Stabilirea legii penale mai favorabile. Jurisprudență Infracţiuni
| Comentarii |
|
Judecătoria IAŞI Sentinţă penală nr. 279 din data de 05.03.2014
Prin sentința penală nr. 279NCPP/05.03.2014 a Judecătoriei Iași pronunțată în dosarul nr. 4449/245/2014 s-au dispus următoarele:
"În baza art. 23 alin. 1 din Legea nr. 255/2013, art. 6 Cod penal admite sesizarea Comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile constituită la nivelul Penitenciarului Iași privind pe condamnatul Ț.R.-V., în prezent aflat în Penitenciarul Iași, și pe cale de consecință:
Descontopește pedeapsa totală de 10 (zece) ani închisoare și 8 (opt) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal stabilită prin sentința penală nr. 14/13.01.2012 a Judecătoriei Huși în dosarul nr. 1859/244/2011, rămasă definitivă prin nerecurare, în pedepsele componente de:
A. 10 (zece) ani închisoare și 8 (opt) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de "tâlhărie";, prev. și ped. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, alin. 21 lit. a, c și alin. 3 Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. a, 76 alin. 1 lit. a și alin. 2 Cod penal (comisă la data de 26/27.07.2009) aplicată prin sentința penală nr. 105/26.05.2010 a Tribunalului Vrancea, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 535/14.02.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Penală;
B. 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "violare de domiciliu";, prev. și ped. de art. 192 alin. 1, alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. a, 76 lit. c Cod penal (comisă la data de 26/27.07.2009) aplicată prin sentința penală nr. 105/26.05.2010 a Tribunalului Vrancea, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 535/14.02.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Penală;
C. 2 (doi) ani și 2 (două) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice";, prev. și ped. de art. 321 alin. 1, alin. 2 Cod penal (comisă la data de 04.03.2009) aplicată prin sentința penală nr. 224/11.06.2010 a Judecătoriei Huși, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 59/A/27.04.2011 a Tribunalului Vaslui prin retragerea apelului;
D. 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "ultraj";, prev. și ped. de art. 239 alin. 2 Cod penal (comisă la data de 06.12.2008) aplicată prin sentința penală nr. 30/21.01.2011 a Judecătoriei Huși, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 304/24.03.2011.
Reduce pedeapsa complementară de 8 (opt) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal aplicată alăturat pedepsei de 10 (zece) ani închisoare (lit. A) pentru săvârșirea infracțiunii de "tâlhărie";, prev. și ped. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, alin. 21 lit. a, c și alin. 3 Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. a, 76 alin. 1 lit. a și alin. 2 Cod penal la maximul special al pedepsei complementare, conform art. 66 alin. 1 Cod penal, respectiv la pedeapsa complementară de 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
Reduce pedeapsa de 2 (doi) ani și 2 (două) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice";, prev. și ped. de art. 321 alin. 1, alin. 2 Cod penal la maximul special al infracțiunii de "tulburarea ordinii și liniștii publice"; prev. și ped. de art. 371 Cod penal, respectiv 2 (doi) ani închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a Cod penal raportat la art. 34 lit. b Cod penal contopește cele patru pedepse: 10 (zece) ani închisoare și 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, 2 (doi) ani închisoare, 2 (doi) ani închisoare și 2 (doi) ani închisoare în pedeapsa rezultantă de 10 (zece) ani închisoare și 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
Aplică pedeapsa accesorie, interzicând inculpatului pe perioada și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1, lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal din 1968.
Deduce din pedeapsa aplicată durata executată respectiv 04.03 - 10.03.2009 și de la 27.07.2009 la zi.
Retrage mandatul de executare al pedepsei închisorii nr. 14/2012 din 06.02.2012 emis de Judecătoria Huși în dosarul nr. 1859/244/2011 și dispune emiterea unui nou mandat la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
În baza dispozițiilor art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.";
Pentru aplicarea dispozițiilor art. 6 Cod penal, instanța a analizat, în ordinea menționată, următoarele aspecte:
1. aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește limitele maxime de pedeapsă;
2. aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește tratamentul juridic sancționator privitor la concursul de infracțiuni.
