Tentativa la infracţiunea de furt. Condiţii. . Jurisprudență Furt
| Comentarii |
|
Curtea de Apel CRAIOVA-Sectia Penala Decizie nr. 449 din data de 31.03.2015
Pentru a se reține că făptuitorul a pus în executare hotărârea de a săvârși o infracțiune de furt este necesar ca actele sale să corespundă tipicității obiective prevăzute de lege sau să fie intim legate de activitățile interzise de norma de incriminare, evidențiind fără echivoc, rezoluția infracțională.
Simpla deteriorare a peretelui PVC este un act de executare circumscris infracțiunii de distrugere în formă simplă prevăzută de art. 253 Cod penal și nu de tentativă la furt calificat așa cum eronat a reținut prima instanță, actul nefiind de natură să releve univoc intenția de sustragere.
Prin sentința penală nr. 200 din data de 17 decembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Corabia în dosarul nr. 993/213/2014, a fost condamnat inculpatul J.D. , stare civilă-necăsătorit, fără ocupație, de cetățenie română, recidivist, arestat preventiv prin încheierea nr. 4/ 11.07.2014, pronunțată de Judecătoria Corabia în dosarul cu nr. 952/213/2014, fiind emis mandatul de arestare preventivă cu numărul 3/11.07.2014, emis de Judecătoria Corabia, la următoarele pedepse:
- 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 206 al.1 Cp,cu aplic. art.38 al.1, și art.41 al.1 Cp,(pv.Bocai Paul și Bocai Ana, moștenitorii part.văt. B. V. );
- 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 206 al.1 Cp,cu aplic. art.38 al.1, și art.41 al.1 Cp,(part.văt. B.I. );
- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 253 al.1 și 4 Cp,cu aplic. art.38 al.1, și art.41 al.1 Cp,(part.văt. B. M. );
- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 253 al.1 și 4 Cp,cu aplic. art.38 al.1, și art.41 al.1 Cp,(part.văt. R. E. );
- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 32 Cp,rap. La art.228,229 al.1 lit. b și d Cp,cu aplic. art.38 al.1, și art.41 al.1 Cp,(part.văt. C.F. );
S-a făcut aplicarea art. 60 din Codul penal.
În baza art. 38 alin. 1 și art.39 alin. 1 lit. b din Codul penal au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului dispunându-se ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 1 an închisoare , în total va executa pedeapsa de 3 ani închisoare în regim de detenție.
În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a și b C. pen. au fost interzise inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza 404 alin. 4 lit. a din Codul de procedură penală rap. la art. 72 alin. 1 din Codul penal s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului J.D. perioada arestării preventive de la data de 11.07.2014, la zi.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că la data de 25.07.2014 a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Corabia sub nr. 993/213/2014 rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia cu numărul 824/P/2014, prin care a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpatul J.D. pentru săvârșirea infracțiunilor de amenințare (două fapte), tentativă la infracțiunea de furt calificat și distrugere (două fapte), prevăzute de art. 206 alin.1 Cod penal, art.32 alin.1 Cod penal rap. la art.228 alin.1 și 229 alin.1 lit.b și d Cod penal și art.253 alin.1 și 4 Cod penal, cu aplicarea art.38 alin.1 Cod penal și art.41 alin.1 Cod penal.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut, în fapt, că:
- în noaptea 6/7.06.2014, în jurul orelor 02.00-02.30, a distrus prin incendiere, o anexă gospodărească și material lemnos, ce aparțineau persoanei vătămate B.M., din comuna Obîrșia, județul Olt, cauzându-i acesteia un prejudiciu în valoarea de 6000 lei;
- în noapte de 6/7.06.2014, a exercitat amenințări, privind incendierea locuințelor, asupra persoanelor vătămate B. I. și B.V, creându-le acestora o stare de teamă (două fapte);
- în noaptea de 12/13.06.2014, inculpatul a încercat să pătrundă în magazinul I.I. C.S. SRL, din comuna Obîrșia, județul Olt, ce aparținea persoanei vătămate C.F.;
- în noaptea de 14/15.06.2014, în jurul orei 01.30, inculpatul a distrus prin incendiere, o anexă gospodărească, în care se aflau resturi furajere și material lemnos, ce aparțineau persoanei vătămate R. E., cauzându-i acesteia un prejudiciu în valoarea de 2120 lei.
Analizând materialul probator administrat în cauză instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
În noaptea 6/7.06.2014, în jurul orelor 02.00-02.30, inculpatul J.D. a distrus prin incendiere, o anexă gospodărească și material lemnos, ce aparțineau persoanei vătămate B.M., din comuna Obîrșia, județul Olt, cauzându-i acesteia un prejudiciu în valoarea de 6000 lei;
În noaptea de 6/7.06.2014, a exercitat amenințări, privind incendierea locuințelor, asupra persoanelor vătămate B.I. și B. V., creându-le acestora o stare de teamă (două fapte);
În noaptea de 12/13.06.2014, inculpatul a încercat să pătrundă în magazinul I.I. C.S. SRL, din comuna Obîrșia, județul Olt, ce aparținea persoanei vătămate C.F. ;
În noaptea de 14/15.06.2014, în jurul orei 01.30, inculpatul a distrus prin incendiere, o anexă gospodărească, în care se aflau resturi furajere și material lemnos, ce aparțineau persoanei vătămate R. E. , cauzându-i acesteia un prejudiciu în valoarea de 2120 lei.
