Sesizare privind aplicarea legii penale mai favorabile respinsă. Infracţiuni comise atât înainte, cât şi după majorat
| Comentarii |
|
Judecătoria IAŞI Sentinţă penală nr. 12 din data de 01.02.2014
Prin sentința penală nr. 12NCPP/1.02.2014 s-a dispus respingerea sesizării comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile constituită la nivelul Penitenciarului Iași, cu privire la condamnatul X. deținut în Penitenciarul Iași în executarea pedepsei de 6 ani și 9 luni închisoare, aplicată prin sentința penală a Judecătoriei Iași, în sensul aplicării legii penale mai favorabile.
Potrivit sesizării, condamnatul execută o pedeapsă rezultantă stabilită prin contopirea mai multor pedepse, printre care și pedepse pentru infracțiuni comise în timpul minorității, impunându-se aplicarea unei măsuri educative pentru infracțiunile pentru care a fost condamnat prin sentințele penale nr. 1935/2011 și nr. 2400/2009 ale Judecătoriei Bacău.
Pentru a dispune astfel instanța a constatat următoarele:
Potrivit Codului penal intrat în vigoare la data de 1.02.2014 pentru infracțiuni comise înainte de împlinirea vârstei de 18 ani nu mai există posibilitatea aplicării unor pedepse, ci numai a unor măsuri educative. În aplicarea principiului legii penale mai favorabile, potrivit art. 21 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 pedeapsa închisorii executabilă, aplicată în baza Codului penal din 1969 pentru infracțiuni comise în timpul minorității, se înlocuiește cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă egală cu durata pedepsei închisorii.
După împlinirea, la 10.02.2009, a vârstei de 18 ani, condamnatul X. a comis două infracțiuni concurente, pentru care i-au fost aplicate pedepsele de câte 5 ani închisoare, ambele pentru comiterea infracțiunilor de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, c, alin. 2 ind. 1 lit. a din Codul penal din 1969. Acestea sunt mai reduse în cuantum față de maximul special de pedeapsă prevăzut de Codul penal pentru faptele respective la art. 234, astfel că nu se impune aplicarea art. 6 alin. 1 Cod penal.
Potrivit art. 129 alin. 4 din Codul penal intrat în vigoare la 1.02.2014, în cazul săvârșirii, după majorat, a două sau mai multor infracțiuni concurente, se aplică mai întâi regulile referitoare la concursul de infracțiuni, apoi dispozițiile alin. 2 al aceluiași articol. Potrivit alin. 2, în cazul săvârșirii unei infracțiuni înainte de majorat și a alteia după majorat, pentru infracțiunea comisă în timpul minorității se ia o măsură educativă - în cazul de față putând fi vorba doar înlocuirea, în baza legii de punere în aplicare, a pedepselor cu închisoarea aplicate pentru faptele comise de X. în timpul minorității cu centrul de detenție cu o durată egală - iar pentru infracțiunea comisă ulterior se aplică o pedeapsă, după care se aplică pedeapsa închisorii, care se majorează cu o durată cel puțin egală cu o pătrime din durata măsurii educative privative de libertate.
Art. 129 Cod penal conține dispoziții noi, fără corespondent în Codul penal anterior, care nu prevedea expres posibilitatea contopiri unor măsuri educative, chiar privative de libertate, cu pedepse, în acest sens fiind pronunțată o decizie în interesul legii. Prin urmare, instanța, analizând în ce măsură aplicarea noilor dispoziții i-ar fi favorabilă condamnatului, ar face aplicarea acestui articol în situația din cauza de față, întrucât acesta se adresează direct și expres unor astfel de situații juridice. Pe de altă parte, aplicarea acestui articol ar trebui făcută în mod unitar, aplicarea unor dispoziții noi concomitent cu dispozițiile ieșite din vigoare privind regimul sancționator al pluralității de infracțiuni lipsind demersul juridic de caracterul esențial al previzibilității în aplicarea legii. Sesizarea are ca obiect aplicarea principiului legii penale mai favorabile în cazul condamnatului, nu neapărat ușurarea situației acestuia prin combinarea dispozițiilor care îi sunt mai favorabile, sub anumite aspecte, din două legi succesive.
Prin urmare, instanța a analizat aplicarea principiului legii penale mai favorabile, aplicându-i ipotetic condamnatului dispozițiile legii noi, anume cele ale art. 129 Cod penal, care reglementează - în premieră, fără corespondent în legea veche, contopirea pedepselor cu măsurile educative, anume va efectua analiza sa din perspectiva aplicării condamnatului, în aplicarea regimului sancționator al concursului de infracțiuni, la care se referă art. 129 alin. 4 Cod penal, a regulilor prevăzute pentru sancționarea concursului de infracțiuni în noul Cod penal. Nu există o justificare legală pentru combinarea dispozițiilor din legile succesive, într-o asemenea împrejurare judecătorul adăugând, practic, la lege. Instanța are a face aplicarea legii în vigoare sau a unei alte legi în vigoare la un moment dat de la comiterea faptei până la acest moment, pe care o identifică mai favorabilă în ansamblul ei, nu a căuta să combine prevederi ale legilor succesive astfel încât să identifice soluția cea mai favorabilă pentru făptuitor.
Astfel, în analiza aplicării art. 129 Cod penal, instanța a stabilit mai întâi pedeapsa rezultantă pentru infracțiunile comise după împlinirea vârstei de 18 ani, infracțiuni pentru care condamnatului i s-au aplicat pedepse de câte 5 ani închisoare, adăugând la cea mai grea o treime din durata celeilalte, rezultanta ipotetică fiind astfel de 6 ani și 8 luni închisoare. În continuare, în baza art. 129 alin. 2 Cod penal, instanța urma să adauge la această rezultantă cel puțin un sfert din durata măsurii internării în centrul de detenție, rezultate ca urmare a aplicării art. 21 alin. 1 din Legea nr. 187/2012.
Instanța a reținut, prin urmare, că în cazul particular al condamnatului X., cu toate că în alcătuirea pedepsei rezultante pe care o execută intră pedepse cu închisoarea care ar trebui înlocuite cu măsura educativă privativă de libertate a internării în centrul de deținere, aplicarea dispozițiilor legii noi intrate în vigoare la 1.02.2014 ar duce la stabilirea unei pedepse mai mari decât cea în executarea căreia se află, în ceea ce îl privește dispozițiile noi neputând fi, deci, considerate mai favorabile
