SCHIMBAREA ÎNCADRĂRII JURIDICE. RECURS. GREŞITA INVOCARE A DISPOZIŢIILOR ART. 385^9 PCT. 18 COD PROCEDURĂ PENALĂ, PRIVIND EROAREA GRAVĂ DE FAPT.
| Comentarii |
|
Legiuitorul, în cuprinsul dispoziţiilor art. 385^9 Cod procedură penală a prevăzut expres cazul de casare referitor la greşita încadrare juridică, în prevederile pct. 17.
Aşadar, este greşită invocarea erorii grave de fapt, în condiţiile în care s-a solicitat înlăturarea calificării de la infracţiunea de furt în dauna avutului privat a circumstanţei „pe timpul nopţii".
Prin sentinţa penală nr. 580/12.03.1998, pronunţată de Judecătoria Buftea a fost condamnat inculpatul A.G. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 208 alin. 4-209 lit. e, g, i, Cod penal, şi la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 36 alin. 1 din Decretul nr. 328/1996, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 Cod penal.
Inculpatul a fost obligat la 406.447 lei, despăgubiri către partea civilă S.C. „C-S.R.l. şi la 200.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Prima instanţă a reţinut, pe baza probleor administrate, că inculpatul A.G. - paznic la S.C. „C-S.R.L. a sustras din incinta unităţii, în timp de noapte, la 27/28.05.1997 o autobasculantă tip „RABA", pe care a condus-o pe drumurile publice, fără a poseda permis de conducere corespunzător şi a distrus gardul locuinţei martorului B.M.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul A.G., criticând-o pentru netemeinicie, în sensul cunatumului mare al pedepsei, solicitând redozarea ei, în condiţiile existenţei circumstanţelor atenuante sau aplicarea art. 81 Cod penal.
Tribunalul Bucureşti - secţia a ll-a penală, prin decizia penală nr. 1.538/A/ 19.11.1998, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat şi l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reţinut că inculpatul a mai fost trimis în judecată pentru acelaşi gen de infracţiuni, instanta de fond dozând corect pedeapsa la minimul special prevăzut de lege.
Decizia mentionată a fost recurată de inculpat, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385^9 pct. 18 Cod procedură penală, înlăturarea calificării la infracţiunea de furt în dauna avutului privat a circumstanţei „pe timpul nopţii" şi, respectiv prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385^9 pct. 14 Cod procedură penală, redozarea pedepsei aplicate, apreciată ca prea severă.
Curtea, examinând actele şi lucrările dosarului, decizia recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, conform dispoziţiilor art. 385^9 alin. 2 teza a ll-a Cod procedură penală, a constatat că recursul declarat de inculpat este fondat în parte.
Astfel, a reţinut că instanţele - de fond şi de apel - în baza unui examen complet şi convingător au stabilit corect situaţia de fapt imputată (de altfel, necontestată de inculpat), respectiv sustragerea unei autobasculante a S.C. „C"-S.R.L., în scopul folosirii pe nedrept, la data de 27.05.1997, pe care a condus-o pe drumurile publice, fără a poseda permis de conducere.
Concomitent, faptele reţinute şi dovedite cu mijloacele de probă administrate în cauză au fost încadrate corespunzător în drept ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat în dauna avutului privat a unui vehicul în scopul folosirii pe nedrept, dintr-un Ioc public, în timpul nopţii şi prin efracţie -faptă prevăzută şi pedepsită de art. 208 alin. 4-209 lit. e, g şi i, Cod penal în concurs real cu cea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permisul legal de conducere - faptă prevăzută şi pedepsită de art. 36 alin. 1 din Decretul nr. 328/1966.
Din acest punct de vedere, al solicitării înlăturării din încadrarea juridică a infracţiunii de furt a agravantei „pe timpul nopţii", independent de imprecizia că aceasta s-a întemeiat, incorect, pe cazul de casare prevăzut de art. 385^9 pct. 18 Cod procedură penală (distinctia este necesară - întrucât motivul de casare invocat este relativ la acea contradicţie flagrantă dintre soluţia pronunţată de instanţă şi ceea ce spune dosarul, prin probele sale, lucru neîndoielnic, care nu rezultă din actele de urmărire penală şi cercetarea judecătorească), această critică este nefondată.