Starea de fapt reținută în sarcina inculpatului J.D. a rezultat în afara oricărei forme de îndoială din declarațiile persoanelor vătămate C.F. , B.I. , R. E. , B.M. și din cele ale martorilor din rechizitoriu C.S., C.F. , B.I. , R. E. , D.C. , B.M. cât și din declarațiile martorilor propuși chiar de inculpat în apărarea sa: N.C. , N.G. și M.G. .
Astfel, din declarațiile martorilor C.S., C.F. , R. E. , B.I. și B.M. s-a reținut că, inculpatul pe fondul consumului de alcool, inculpatul devine agresiv, se ceartă cu vecinii, intră într-o stare conflictuală cu aceștia, ajungând să le incendieze bunurile din gospodărie. Tot din declarațiile acestor martori a rezultat faptul că, după ce inculpatul a fost arestat în localitate este liniște și nu au mai fost incendii sau geamuri sparte, de asemenea au relatat că inculpatul nu are probleme psihice,nu a fost internat în spital, faptele le săvârșește numai pe fondul consumului de alcool, fiind într-o stare conflictuală cu toți vecinii .
La aprecierea probatoriului administrat în cauză instanța a dat eficiență declarațiilor martorilor N.C. și N. G., propuși de inculpat care au declarat că, inculpatul are o stare conflictuală cu toți vecinii, au auzit când îl înjura pe partea vătămată B.M. și presupun că acesta este motivul pentru a incendiat locuința acestuia, de asemenea cunosc și faptul că anterior inculpatul a mai fost condamnat cu executarea unei pedepse în detenție tot pentru săvârșirea infracțiunilor de distrugere prin incendiere, având în vedere că declarațiile acestor martori se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză și confirmă starea de fapt reținută în sarcina inculpaților.
În declarația dată în fața instanței de judecată, inculpatul J.D. a avut o atitudine total nesinceră, nerecunoscând faptele reținute în sarcina sa dar încercând totodată să inducă în eroare atât organele de urmărire penală cât și instanța învestită cu soluționarea cauzei în legătură cu împrejurările concrete de săvârșire a infracțiunilor. Instanța nu poate reține apărarea inculpatului potrivit căreia, părțile vătămate au formulat plângere penală împotriva sa din răzbunare, el și familia sa aflându-se în stare conflictuală cu aceștia.
Pentru a ajunge la această concluzie prima instanță a avut în vedere faptul că această modalitate de derulare a evenimentelor nu este confirmată de niciuna dintre probele administrate în cauză. În acest sens este de evidențiat declarația martorului C.F. , care a declarat că"; în perioada incendiilor a venit la el la magazin partea vătămată B. V. și i-a spus că inculpatul J.D. l-a amenințat să nu spună ce a văzut, că îi va da și lui foc. Tot în aceea perioadă partea vătămată i-a spus că a fost amenințată de inculpatul J.D. că îi va da foc și va face teren de fotbal în aceea zonă";. Toate aceste elemente de fapt formează convingerea instanței că declarația inculpatului este total nesinceră și chiar sfidătoare și vor fi înlăturate de către instanță având în vedere ansamblul materialului probator administrat în cauza.
În drept, s-a apreciat că faptele inculpatului J.D. , care, în noaptea 6/7.06.2014, în jurul orelor 02.00-02.30, a distrus prin incendiere, o anexă gospodărească și material lemnos, ce aparțineau persoanei vătămate B. M., din comuna Obîrșia, județul Olt, cauzându-i acesteia un prejudiciu în valoarea de 6000 lei; în noaptea de 6/7.06.2014, a exercitat amenințări, privind incendierea locuințelor, asupra persoanelor vătămate B.I. și B. V. , creându-le acestora o stare de teamă (două fapte); în noaptea de 12/13.06.2014, inculpatul a încercat să pătrundă în magazinul I.I. C.S. SRL, din comuna Obîrșia, județul Olt, ce aparținea persoanei vătămate C.F. ; în noaptea de 14/15.06.2014, în jurul orei 01.30, inculpatul a distrus prin incendiere, o anexă gospodărească, în care se aflau resturi furajere și material lemnos, ce aparțineau persoanei vătămate R. E. , cauzându-i acesteia un prejudiciu în valoarea de 2120 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de amenințare (două fapte), tentativă la infracțiunea de furt calificat și distrugere (două fapte), prevăzute de art. 206 alin.1 Cod penal, art.32 alin.1 Cod penal rap. la art.228 alin.1 și 229 alin.1 lit.b și d Cod penal și art.253 alin.1 și 4 Cod penal, cu aplicarea art.38 alin.1 Cod penal și art.41 alin.1 Cod penal.
