiind la prima abatere de la dispozițiile legii penale, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar atașată la dosarul cauzei.
În privința limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, instanța a reținut că potrivit art. 192 alin. 2 sub denumirea marginală de lovire sau alte violențe, fapta dedusă judecății se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau amendă.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 NCP, scopurile pedepsei, reținând în acest sens gradul mediu de pericol social al faptelor săvârșite și modalitatea de comitere, lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, dar și atitudinea nesinceră manifestată de inculpat pe parcursul judecării cauzei.
Astfel, punând în balanță ansamblul acestor considerente, prin prisma dispozițiilor legale invocate anterior, instanța a apreciat că pentru asigurarea prevenției generale și speciale se impune aplicarea unei pedepse față de inculpat în cuantum de 3 ani închisoare, având ca modalitate de individualizare suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, aceasta fiind aptă să atingă scopul preventiv și punitiv al sancțiunii, neimpunându-se executarea pedepsei în regim de detenție pentru îndreptarea inculpatului, cu atât mai mult cu cât acesta va executa efectiv pedeapsa aplicata prin prezenta hotărâre în cazul în care în termenul de încercare ce urmează a fi stabilit conform art. 96 C.pen. va săvârși o altă infracțiune.
Față de aceste considerente, în baza art. 193 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal a condamnat pe inculpatul Ț.I. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe.
În baza art. 66 alin. 1 lit. a), b) Cod penal a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 4 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.
În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a), b) Cod penal a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.
Având acordul inculpatului de a presta o muncă în folosul comunității și fiind întrunite condițiile suspendării executării pedepsei sub supraveghere, anume cuantumul pedepsei aplicate, lipsa antecedentelor penale, precum și aprecierea instanței că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea pedepsei în regim de detenție, în temeiul art. 91 NCP, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 3 ani, stabilit în condițiile art. 92 C.p, urmând a încredința supravegherea inculpatului Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Galați.
În temeiul art. 93 alin. 1, 2 și 3 Cod penal, a impus condamnatului respectarea următoarelor obligații: să se prezinte la sediul Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Galați, la datele fixate de consilierii de probațiune; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de locuință și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate; să presteze pe parcursul termenului de încercare o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 100 de zile la Primăria D. sau Școala Gimnazială nr. …, jud. Galați, câte o zi săptămânal până la epuizarea acestei perioade, astfel cum se va stabili de către serviciul de probațiune în funcție de aptitudinile și pregătirea socio-profesională a inculpatului și în conformitate cu legea de executare a pedepselor.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 CP, privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În temeiul art. 397 alin. 1 C.pr.pen., raportat la art.19 Cod procedură penală și art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, a fost admisă acțiunea civilă exercitată de partea civilă S.C.J.U ,,Sf. Apostol Andrei,, Galați, iar în temeiul art.1357 C.civ., a fost obligat inculpatul T.I. la plata către partea civilă a sumei totale de 130,36 lei reprezentând contravaloarea asistenței medicale acordate persoanei vătămate.
În baza art. 274, alin.2 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul T.I. la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat, în ambele etape ale procesului penal, în cuantum total de 379,45 lei.
În baza dispozițiilor art.272 C.pr.pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul T.I. s-a dispus a fi avansat către Baroul Galați din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, urmând a rămâne în sarcina statului.
În termen legal împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Bujor criticând-o sub aspectul omisiunii de a dispune schimbarea încadrării juridice a faptei deduse judecății, având în vedere că prin rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 182 al. 1 Cod penal din 1969, iar prin sentință s-a dispus condamnarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 193 al. 2 Cod penal.
Suplimentar, procurorul a solicitat analizarea legii penale mai favorabile apreciind că în cauză se impunea suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei în baza dispozițiilor art. 861 din Cod penal din 1969.
Apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Bujor este fondat și urmează a fi admis, pentru următoarele considerente.
Examinând sentința supusă controlului judiciar prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 al. 2 Cod pr. penală, Curtea constată că situația de fapt și vinovăția T.I. au fost în mod corect reținute de instanța de fond, pe baza unei analize pertinente și complete a probelor administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată.
Inculpatul nu a recunoscut că a lovit-o pe persoana vătămată M.C. însă comiterea faptei de către inculpat rezultă din depoziția persoanei vătămate, care se coroborează cu aceea a martorilor T.D. și S.G., aceștia văzând pe inculpat cum lovea persoana vătămată cu un obiect contondent.
În ceea ce privește criticile concrete formulate de procuror, Curtea reține că este întemeiată cea legată de omisiunea instanței de fond de a dispune schimbarea încadrării juridice a faptei de duse judecății.
Potrivit art. 386 al. 1 Cod pr. penală Dacă în cursul judecății se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanța este obligată să pună în discuție noua încadrare și să atragă atenția inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau amânarea judecății, pentru a-și pregăti apărarea.
Din cuprinsul încheierii din 16.12.2014, când au avut loc dezbaterile, rezultă că s-au formulat concluzii privind schimbarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu, iar ulterior instanța de fond a reținut o altă încadrare juridică decât cea din rechizitoriu, dar a omis să se pronunțe expres asupra acestui aspect.
Din această perspectivă, Curtea apreciază că simpla trimitere la prevederile art. 5 Cod penal nu este suficientă pentru respectarea dispozițiilor art. 386 Cod pr. penală și că, în concret, instanța de fond trebuia să facă mențiunea expresă privind aplicarea prevederilor art. 386 Cod pr. penală și să dispună schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 182 al. 1 Cod penal din 1969 în infracțiunea prevăzută de art. 193 al. 2 Cod penal.
Pentru acest motiv urmează ca apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Bujor să fie admis, cu consecința desființării în parte a sentinței penale apelate, urmând ca în rejudecare să fie completat dispozitivul sentinței apelate în sensul că în baza art. 386 Cod pr. penală se dispune schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul T.I. a fost trimis în judecată, din infracțiunea prevăzută de art. 182 al. 1 Cod penal din 1969 în infracțiunea prevăzută de art. 193 al. 2 Cod penal.
Referitor la motivul suplimentar de apel invocat oral de procuror, Curtea apreciază că este neîntemeiat, întrucât aplicarea prevederilor art. 861 din Cod penal din 1969 s-ar putea face doar în condițiile reținerii încadrării juridice și aplicării pedepsei potrivit dispozițiilor din vechiul Cod penal.
Prevederile art.182 al. 1 Cod penal din 1969 sunt însă vădit mai nefavorabile inculpatului, pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 2 la 7 ani, spre deosebire de dispozițiile art. 193 al. 2 Cod penal, ce stabilesc o pedeapsă cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani, alternativ cu amenda.
Cum în cauză prin sentință s-a stabilit o pedeapsă orientată cu mult peste minimul special prevăzut de art. 193 al. 2 Cod penal rezultă că reținerea art. 182 al. 1 Cod penal din 1969 ar atrage aplicarea unei pedepse peste cea de 3 ani stabilită de prima instanță, situație care ar fi în mod vădit mai nefavorabilă inculpatului.
Rezultă astfel că nu se impune aplicarea globală a legii penale vechi și că în concret legea penala nouă, reținută de prima instanță, este mai favorabilă inculpatului T.I.
