Trafic de persoane. Aplicarea greşită a circumstanţelor atenuante, inculpatul nerecunoscând fapta în cursul urmăririi penale, iar în faţa instanţei invocând dreptul la tăcere
| Comentarii |
|
In faza de urmărire penală inculpata nu a recunoscut săvârşirea faptei, iar în faza de judecată s-a prevalat de dreptul la tăcere, refuzând să dea declaraţii. In aceste condiţii nu există elemente care să susţină sinceritatea inculpatei şi reţinerea de către instanţă a circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C.pen.
Secţia penală şi de minori, decizia nr. 64/A din 17 aprilie 2007
Prin sentinţa penală nr.104 din 1 martie 2007, pronunţată de Tribunalul Cluj, a fost condamnată inculpata S.E., în baza dispoziţiilor art.13 alin.1 din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 C.penal, 74 lit.c C.pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori la 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a şi b Cod penal.
În baza dispoziţiilor art.12 alin.1 din Legea 678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, 74 lit.c Cod penal, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, la 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a şi b Cod penal.
S-a constatat că potrivit art.33 lit.a Cod penal cele două infracţiuni se află în concurs real. În baza dispoziţiilor art. 34 lit.b, art.35 lit.c Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpata să execute 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a şi b Cod penal.
Conform dispoziţiilor art.350 C.proc.pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatei iar potrivit art.88 C.penal s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestului preventiv din 13 iulie 2006 la zi.
În baza dispoziţiilor ar.t71 C.pen. s-a interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a-c Cod penal, pe durata prev. de art.71 Cod penal.
Conform dispoziţiilor art.118 Cod penal coroborat cu art.19 din Legea nr.678 din
21.11.2001 s-a dispus confiscarea de la inculpată a sumei de 524.000 lei RON şi a obligat inculpata la plata acestei sume către stat. S-a menţinut măsura sechestrului asigurator.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că prin rechizitoriul întocmit de Ministerul Publice - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Cluj s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei S.E., pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de minori, prev. de art.13 alin.1 din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. şi trafic de persoane prev. de art.12 alin.1 din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.33 lit.a Cod penal.
Prin actul de trimitere în judecată s-a reţinut că în perioada 2001-2005 în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpata le-a racolat, găzduit şi transportat pe minorele A.L.D., B.V.A., O.I.A. şi B.E.D., în scopul exploatării acestora, prin obligarea la practicarea prostituţiei, prin violenţă, ameninţare, exploatându-le atât pe timpul minorităţii, cât şi după împlinirea vârstei de 18 ani.
În iarna anului 2001, martora B.V.A., în vârstă de 17 ani la acea dată, a fugit de la domiciliul părinţilor ei, în municipiul Turda, aceasta l-a cunoscut pe M.Z., zis A.M., fiul inculpatei, care a găzduit-o pe martoră la domiciliul mamei sale.
La scurt timp, inculpata i-a cerut martorei să se prostitueze pentru a-şi câştiga existenţa, adică masa, cazarea şi îmbrăcăminte astfel că începând de a doua zi a transportat-o în parcarea de la barul "S." din Turda şi a obligat-o să racoleze diferiţi bărbaţi, majoritatea şoferi de tir aflaţi în trecere, cu care să întreţină relaţii sexuale, indicându-i sumele pe care trebuia să le pretindă de la aceştia. În timp ce martora racola clienţi era supravegheată de inculpată căreia trebuia să-i dea toţi banii încasaţi.
La sfârşitul anului 2000, partea vătămată O.I.A., atunci în vârstă de 14 ani a fugit de la domiciliu, ca urmare a unor neînţelegeri grave, cu tatăl său vitreg, găsindu-şi adăpost la M.Z. şi inculpata S.E. Partea vătămată a început o relaţie de concubinaj cu M.Z. însă, după un timp, inculpata şi fiul ei i-au cerut să iasă şi ea pe stradă în vederea practicării prostituţiei. Cei doi i-au explicat părţii vătămate modul în care trebuie să procedeze pentru a racola clienţi şi tariful pe care să-l ceară pentru un act sexual, după care au transportat-o la barul "S.", unde începând cu acea seară a început să practice prostituţia, sub supravegherea inculpatei.
