Tehnică juridică vizând aplicarea pedepsei rezultante.Individualizarea judiciară
| Comentarii |
|
Art.36, art.72, art.81, art.86/1, art.86/1 al.1 lit.c Cod penal
Art.86 al.2 şi art.87 al.1 OUG nr.195/2002
Tehnica juridică vizând aplicarea pedepsei rezultante de 2 ani şi 6 luni închisoare, în această cauză, nu este cea corectă, pentru că, potrivit prevederilor art.36 C.pen, vizând contopirea, nu se poate dispune contopirea unei pedepse rezultante, în raport de cele două pedepse aplicate în această cauză, pentru fiecare dintre infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului, cu pedeapsa a cărei suspendare condiţionată a fost anulată, deoarece fiecare dintre aceste trei pedepse luate în mod individual trebuiau contopite, şi nu rezultanta cu pedeapsa anulată, aşa cum greşit a procedat prima instanţă.
Deşi cuantumul pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare, la care s-a orientat ca pedeapsă rezultantă prima instanţă, este just, totuşi modalitatea de executare la care s-a orientat prima instanţă, şi anume cea a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, nu poate fi reţinută, întrucât, nu poate fi considerată ca împlinită, pentru aplicarea art.86/1 C.pen, condiţia prevăzută la al.1 lit. c al acestui articol, şi anume, că pronunţarea unei astfel de condamnări în aceste condiţii, constituie un avertisment pentru acesta şi chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârşi infracţiuni.
(Decizia penală nr.43/R/22 ianuarie 2013)
Prin sentinţa penală nr.3500din12 octombrie 2012, Judecătoria Piteşti, a condamnat pe inculpat în baza art. 86 al. 2 şi art. 87 al. 1 din OUG nr. 195/2002, la 4 luni închisoare, respectiv 8 luni închisoare, fiind aplicată pedeapsa cea mai grea.
Reţinând art. 85 C.pen, privind sentinţa penală nr. 53 din 01.04.2010, s-au contopit pedepsele de 8 luni închisoare şi un an şi 6 luni închisoare, fiind aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare, care a fost sporită cu 1 an închisoare, rezultând o pedeapsă de executat de 2 ani şi 6 luni închisoare, în condiţiile art. 86/1 C.pen într/un termen de încercare de 5 ani şi 6 luni.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că, la 25.08.2010, în jurul orei 19:50, inculpatul a condus, pe raza comunei, autovehiculul, având în sânge o îmbibaţie alcoolică de 0,90 g%o, alcool, recalculată la 0.95-1.00 gr%0, precum şi permisul de conducere reţinut, iar dovada înlocuitoare era expirată din data de 17.04.2010.
Instanţa a constatat şi că judecata s-a produs în cadrul unui proces în care inculpatul şi-a recunoscut vinovăţia până la începerea cercetării judecătoreşti, potrivit art. 320/1 C.p.pen. Pentru proporţionalizarea pedepsei, instanţa a ţinut cont de gradul de pericol social al infracţiunii şi de împrejurările în care au fost comise faptele şi care au fost enunţate mai sus. În acest sens, acesta a beneficiat la stabilirea duratei pedepsei şi de disp. art. 320/1 al. 7, în sensul că i s-au redus cu o treime a limitele de pedeapsă prevăzute de lege.
În ceea ce priveşte individualizarea regimului de executare al pedepsei, în raport de cuantumul pedepsei aplicate şi de faptul că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, că acesta îşi poate forma o atitudine corectă faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de normele de convieţuire socială şi fără să execute pedeapsa în regim de detenţie.
