Tentativă de omor. loviri sau alte violențe. criterii de diferențiere.
| Comentarii |
|
Tribunalul NEAMŢ Sentinţă penală nr. 89/P din data de 05.12.2016
Fapta inculpatului, care prin acțiunea de lovire exercitată și îndreptată în principal către concubina sa, a determinat în mod indirect și lovirea minorului aflat în brațele acesteia, pledează pentru întrunirea laturii obiective a infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 193 alin. 2 din Noul Cod penal cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal privind legea penală mai favorabilă, și nu a infracțiunii de tentativă la omor prevăzută de art. 32 Cod penal raportat la art. 188 Cod penal
Prin sentința penală nr. 89/P din 05.12.2016 pronunțată de Tribunalul Neamț -Secția penală, în temeiul art. 386 Cod procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor prevăzută de art. 32 Cod penal raportat la art. 188 Cod penal pentru care a fost trimis în judecată inculpatul M.G, în infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal, și în această încadrare a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a pedepsei de către Serviciul de Probațiune Neamț, pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani.
În fapt s-a reținut că la data de 16.01.2014 între M.G și numita T.S(care avea în brațe pe minorul C.M.T) a avut loc un conflict, în sensul că, inculpatul a lovit-o pe concubina sa în zona în zona capului determinând și lovirea activă sau posibil în cădere de un plan dur a minorului, acesta prezentând leziuni ce au necesitat pentru vindecare 65 - 70 zile de îngrijiri medicale, iar prin gravitatea lor aceste leziuni nu au fost de natură să pună în primejdie viața minorului. Din coroborarea probelor administrate, s-a reținut că acțiunea de lovire exercitată de către inculpat și îndreptată în principal către concubina sa Ț.S, a determinat în mod indirect și lovirea minorului C.M.T, această ipoteză rezultând și din concluzia expertizei medico legale, în sensul că leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire cu corp dur sau prin cădere de la alt nivel cu impact cranian și pot data din 16.01.2014. Acțiunea exercitată de către inculpatul M.G. ce a determinat în mod indirect lovirea minorului, pledează pentru întrunirea laturii obiective a infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 193 alin. 2 din Noul Cod penal cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal privind legea penală mai favorabilă, și nu a infracțiunii de tentativă la omor prevăzută de art. 32 Cod penal raportat la art. 188 Cod penal, motiv pentru care s-a dispus schimbarea încadrării juridice conform art. 386 Cod procedură penală.
Deosebirea esențială dintre infracțiunea de lovire sau alte violențe și infracțiunea de tentativă la omor, este determinată de latura subiectivă a infracțiunilor, în sensul că la infracțiunea de lovire aceasta poate fi imputată făptuitorului sub forma intenției depășite, în timp ce la tentativa de omor este intenția directă în sensul ca inculpatul prin acțiunea sa să fi urmărit uciderea victimei. Raportând condițiile existenței răspunderii penale din punct de vedere al laturii subiective a infracțiunii de tentativă la omor la circumstanțele de fapt în care a avut loc conflictul dintre părți la data de 16.01.2014(respectiv lovirea de către inculpat în mod direct a numitei Ț.S, dar în mod indirect acțiunea de agresiune s-a răsfrânt asupra minorului C.M.T care se afla în brațele mamei sale), tribunalul a constatat că nu poate fi reținută răspunderea penală a inculpatului sub forma tentativei la omor, deoarece acesta niciun moment nu a urmărit lovirea minorului și cu atât mai mult uciderea acestuia, actul său de agresiune fiind îndreptat și exercitat doar asupra numitei Ț.S. Pe cale de consecință, relevantă și esențială în stabilirea încadrării juridice a infracțiunii reținute, este elementul intelectiv sub impulsul asupra căruia inculpatul a reacționat(respectiv latura subiectivă) care exclude forma intenției specifică infracțiunii de ucidere a victimei, rezultatul mai grav fiindu-i imputabil acestuia sub forma intenției depășite.