Curtea a avut în vedere că depistarea inculpatului s-a petrecut în seara zilei de 27.05.1997, respectiv, la orele 22,00, aşa cum rezultă din plângerea numitului B.M. (care, la acea oră, a fost alertat de distrugerea gardului ce îi împrejmuia locuinţa.
Pe de altă parte, sub aspectul criticii relative la greşita individualizare a pedepsei, instanţa de recurs a reţinut că nu au fost aplicate corespunzător dispoziţiile art. 52 şi 72 Cod penal, neavându-se în vedere pericolul social concret al faptelor comise, elementele de circumstanţiere reală, respectiv faptul că inculpatul a săvârşit furtul folosinţei acelui vehicul, datele personale ale inculpatului, care nu este recidivist, a dat dovadă de sinceritate constantă în cursul procesului penal, toate acestea îndreptăţind la aplicarea art. 74 Cod
penal, cu regimul corespunzător prevăzut de art. 76 Cod penal, în sensul reducerii pedepselor aplicate sub limita minimă legală, urmând ca, în baza dispoziţiilor art. 33 şi 34 Cod penal, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea.
Astfel, s-au redus pedepsele de la 3 ani închisoare şi 1 an închisoare aplicate iniţial, la 1 an închisoare şi 4 luni închisoare, urmând ca, în baza art. 33 şi 34 Cod penal, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.
Curtea a mai avut în vedere că, faţă de adresa scrisă a părţii civile S.C. „C-S.R.L, din care rezultă că valoarea consumului combustibilului (20 litri motorină) este de 48.000 lei, hotărârile sunt nelegale, prin obligarea inculpatului la 406.447 lei, daune civile, astfel că au fost reduse la cuantumul indicat mai sus.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
(Secţia a ll-a penală, decizia penală nr. 609/1999) NOTA: Sub aspectul civil al cauzei, asupra căruia instanţa de recurs a dispus reducerea despăgubirilor civile, soluţia este susceptibilă de critică, atât din punct de vedere al examinării în recurs, cât şi formal. Astfel, aşa cum se poate observa, în considerente, Curtea a făcut referire la dispoziţiile art. 385^9 alin. 2 teza a ll-a Cod procedură penală, referitoare la cazurile de casare prevăzute în alin. 1 al aceluiaşi articol, ce pot fi invocate şi cu privire la latura civilă a cauzei.
Aşadar, instanţa a luat în examinare, din oficiu, unul din cazurile de casare prevăzute de art. 385^9 pct. 1-21 Cod procedură penală, fără a-l menţiona în drept şi fără a-l pune în discuţie, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 385^9 alin. 4 Cod penal, din practicaua deciziei nerezultând dezbateri cu privire la latura civilă.
Cum, din modalitatea redactării, dispoziţia de reducere a despăgubirilor civile a avut la bază un înscris greşit perceput, temeiul de drept în recurs l-ar fi constituit prevederile art. 385^9 pct. 18 Cod procedură penală, referitor la eroarea gravă de fapt, ce se susţine sub aspectul motivării. Redactarea deciziei, în sensul „reducerii despăgubirilor civile" nu este cea corectă, întrucât nu s-ar mai circumscrie cazului de casare mai sus menţionat, doctrina evidenţiind că examinarea reducerii sau majorării cuantumului despăgubirilor civile în recurs este o chestiune de apreciere, necenzurabilă prin nici unul din cazurile de casare prevăzute de lege. S-ar fi impus ca instanţa de recurs să înlăture obligarea inculpatului la suma greşit menţionată şi să dispună din nou obligarea inculpatului la suma corectă ce rezultă din probe.
(în acelaşi sens, privind latura penală, respectiv schimbarea încadrării juridice în baza prevederilor art. 385^9 pct. 17 Cod procedură penală, privind infracţiunea de furt calificat, referitor la aceeaşi circumstanţă - „pe timpul nopţii" vezi: decizia nr. 612/27.04.1999 a Curţii de Apel Bucureşti - secţia a ll-a penală. (Judecator Rodica-Aida Popa)
