Stabilirea legii mai favorabile. Criterii. Ucidere din culpă. Încălcarea dispoziţiilor privitoare la protecţia muncii
| Comentarii |
|
Dacă sunt în concurs două legi, se pune problema aplicării acestora în timp, în sensul comparării lor pentru a se stabili care este mai favorabilă inculpaţilor, în condiţiile speţei, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 825 din 6 iulie 2011
Prin sentința penală nr. 28 din 6.01.2011, pronunțată de Judecătoria Horezu, printre altele, s-a dispus condamnarea inculpaților G.C. și A.P. la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. (2) C.pen.
S-a respins ca nefondată cererea părților civile D.T., D.I. și D.M.D. privind plata despăgubirilor materiale de 25.000 lei; tot astfel, s-a respins cererea acestora de acordare a unei prestații periodice de câte 100 dolari lunar.
A fost obligat fiecare inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente Exploatarea de Carieră Berbești, jud. Vâlcea, la câte 25.000 lei daune morale către fiecare dintre părțile civile D.T., D.I. și D.M.D.
Spre a hotărî astfel, în fapt, prima instanță a reținut că inculpatul G.C. nu a luat măsurile privind protecția muncii, în calitatea sa de brigadier al punctului de lucru unde s-a produs accidentul, iar inculpatul A.P. nu a respectat măsurile de protecția muncii impuse de normele de tehnica securității muncii, în sensul că a acționat comutatorul de pornire a utilajului, fără a se asigura în prealabil că acest lucru se poate face fără pericol, activitatea celor doi inculpați având drept consecință decesul victimei D.T.
în drept, faptele inculpaților au fost încadrate, în primul rând, în infracțiunea de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. (2) C.pen., dar și în infracțiunile la protecția muncii prevăzute de Legea nr. 319/2006, respectiv art. 37 alin. (2) din această lege.
în ceea ce privește latura civilă a cauzei, prima instanță a reținut că este întemeiată doar cererea formulată de părțile civile D.T., D.I. (părinții victimei) și D.M.D. (fratele victimei) de acordare a despăgubirilor morale de câte 25.000 lei pentru fiecare. însă, la plata acestor sume instanța nu a obligat în solidar pe inculpați, ci pe fiecare în parte, solidaritatea fiind dispusă numai cu partea responsabilă civilmente Exploatarea de Carieră Berbești.
Cererea de despăgubiri materiale, cuantificată la 25.000 lei, a fost respinsă, pe motiv că deja cele trei părți civile au primit suma de 36.813.814 lei (ROL), drept ajutor de deces, de la unitatea unde era încadrată victima, potrivit Legii nr. 346/2002 și, astfel, aceasta a acoperit întrutotul prejudiciul încercat, reprezentând cheltuielile de înmormântare efectuate cu victima.
Tot astfel, s-a respins și cererea de plată a unei prestații periodice de câte 100 dolari lunar, formulată de părinții victimei - părțile civile D.T. și D.I.
în termen legal sentința a fost recurată de către inculpații G.C., A.P., părțile civile D.M.D. și D.T., precum și de către partea responsabilă civilmente S.N.L. Oltenia - Exploatarea de Carieră Berbești.
Prin decizia penală nr. 825/R din 6 iulie 2011, Curtea de Apel Pitești a admis recursurile formulate de inculpații G.C., A.P. și părțile civile D.M.D. și D.T., împotriva sentinței penale nr. 28 din 6.01.2011, pronunțată de Judecătoria Horezu, în dosarul nr. 1524/241/2009.
A casat în parte sentința și rejudecând a descontopit pedepsele aplicate inculpaților, înlăturând schimbarea încadrării juridice și condamnarea acestora în baza art. 37 alin. (2) și respectiv art. 38 alin. (2) din Legea nr. 319/2006; în consecință:
- în baza art. 35 din Legea nr. 90/1996 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) și art. 74 C.pen., condamnă pe inculpatul G.C. la 2 luni închisoare. în baza art. 33, 34 C.pen. contopește această pedeapsă cu pedeapsa de un an aplicată, urmând să se execute pedeapsa cea mai grea de un an închisoare;
- în baza art. 10 lit. g) C.proc.pen. raportat la art. 122 alin. (1) lit. e) și art. 124 C.pen., încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului A.P. pentru infracțiunea prev. de art. 37 din Legea nr. 90/1996 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);
- obligă în solidar pe inculpați și cu partea responsabilă civilmente S.N.L.Oltenia - Exploatarea Minieră de Carieră Berbești să plătească părților civile D.T., D.I. și D.M.D. suma de 25.000 lei despăgubiri civile materiale;
- înlătură dispoziția de obligare separată a inculpaților la plata despăgubirilor morale de câte 25.000 lei către fiecare parte civilă D.T., D.I. și D.M.D., urmând ca inculpații să fie obligați în solidar și cu partea responsabilă civilmente la plata sumelor respective.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
A respins ca nefondat recursul formulat de partea responsabilă civilmente S.N.L. Oltenia Exploatarea de Carieră Berbești, pe care o obligă la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut următoarea situație de fapt:
Este necontestată împrejurarea că la data de 11.02.2005, victima D.T., care era încadrată ca muncitor la Exploatarea de Carieră Berbești, a fost surprinsă între tamburul și banda excavatorului E.1400-02, în timp ce încerca să înlăture inelul de pământ din jurul tamburului. Deși utilajul era oprit pentru ca victima să efectueze operațiunea de curățire a tamburului, inculpatul A.P., care era încadrat ca electrician, a acționat din neatenție contactorii motorului de pornire, punând astfel în funcție banda nr. 1 la care lucra victima, surprinzând-o astfel între tambur și bandă și accidentând-o mortal.
