SCHIMBAREA ÎNCADRĂRII JURIDICE. PROCEDURĂ. REŢINEREA DE CIRCUMSTANŢE ATENUANTE.
| Comentarii |
|
Reţinerea circumstanţelor atenuante în favoarea inculpaţilor nu echivalează cu o schimbare a încadrării juridice şi nu este necesar ca aceasta să fie pusă în discuţia părţilor.
Prin sentinţa penală nr. 1.641/22.10.1998 a Judecătoriei Buftea, inculpaţii D.F., C.M. şi A.l. au fost condamnaţi la pedepse de câte 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzut de art. 208-209 lit. a şi e Cod penal, sub forma autoratului, şi, respectiv a complicităţii.
S-a reţinut în sarcina acestora că în timp ce C.M. şi A.l. au asigurat paza, D.F. a pătruns în cabina unui autocamion şi a sustras radiocasetofonul, în valoare de 500.000 lei, aparţinând părţii vătămate.
împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel inculpaţii, solicitând redozarea pedepselor aplicate.
Având în vedere valoarea relativ redusă - 500.000 lei - a prejudiciului şi faptul că a fost recuperat integral, prin restituire, precum şi atitudinea sinceră a inculpaţilor, manifestată pe parcursul întregului proces penal, Tribunalul Bucureşti - secţia a ll-a penală, prin decizia penală nr. 356/4.03.1999, a admis apelul inculpaţilor, a desfiinţat, în parte, sentinţa instanţei de fond şi făcând aplicarea art. 74-76 Cod penal, a redus cuantumul pedepselor aplicate, de la
3 ani închisoare, la câte 1 an închisoare, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
împotriva acestei decizii penale au declarat recurs Parchetul si inculpatul C.M.
în motivele de recurs, parchetul a criticat decizia instanţei de apel pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub două aspecte, şi anume că, în primul rând, în raport de pericolul social sporit al infracţiunilor de furt calificat, pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată şi de antecedentele lor penale, nu se justifica reţinerea, în favoarea lor, a unor circumstanţe atenuante, iar, în al doilea rând, că deşi instanţa de apel, prin reţinerea circumstanţelor atenuante, a schimbat încadrarea juridică, nu a făcut aplicarea art. 334 Cod procedură penală, respectiv nu a pus-o în discuţie.
La rândul său, inculpatul C.M. a criticat decizia recurată pentru netemeinicie, constând în faptul că, deşi au fost reţinute circumstanţe atenuante, nu s-a coborât pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege.
Examinând decizia instanţei de apel prin prisma cazurilor de casare invocate -art. 385^9 pct. 171 şi pct. 14 Cod procedură penală (greşita aplicare a legii şi greşita individualizare a pedepselor) - Curtea de Apel Bucureşti, a respins, ca nefondate, ambele recursuri, cu motivarea că cel al inculpatului nu are obiect, deoarece instanţa de apel nu numai că a reţinut cirumstanţe atenuante, însă a şi coborât pedeapsa sub minimul special, iar în ceea ce priveşte recursul Parchetului, că, instanţa de apel nu a schimbat încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu, reţinerea circumstanţelor atenuante neconstituind o schimbare a încadrării juridice, ci doar criteriul avut în vedere la individualizarea pedepsei.
(Secţia a ll-a penală, decizia penală nr. 1.580/1999) NOTA: Apreciem că soluţia Curţii de Apel Bucureşti este corectă, într-adevăr, reţinerea circumstanţelor atenuante nu constituie o schimbare a încadrării juridice, câtă vreme încadrarea juridică presupune stabilirea textului de lege care prevede şi sancţionează fapta penală, precum şi caracteristicile infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului (consumată, sau în fază de tentativă, calificată, sau simplă, continuată sau săvârşită printr-un singur act material, pluralitate de infractori sau de infracţiuni). Pe de altă parte, în opinia noastră, nerespectarea art. 334 Cod procedură penală - privind punerea în discuţie a schimbării încadrării juridice - nu
conduce la casarea hotărârii, dacă nu se face dovada că s-a adus o vătămare inculpatului. Aceasta, deoarece dispoziţiile art. 334 Cod procedură penală au caracterul unei garanţii de care inculpatul - personal sau prin apărător - să poată beneficia şi, în mod evident, va uza de aceste prevederi legale numai atunci când va aprecia că i s-a adus o vătămare, în caz contrar neavând interes. (Judecator Marian Carcel - sectia II penala CAB)
