Falsificare de bilete de transport. Schimbarea temeiului juridic al soluţiei de scoatere de sub urmărire penală
| Comentarii |
|
Judecătoria IAŞI Sentinţă penală nr. 411 din data de 20.03.2014
" În baza dispozițiilor art. 2781alin.8 lit. b) Cod procedură penală coroborat cu disp.art.15 din Legea nr.255/2013 cu referire la Decizia nr.44/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție admite plângerea formulată de către petentul J. împotriva ordonanței procurorului emisă la data de 12.04.2013 în dosarul penal nr. 84D/P/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Iași - și împotriva ordonanței procurorului șef serviciu al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Iași nr.245/II/2/2013 emisă la data de 29.07.2013, acte pe care le desființează (ordonanța procurorului emisă la data de 12.04.2013 în dosarul penal nr. 84D/P/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Iași numai în ceea ce privește soluția dispusă față de petentul din prezenta cauză penală) și, în consecință:
Dispune schimbarea temeiului juridic în baza căruia s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului J. în ceea ce privește infracțiunea de "falsificare de timbre, mărci sau bilete de transport sau punerea în circulație de asemenea valori"; în formă continuată prev. și ped. de art. 283 Cod penal cu aplicarea disp.art. 41 alin.2 Cod penal în sensul reținerii dispozițiilor art. 10 alin.1 d Cod procedură penală din 1968 în locul dispozițiilor art. art. 10 alin.1 lit.b1Cod procedură penală din 1968 cu referire la disp.art. 181Cod penal din 1968 și art. 91 Cod penal din 1968.";
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut următoarele:
Deși numitul J., în calitate de șofer al unui autocar ce s-a deplasat pe ruta Onești - Brașov, a primit un plic ce conținea tichete de călătorie falsificate, probele administrate de către organele de urmărire penală nu dovedesc implicarea acestuia în activitatea infracțională pentru care s-au efectuat cercetări
Probele administrate în faza de urmărire penală nu conțin date care să infirme susținerile petentului - în sensul că, la data de 03.09.2009, fiind angajat ca șofer de autocar la SC Transmoldova SRL Onești, societate al cărei obiect de activitate este transportul public de persoane, a transportat un colet al cărui conținut nu îl cunoștea, primit de la o persoană necunoscută, pe ruta Onești - Brașov și a preluat un alt colet, în aceleași condiții, pe care l-a predat organelor de poliție, ocazie cu care a aflat că respectivul colet (un plic) conținea cupoane de călătorie falsificate - și să confirme implicarea sa în activitatea infracțională.
Instanța a mai reținut că prezumția de nevinovăție este un principiu de bază al procesului penal, în conformitate cu care orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă. În cazul în care probele referitoare la vinovăție nu sunt certe, sigure, complete, ci există îndoială cu privire la vinovăția unei persoane acuzate de comiterea unei fapte penale, se aplică regula in dubio pro reo, potrivit căreia orice îndoială operează în favoarea acesteia. Vinovăția unei persoane nu poate fi stabilită pe bază de presupuneri, care nu au valoare probantă și nu pot înlătura prezumția de nevinovăția consacrată atât în normele procesual penale, cât și în art.23 din Constituția României și în art.6 din CEDO. Potrivit acestor reglementări, atât timp cât vinovăția unei persoane nu este demonstrată în mod cert în baza unor probe concludente, pertinente și utile, aceasta se bucură de prezumția de nevinovăție și nu este posibilă angajarea răspunderii penale. Regula in dubio pro reo constituie un principiu instituțional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului se regăsește în materia probațiunii și se explică prin aceea că, în măsura în care dovezile administrate pentru susținerea vinovăției celui acuzat conțin o informație îndoielnică tocmai cu privire la vinovăția făptuitorului în legătură cu fapta imputată, autoritățile judecătorești penale nu-și pot forma o convingere care să se constituie într-o certitudine și, de aceea, ele trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăției acuzatului și să-l achite.
Instanța a dispus schimbarea temeiului juridic în baza căruia s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului J. - cu datele de stare civilă și domiciliul mai sus menționate - în ceea ce privește infracțiunea de "falsificare de timbre, mărci sau bilete de transport sau punerea în circulație de asemenea valori"; în formă continuată prev. și ped. de art. 283 Cod penal cu aplicarea disp.art. 41 alin.2 Cod penal, în sensul reținerii dispozițiilor art. 10 alin.1 d Cod procedură penală din 1968 în locul dispozițiilor art. art. 10 alin.1 lit.b1Cod procedură penală din 1968 cu referire la disp.art. 181Cod penal din 1968 și art. 91 Cod penal din 1968, temei legal în baza căruia petentul urmează să fie exonerat atât de la plata amenzii administrative în cuantum de 1000 lei, cât și de la plata sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, sume de bani stabilite prin ordonanța procurorului.