Prin urmare, ambii inculpați se fac vinovați de uciderea din culpă a victimei D.T., precum și de încălcarea dispozițiilor privitoare la protecția muncii (G.C. în varianta neluării măsurilor de protecție a muncii în calitatea sa de brigadier și conducător al punctului de lucru respectiv, iar A.P., în varianta nerespectării măsurilor de protecție a muncii).
Susținerea inculpatului A.P. referitoare la absorbția în infracțiunea de ucidere din culpă a infracțiunii de nerespectare a măsurilor privind normele de protecție a muncii este neîntemeiată, deoarece ambele au laturi obiective diferite, situația fiind admisibilă numai în cazul în care elementul material al uneia dintre cele două s-ar regăsi în latura obiectivă a celeilalte infracțiuni. în cazul de speță, însă, ambele infracțiuni coexistă în condițiile concursului prevăzut de art. 33 C.pen.
Dacă încadrarea juridică referitoare la uciderea din culpă a victimei D.T. a fost corect făcută de prima instanță în art. 178 alin. (2) C.pen., se constată, însă, că în ceea ce privește infracțiunile la normele de protecție a muncii, acestea nu au primit o încadrare corectă în drept, în raport de dispozițiile art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
într-adevăr, faptele au fost săvârșite (11.02.2005) când era în vigoare Legea nr. 90/1996 care incrimina în art. 35 infracțiunea de neluare a măsurilor de protecție a muncii și pentru care prevedea o pedeapsă cu limite între 3 luni și 2 ani închisoare sau amendă și în art. 37 infracțiunea de nerespectare a măsurilor de protecție a muncii cu limite de la 3 luni la 1 an sau amendă.
în anul 2006, a apărut Legea nr. 319 privind protecția muncii, care prin art. 35 abrogă vechea lege - Legea nr. 90/1996.
Noua lege incriminează cele două fapte în art. 37 alin. (2) - neluarea măsurilor de protecție a muncii, pentru care se prevăd limite de pedeapsă între 1 și 3 ani sau amendă - respectiv art. 38 alin. (2) - nerespectarea măsurilor de protecție a muncii, pentru care se prevăd limite între 1 și 3 ani sau amendă.
Ca atare, se observă că sunt în concurs două legi, punându-se problema aplicării acestora în timp, în sensul comparării lor pentru a se stabili care este mai favorabilă inculpaților, în condițiile speței, așa cum prevăd dispozițiile art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Astfel, potrivit acestui text, „în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale se aplică legea cea mai favorabilă”.
Comparând cele două legi, în raport și de datele speței, în sensul că deja prima instanță a recunoscut în favoarea inculpaților circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 C.pen., deci s-a orientat spre pedepse al căror minim este mai mic, legea mai favorabilă (care are limite minime mai mici) este Legea nr. 90/1996, deoarece are pentru ambele infracțiuni limite de 3 luni, pe când Legea nr. 319/2006 are, dimpotrivă, limite de 1 an.
în raport de aceste împrejurări și de dispozițiile art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), sus-citat, în mod greșit prima instanță a schimbat încadrarea juridică în infracțiunile incriminate prin Legea nr. 319/2006.
Nelegalitatea hotărârii va fi remediată prin înlăturarea schimbării încadrării juridice în infracțiunile prevăzute de art. 37 alin. (2) și, respectiv, art. 38 alin. (2) din Legea nr. 319/2006, urmând ca încadrările corecte să fie cele menționate în rechizitoriu, respectiv art. 35 din Legea nr. 90/1996, pentru inculpatul G.C. și în art. 37 din aceeași lege, pentru inculpatul A.P.
(Judecător Marius Gabriel Săndulescu, Judecător Raluca-Elena Șimonescu-Diaconu)