Astfel, prin Decizia penală nr.43/R/22 ianuarie 2013, Curtea de Apel Piteştia reţinut, în esenţă, că, deşi cuantumul pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare, la care s-a orientat ca pedeapsă rezultantă prima instanţă, este just, în raport de criteriile de individualizare prev de art.72 C.pen, cuantum ce are în vedere, pe de o parte, criteriile vizând persoana inculpatului, dar şi pericolul social al acesteia, totuşi modalitatea de executare la care s-a orientat prima instanţă, şi anume cea a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, nu poate fi reţinută, întrucât, în opinia Curţii, nu poate fi considerată ca împlinită, pentru aplicarea prevederilor art.86/1 C.pen, condiţia prevăzută la al.1 lit.c al acestui articol, şi anume, că pronunţarea unei astfel de condamnări în aceste condiţii, constituie un avertisment pentru acesta şi chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârşi infracţiuni. In acest sens, prevederile menţionate ale art.86/1 al.1 lit.c C.pen arată în mod expres, că la orientarea spre o asemenea modalitate neprivativă de libertate, se va ţine cont de persoana inculpatului, de comportamentul său, un comportament din care să rezulte că nu va mai săvârşi astfel de infracţiuni.
Or, Curtea a considerat că inculpatul a dat dovadă de perseverenţă infracţională şi că nu poate fi îndreptat, ca şi conduită, din nou printr-o modalitate de executare neprivativă de libertate, cum este suspendarea sub supraveghere la care s-a orientat prima instanţă, din moment ce acesta, a mai suferit o condamnare anterioară de un an şi 6 luni închisoare, în condiţii similare ale unei suspendări aplicabile în condiţiile art.81 C.pen şi aceasta, pentru o infracţiune cu consecinţe extrem de grave, cum este uciderea din culpă – suspendare care în mod corect a fost anulată de prima instanţă - ca urmare tot a conducerii unui autovehicul, prin nerespectarea regulilor de circulaţie, inculpatul neînţelegând clemenţa organelor judiciare, în vederea îndreptării sale de a nu mai conduce pe drumurile publice, prin ignorarea şi sfidarea prevederilor legale, el perseverând într-o astfel de activitate infracţională similară, conducând pe drumurile publice fără permis, întrucât acesta îi fusese reţinut, ca urmare a infracţiunii comise anterior de ucidere din culpă, mai mult, conducând şi sub influenţa băuturilor alcoolice.
De menţionat, că inculpatul a săvârşit infracţiunile ce fac obiectul prezentei cauze, la data de 28 mai 2010, mai exact, după condamnarea la pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare dispusă de Judecătoria Piteşti, la data de 1 aprilie 2010, şi înainte de pronunţarea deciziei definitive de către Curtea de Apel Piteşti în această cauză, decizie care a fost pronunţată la data de 14 septembrie 2010.
Astfel, deşi procesul penal nu era terminat, inculpatul, beneficiind de prevederile art.81 C.pen, nu a înţeles clemenţa organelor judiciare. În consecinţă, Curtea consideră această atitudine şi acest comportament, ca o suficientă premisă, pentru a trage concluzia că nu se mai impune o altă clemenţă a organelor judiciară de a executa din nou pedeapsa, tot în condiţiile unei suspendări, fie ea suspendare sub supraveghere.
Totodată, Curtea constată că tehnica juridică vizând aplicarea pedepsei rezultante de 2 ani şi 6 luni închisoare, în această cauză, nu este cea corectă, pentru că, potrivit prevederilor art.36 C.pen, vizând contopirea, nu se poate dispune contopirea unei pedepse rezultante, în raport de cele două pedepse aplicate în această cauză, pentru fiecare dintre infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului, cu pedeapsa a cărei suspendare condiţionată a fost anulată, deoarece fiecare dintre aceste trei pedepse luate în mod individual trebuiau contopite, şi nu rezultanta cu pedeapsa anulată, aşa cum greşit a procedat prima instanţă.
Ca atare, Curtea admiţând recursul parchetului şi, casând în parte hotărârea, a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare, în pedepsele componente de câte un an şi 6 luni închisoare, pe care le-a repus în individualitatea lor, precum şi sporul aplicat. A recontopit, apoi, pedepsele de 4 luni închisoare şi de 8 luni închisoare, aplicate în această cauză, precum şi pedeapsa de 1 an şi 6 luni, a cărei suspendare a fost anulată, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de un an şi 6 luni, sporită cu 1 an închisoare, în total 2 ani şi 6 luni închisoare, în condiţiile art.57 C.pen.
<
