Ucidere din culpă. Procedură simplificată. Disjungerea acţiunii civilePrelevarea unor probe biologice inculpatului condamnat definitiv la pedeapsa închisorii.Individualizarea judiciară. Majorarea termenului de încercare de către instanţa de recurs
| Comentarii |
|
Art. 178 al. 3, art.86/1 Cod penal
Art. 320/ 1, al.5 Cod de procedură penală
Art. 7 al.1Legea nr.76/2008
Fiind audiat în şedinţa publică din 12.10.2012, inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei, şi-a însuşit toate probele administrate în faza de urmărire penală, nu a solicitat administrarea de alte probe şi a solicitat ca judecata să se facă în procedură simplificată, cu privire la reducerea pedepsei.
Instanţa a dispus disjungerea acţiunii civile conform art.320/1 al.5 C.p.pen, aceasta urmând să fie soluţionată separat.
Aplicarea măsurilor la care se referă art. 7 al.1 din Legea nr.76/2008, reprezintă prin natura lor o atingere a dreptului la integritate fizică, garantat de dispoziţiile constituţionale în vigoare. Prin urmare, orice ingerinţă în acest drept fundamental trebuie să fie justificată în raport cu cerinţele prev de art.53 din Constituţie. În cauza de faţă, aceste cerinţe nu sunt îndeplinite, deoarece nu există în concret (şi nu în abstract) un motiv legitim care să fie considerat necesar într-o societate democratică pentru ca inculpatul să fie obligat la prelevarea unor probe biologice. Nefiind îndeplinite cerinţele principiului proporţionalităţii la care se referă art.53 din Constituţie, în mod corect prima instanţă nu a făcut aplicarea disp.art.7 al.1 din Legea nr.76/2008.
(Decizia penală nr. 84/R/05 Februarie 2013)
Prin sentinţa penală nr.720din12 octombrie 2012, Judecătoria Curtea de Argeş, în baza art. 178 al. 3 C.pen, a condamnat inculpatul la 4 ani închisoare, întrucât, în timp ce conducea autoturismul, pe drumul public ce face legătura dintre satele S şi C, având în sânge o îmbibaţie alcoolică de 1,80 g‰, datorită neatenţiei şi faptului că nu a respectat dispoziţiile legale şi măsurile de prevedere pentru conducerea autoturismelor pe drumurile publice, a pierdut controlul volanului, autoturismul în care se afla s-a răsturnat, iar victima care se afla pe scaunul din dreapta faţă al autoturismului, a fost proiectată afară din autoturism, pe geamul din faţă dreapta care era deschis, fiind aruncat pe o grămadă de nisip amestecată cu pietriş, în urma acestui accident, victima decedând.
Fiind audiat în şedinţa publică din 12.10.2012, inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei, şi-a însuşit toate probele administrate în faza de urmărire penală, nu a solicitat administrarea de alte probe şi a solicitat ca judecata să se facă conform procedurii simplificate prev de art. 320/ 1 C.p.pen, cu privire la reducerea pedepsei. În ceea ce priveşte latura civilă, părţile civile CM şi CC nu s-au prezentat pentru a fi audiate, însă instanţa a dispus disjungerea acţiunii civile conform disp.art.320/1 al.5 C.p.pen, aceasta urmând să fie soluţionată separat.
La stabilirea şi individualizarea pedepsei s-a avut în vedere natura infracţiunii dedusă judecăţi, care este o infracţiune contra vieţii, având drept consecinţă moartea unui om, precum şi faptul că, în momentul producerii accidentului, inculpatul avea o alcoolemie extrem de ridicată, respectiv de 1,80 gr‰. Pe de altă parte la stabilirea duratei pedepsei şi a modalităţii de individualizare, instanţa de fond a ţinut seama şi de art.320/1 al. 7 C.p.pen, care prevede reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege precum şi de faptul că inculpatul a regretat sincer săvârşirea infracţiunii care a avut consecinţă decesul prietenului său. ţinând seama şi de reducerea cu 1/3, pedeapsa de 4 ani închisoare este proporţională cu toate elementele de individualizare prevăzute de dispoziţiile Codului penal.
Prindecizia penală nr. 84/R/05 Februarie 2013, Curtea de Apel Piteşti a admis recursul parchetului, majorând termenul de încercare la 9 ani. A constatat următoarele:
Faţă de natura infracţiunii săvârşite, împrejurările în care a fost comisă şi consecinţele acestei fapte, este necesar a se majora termenul de încercare stabilit de către prima instanţă pentru ca procedura de supraveghere şi resocializare la care inculpatul va fi supus în acest interval de timp să fie suficientă.
Aplicarea măsurilor la care se referă art. 7 al.1 din Legea nr.76/2008, reprezintă prin natura lor o atingere a dreptului la integritate fizică, garantat de dispoziţiile constituţionale în vigoare. Prin urmare, orice ingerinţă în acest drept fundamental trebuie să fie justificată în raport cu cerinţele prev de art.53 din Constituţie. În cauza de faţă, considerăm că aceste cerinţe nu sunt îndeplinite, deoarece nu există în concret (şi nu în abstract) un motiv legitim care să fie considerat necesar într-o societate democratică pentru ca inculpatul să fie obligat la prelevarea unor probe biologice. Nefiind îndeplinite cerinţele principiului proporţionalităţii la care se referă art.53 din Constituţie, în mod corect prima instanţă nu a făcut aplicarea art.7 al.1 din Legea nr.76/2008.
Obligarea inculpaţilor la prelevarea unor probe biologice în conformitate cu art.7 al.1 din Legea nr.76/2008 nu se constituie într-o dispoziţie imperativă, necondiţionată care trebuie să fie menţionată în hotărârile judecătoreşti dacă există infracţiunile la care textul de lege se referă, ci se înscrie în marja de apreciere recunoscută de legiuitor instanţelor, urmând a se dispune în ceea ce priveşte aplicarea acestor reglementări normative în raport de condiţiile concrete ale fiecărei cauze. A interpreta altfel acest text de lege, s-ar aduce atingere art.22 al.1 teza a II-a din Constituţie care garantează dreptul la integritate fizică, dar şi art.53 din Constituţie, ce reglementează criteriile prin care se poate restrânge exercitarea unui drept.
<