S-a apreciat că acționând în acest mod inculpatul a prevăzut rezultatul faptelor sale și a urmărit producerea lui reținându-se ca formă de vinovăție, intenția directă cu privire la fiecare infracțiune în parte.
În sarcina inculpatului J.D. au fost reținute dispozițiile art. 41 alin. 1 Cp referitoare la recidiva post executorie, din fișa de cazier judiciar rezultând aplicarea unei pedepse de 3 ani închisoare prin sentința penală nr. 23 din 02.02.2010 a Judecătoriei Corabia, pedeapsă executată la data de 01.08.2012, inculpatul fiind eliberat la termen.
Vinovăția inculpatului și starea de fapt au fost dovedite prin următoarele mijloace de probă: plângerile și declarațiile persoanelor vătămate, proces verbal de cercetare la fața locului și planșe fotografice, declarații martor, declarații inculpat, alte înscrisuri.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Corabia și inculpatul J.D. .
Prin motivele de apel depuse în scris de parchet s-a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie în ceea ce privește individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, susținându-se că instanța a aplicat pedepse situate la minimul special fără a ține cont de gravitatea faptelor de multitudinea acestora într-o perioada scurtă de timp de starea de recidivă postexecutorie în care se afla inculpatului. S-a arătat că instanța nu a acordat eficiență dispozițiilor art. 43 alin.5 C.p. conform cărora limitele de pedeapsă se majorează cu jumătate.
Prin motivele de apel depuse în scris de apărătorul inculpatului s-a criticat sentința sub aspectul pedepsei, solicitându-se redozarea acesteia, în sensul reducerii, având în vedere gravitatea faptelor, prejudiciul produs și pe care inculpatul este de acord să-l acopere.
Examinând apelul prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, conform dispozițiilor art. 417 alin.2 Cod procedură penală, reține următoarele :
Faptele reținute în sarcina inculpatului de prima instanță constând în aceea că, la data de 06/07.06.2014, a incendiat două anexe gospodărești aparținând persoanei vătămate B. M. , rezultând pericol public, în aceeași noapte amenințându-i pe B. V. și Bejan Ion care ajutau la stingerea focului, că le va incendia locuințele, fapt ce le-a produs o stare de temere, iar ulterior, la data de 14/15.06.2014 a mai provocat un alt incendiu asupra anexei gospodărești ce aparținea persoanei vătămate R. E. sunt dovedite, în mod indubitabil, în cauză, cu declarațiile părților vătămate coroborate cu procesele verbale de cercetare la fața locului, procesul verbal de identificare obiecte, adrese, depozițiile martorilor B. M. , B.I. , R. E. , C. S., B. V. , D.C. , C.F. , raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, probele administrate atestând că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor de mai sus pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată.
Cât privește fapta inculpatului, reținută prin actul de sesizare în forma tentativei la furt calificat, Curtea opinează că aceasta întrunește, sub aspect obiectiv și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere în formă simplă.
Astfel, în plan factual, s-a reținut că, aceasta faptă a constat în aceea că, a încercat să pătrundă în incinta magazinului II C.S. S.R.L., fiind surprins de martorul B. M. , în timp ce încerca să secționeze peretele de material plastic al magazinului. Observând însă planșele fotografice anexate procesului verbal de cercetare la fața locului se constată că activitatea materială a inculpatului nu a vizat nicidecum ușa de acces, pentru a se reține că a fost comisă în vederea pătrunderii și sustragerii de bunuri din magazin, iar urmele lăsate reprezintă niște zgârieturi pe peretele PVC. Pentru a se reține că făptuitorul a pus în executare hotărârea de a săvârși o infracțiune de furt este necesar ca actele sale să corespundă tipicității obiective prevăzute de lege sau să fie intim legate de activitățile interzise de norma de incriminare, evidențiind fără echivoc, rezoluția infracțională.
Or, în speță, actele de executare nu au aptitudinea sau capacitatea, prin ele însele și nici raportat la împrejurările în care au fost efectuate, de a "trăda"; rezoluția infracțională în vederea căreia s-a presupus de către organele judiciare că au fost comise. Nu se poate reține nici că actele de executare anterior amintite ar fi fost săvârșite în vederea incendierii, la fața locului nefiind identificate substanțe inflamabile, o atare concluzie neputând fi dedusă numai din antecedentele penale ale inculpatului
În speță, simpla deteriorare a peretelui PVC este un act de executare circumscris infracțiunii de distrugere în formă simplă prevăzută de art. 253 Cod penal și nu de tentativă la furt calificat așa cum eronat a reținut prima instanță, actul nefiind de natură să releve univoc intenția de sustragere.
În contextul stării de fapt mai sus reținute, pentru considerentele arătate, se va admite apelul inculpatului, constatându-se incidența motivului invocat din oficiu de instanța de apel, în favoarea inculpatului, referitor la greșita încadrare juridică, se va proceda la rejudecarea cauzei în limitele arătate, în sensul schimbării încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpat, în baza art. 386 Cod procedură penală, din infracțiunea prevăzută de art. 32 alin.1 raportat la art. 228-229 lit.b) și d) Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 253 alin.1 Cod penal și a condamnării inculpatului pentru această infracțiune.
