TERMENUL DE DECLARARE A RECURSULUI. RECURS TARDIV. REPUNERE ÎN TERMEN. CONDIŢII (ART. 3853 ÎN REF. LA ART. 363 - 365 COD PROCEDURĂ PENALĂ).

Comentarii

0

Prin decizia nr.606/R/15 august 2002 Curtea de Apel Galaţi a respins ca nefondată cererea de repunere în termen şi ca tardiv introdus recursul declarat de inculpatul G.C., obligându-1 la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a decide astfel, s-au avut în vedere următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 1126/10.12.2001 a Judecătoriei Tecuci, inculpatul G.C. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani şi 3 luni închisoare pentru o infracţiune prev.de Legea nr.26/1997, în stare de recidivă şi după revocarea unui rest de 477 zile.

Prin decizia penală nr.294/14.03.2003 Tribunalul Galaţi, a respins ca nefondat apelul inculpatului, decizie ce a fost atacată cu recurs de către inculpat.

La pronunţare inculpatul a fost prezent respectiv la 14 martie 2002.

Din actele dosarului rezultă că recursul a fost declarat la 9 aprilie 2002 cu mult peste termenul prevăzut de lege, inculpatul invocând motive de sănătate şi deci imposibilitatea de a fi declarat recursul în termen, cerând în acest context repunerea în termen şi judecarea pe fond a recursului.

Potrivit art.3853 C.proc.penală, termenul pentru declararea recursului este de 10 zile de la data luării la cunoştinţă despre hotărârea dată sau de la pronunţare dacă inculpatul a fost prezent la dezbateri.

Din actele dosarului rezultă că la data de 14.03.2002 inculpatul apelant a fost prezent la dezbateri, situaţie în care termenul curge de la această dată pe o durată de 10 zile respectiv până la 25.03.2002 orele 2400.

Cererea de recurs, însă, a fost depusă pe data de 9 aprilie 2002, cu mult peste limita legală, invocându-se motive de sănătate ce l-au împiedicat, inculpatul cerând totodată repunerea în termen şi judecarea pe fond a recursului.

Inculpatul recurent nu a produs dovezi pentru a convinge instanţa de recurs că a fost în imposibilitate de a depune cererea de recurs în termenul prevăzut de lege.

Potrivit art.364 alin.l teza a Il-a instanţa de recurs nu a avut posibilitatea să se pronunţe dacă recurentul a fost într-adevăr împiedicat să depună cererea de recurs de o cauză temeinică, chiar şi pe motive de sănătate, întrucât nu s-au produs de recurent astfel de dovezi.

(decizia penală nr. 606/R/l5.08.2002 )

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Judecarea apelului. Nepronunţarea asupra tuturor motivelor de apel. Exercitarea căii de atac. Consecinţe. Furt calificat. Concurs ideal de infractiuni. Nepronuntare instantei asupra tuturor motivelor de apel. RECURSUL. HOTĂRÂRI SUPUSE RECURSULUI. RECURS INADMISIBIL (ART. 385^15 PCT. 1 LIT. A TEZA II, CU REFERIRE LA ART. 385^1 ALIN. 4 DIN CODUL DE PROCEDURĂ PENALĂ). PERSOANELE CARE POT FACE RECURS. RECURS INADMISIBIL FIIND DECLARAT DE O PERSOANĂ FĂRĂ CALITATE PROCESUALĂ. ART. 385^2 CPP ÎN REF. LA ART. 362 ALIN. 2 CPP CAZURI ÎN CARE SE POATE FACE RECURS. CAZ DE CASARE PREV. DE ART. 385^9 PCT. 3 CPP. INSTANŢA NU A FOST COMPUSĂ POTRIVIT LEGII ORI S-AU ÎNCĂLCAT DISPOZIŢIILE ART. 292 ALIN. 2 CPP SAU A EXISTAT UN CAZ DE INCOMPATIBILITATE. CAZ DE CASARE PREV. DE ART. 385^9 PCT. 6 CPP. JUDECATA A AVUT LOC ÎN LIPSA APĂRĂTORULUI CÂND PREZENŢA ACESTUIA ERA OBLIGATORIE (ART. 385^9 PCT. 6 CPP). Caz de casare prevăzut de art. 385^9 pct. 9 CPP. Caz de casare când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia. Caz de casare cauzat deîncălcări care atrag nulitatea (art. 197 alin. 2 CPP). Infractiunea de ultraj. Neadministrare de probe din care sa rezulte vinovatia sau nevinovatia.