1. În ceea ce privește limitele de pedeapsă mai favorabile, instanța a stabilit limitele maxime de pedeapsă prevăzute de legea nouă pentru infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat.
Instanța nu a avut în vedere și împrejurarea că la individualizarea cuantumului pedepselor cu închisoarea s-a reținut circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a Cod penal întrucât aceasta nu mai este prevăzută de noul Cod penal.
Astfel, instanța a reținut următoarele:
a. Infracțiunea de "tâlhărie";, prev. și ped. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, alin. 21 lit. a, c și alin. 3 Cod penal din 1969 este reglementată de dispozițiile art. 234 alin. (1) lit. d, f Cod penal, fiind sancționată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii, în Codul penal din 1969 limitele pedepsei fiind prevăzute de la 15 la 25 ani și interzicerea unor drepturi, iar în actualul Cod penal de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
Față de cele reținute, instanța a constatat că pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată inculpatului nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă, care este de 6 ani și 8 luni închisoare.
În ceea ce privește pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, aceasta putea fi dispusă, conform art. 53 pct. 2 lit. a cod penal din 1969 pe o perioadă cuprinsă între 1 și 10 ani, în timp ce, potrivit art. 66 alin. 1 Cod penal, în prezent pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi poate fi dispusă pe o perioadă de la unu la 5 ani.
Față de cele reținute, instanța a constatat că pedeapsa complementară de 8 (opt) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal aplicată alăturat pedepsei de 10 (zece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "tâlhărie";, depășește maximul special al pedepsei complementare, conform art. 66 alin. 1 Cod penal.
b) Infracțiunea de violare de domiciliu prevăzută de dispozițiile art. 192 alin. (2) din Codul penal din 1969 este reglementată de dispozițiile art. 224 alin. (2) Cod penal, fiind sancționată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii, în Codul penal din 1969 limitele pedepsei fiind prevăzute de la 3 la 10 de ani, iar în actualul Cod penal de la 6 luni la 3 ani.
Față de cele reținute, instanța a constatat că pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă, care este de 3 ani închisoare.
c) Infracțiunea de "ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice";, prev. și ped. de art. 321 alin. 1, alin. 2 Cod penal din 1969 este reglementată de dispozițiile art. 371 Cod penal, fiind sancționată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii, în Codul penal din 1969 limitele pedepsei fiind prevăzute de la 2 la 7 ani, iar în actualul Cod penal de la 3 luni la 2 ani.
Față de cele reținute, instanța a constatat că pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare aplicată condamnatului depășește maximul special prevăzut de legea nouă, care este de 2 ani închisoare.
d) Infracțiunea de "ultraj";, prev. și ped. de art. 239 alin. 2 Cod penal din 1969 este reglementată de dispozițiile art. 257 alin. (2) Cod penal, fiind sancționată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii, în Codul penal din 1969 limitele pedepsei fiind prevăzute de la 6 luni la 3 ani, iar în actualul Cod penal cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă ale cărei limite speciale se majorează cu o treime.
Față de cele reținute, instanța a constatat că pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă.
2. În ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile referitoare la tratamentul juridic sancționator privitor la concursul de infracțiuni, instanța a comparat pedeapsa aplicată inculpatului cu limita maximă la care se poate ajunge potrivit art. 39 alin. (1) lit. b) Cod penal, luându-se în calcul pedepsele reduse la maximul special prevăzut de legea nouă.
Potrivit dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. b) Cod penal, la pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare se adaugă sporul de 2 ani închisoare, rezultând o pedeapsă de 12 ani închisoare.
Având în vedere că pedeapsa aplicată inculpatului de 10 ani închisoare nu depășește maximul special la care se poate ajunge potrivit legii noi, instanța a menținut pedeapsa aplicată de 10 ani închisoare.