Obiceiul era ca, în fiecare seară, în jurul orelor 17-18 inculpata să transporte cu taxiul pe cele două tinere la barul "S.". în timp ce ea rămânea în interiorul barului, cele două fete, îmbrăcate sumar, ieşeau afară pentru a racola clienţi. Uneori, când fetele realizau venituri mici, inculpata le reproşa că nu se străduiesc suficient. După ce obţineau bani de la clienţi, tinerele predau banii la inculpată. După o perioadă de timp, când "afacerea a început să prospere", fiul inculpatei a achiziţionat un autoturism "Dacia", destinat transportului la "locul de muncă".
Pentru că nu avea permis de conducere, fiul inculpatei a angajat diferiţi şoferi pentru a realiza acest lucru, aceştia fiind plătiţi din banii pe care inculpata îi lua de la cele două fete. Periodic, numitul M.Z. verifica modul în care acestea îşi desfăşurau activitatea în parcare, ocazii cu care lua din banii strânşi de la fete de către mama sa şi îi cheltuia pe jocuri de noroc.
În declaraţiile date pe parcursul procesului penal, inculpata S.E. a încercat să se apere, declarând că, de fapt, a fost obligată de fiul ei să le supravegheze şi să le îndemne pe fete să practice prostituţia iar pentru că a refuzat să facă acest lucru a fost certată în numeroase rânduri de către fiul ei.
Susţinerile inculpatei au fost însă contrazise de declaraţiile celor două părţi vătămate. Atât partea vătămată O.I.A. cât şi martora B.V.A. au arătat că, de fapt, între inculpată şi fiul ei au avut loc certuri cu privire la modul în care fiecare dintre ei cheltuia banii, reproşându-şi reciproc că "nu au grijă de bani". Inculpata şi fiul ei le interziceau fetelor să întreţină relaţii de prietenie cu alte persoane şi le reproşau că ar întreţine relaţii sexuale cu bărbaţi care nu le plăteau. Mai mult, au existat situaţii în care inculpata l-a instigat pe fiul ei să le aplice corecţii fizice fetelor care nu câştigau suficienţi bani sau întreţineau relaţii sexuale fără a percepe bani de la clienţi. Atât partea vătămată O.I.A. cât şi martora B.V.A. au fost bătute de mai multe ori, cu scopul de a le determina să câştige mai mulţi bani din practicarea prostituţiei.
Pe parcursul şederii la inculpată, datorită faptului că nu au mai putut ,suporta tratamentul la care erau supuse, cele două fete au fugit.
Astfel, în iarna anului 2002, martora B.V.A. s-a întors la domiciliul mamei sale. Fiindu-i frică şi ruşine, aceasta nu i-a spus adevărul mamei sale însă, ulterior, după ce a primit procesele-verbale cu amenzile aplicate pentru practicarea prostituţiei a sunat-o pe inculpată.
Conform înţelegerii avute la telefon, inculpata s-a deplasat la domiciliul martorei, a achitat amenzile iar în familie s-a prezentat ca fiind soacra martorei.
În declaraţia sa martora a arătat că, în timpul acelei vizite, inculpata a reuşit să o convingă pe mama sa că îşi iubeşte nora, că a venit să o ducă înapoi la Turda şi că băiatul ei ţine foarte mult la martoră.
Mai mult decât atât, inculpata a început să o convingă pe sora martorei, B.E.D., care era însărcinată în luna a patra, să vină cu ele la Turda, unde o va ajuta să scape de sarcină şi că-i va găsi acesteia un nepot de al ei cu care să o mărite.
Revenită la Turda, martora B.V.A. a fost obligată să se prostitueze în continuare.
Ulterior, martora B.E.D. a avut aceeaşi soartă. A fost contactată telefonic de inculpată, adusă la Turda şi cazată iar apoi obligată, aşa însărcinată cum era, să se prostitueze.
După ce aceasta a născut, a fost obligată să practice în continuare prostituţia.
În ceea ce priveşte pe partea vătămată O.I.A. în data de 17.08.2003 a fugit de la cei doi deoarece a vrut să plece în Austria însă s-a întors prin luna noiembrie la inculpată şi fiul ei, convinsă că aceştia nu o vor vinde altui proxenet chiar dacă îi luau toţi banii.
În iarna anului 2003, partea vătămată A.L.D., în vârstă de 17 ani la acea dată, l-a cunoscut pe M.Z. care i-a făcut curte şi, la scurt timp, a determinat-o să se mute la el. Într-o dimineaţă, numitul M.Z. şi inculpata i-au cerut părţii vătămate să-i ajute să achite nişte datorii urgente propunându-i să practice prostituţia două-trei zile, până vor scăpa de necaz.
Ştiind că celelalte fete au fost bătute de fiul inculpatei, partea vătămată a acceptat. Începând din acea seară, partea vătămată a fost transportată în parcare de inculpată şi obligată să practice prostituţia, sub supravegherea inculpatei.
Cea mai mare parte a banilor astfel obţinuţi, erau daţi numitului M.Z., care a achiziţionat diferite produse electronice şi electrocasnice, mobilier, a renovat garsoniera în care locuia împreună cu partea vătămată.
În modalitatea expusă mai sus, inculpata împreună cu fiul ei a racolat, găzduit şi transportat în scopul exploatării, prin obligarea la practicarea prostituţiei pe B.V.A., B.E.D., O.I.A. şi A.L.D., atât în perioada în care acestea au fost minore, cât şi după împlinirea vârstei de 18 ani.
În toată această perioadă fiecare dintre tinere a obţinut venituri lunare în sumă de aproximativ 25 milioane lei, mai mari în lunile de vară când se ridicau la 30 milioane lei şi mai mici în lunile de iarnă când erau de aproximativ 20 milioane lei."
S-a reţinut că faptele inculpatei întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori, prev. de art.13 alin.1 din Legea 678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal şi trafic de persoane, prev. de art.12 alin. 1 din Legea 678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, în cauză fiind incidente dispoziţiile art.33 lit.a Cod penal, referitoare la concursul real de infracţiuni.
La dozarea pedepsei instanţa a avut în vedere gradul de pericol social şi împrejurarea în care a fost comisă fiecare faptă persoana inculpatei care este, în vârstă de 54 ani şi se află la prima confruntare cu legea penală şi care pe parcursul procesului a avut o comportare sinceră chiar dacă a încercat să minimalizeze consecinţele faptei sale. S-a reţinut drept circumstanţă atenuantă atitudinea sinceră a inculpatei.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, cât şi inculpata, solicitând casarea acesteia ca netemeinică şi nelegală.
Astfel, Parchetul a arătat în motivele de apel că solicită desfiinţarea sentinţei ca nelegală, întrucât s-a reţinut în mod nelegal circumstanţa atenuantă prev. de art.74 lit.c C.pen. privind atitudinea post-infracţională a inculpatei , circumstanţă care lipseşte în materialitatea ei, întrucât în faza de urmărire penală aceasta a negat faptele imputate, iar în faza de judecată a invocat dreptul la tăcere astfel că nu a dat declaraţii. Faţă de aceste aspecte, solicită a se aplica pedepse înscrise în limitele legale prevăzute de textul incriminator, pedepse care să reflecte gradul de pericol social al faptei comise de aceasta. A doua critică adusă sentinţei este că instanţa în mod greşit a interzis inculpatei şi dreptul prev. de art.64 lit.c C.pen. ca pedeapsă accesorie, întrucât inculpata nu s-a folosit de o anumită funcţie pentru a comite infracţiunea.
Inculpata a solicitat în apelul formulat desfiinţarea sentinţei ca netemeinică şi nelegală, iar în urma rejudecării cauzei să se dispună achitarea sa în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d C.pr.pen., neexistând probe la dosar care să dovedească vreun act de constrângere pe care l-ar fi exercitat asupra părţilor vătămate, ci dimpotrivă ea a fost cea constrânsă de fiul său să desfăşoare aceste activităţi. În altă ordine de idei , faţă de vârsta înaintată, de starea sanitară precară, fiind întrunite şi cerinţele prev. de art.86/1 C.pen. a solicitat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei .
Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel invocate precum şi din oficiu, Curtea reţine următoarele:
Prima instanţă a administrat probatoriul necesar cauzei, pe baza căruia a stabilit o stare de fapt corectă, corespunzătoare adevărului. A rezultat astfel vinovăţia inculpatei în comiterea infracţiunii de trafic de persoane, încadrarea juridică dată faptei fiind corectă, respectiv prev. de art.13 alin.1 din Legea nr.678/2001 cu aplic.art.41 al.2 C.pen. şi prev. de art.12 alin.1 din Legea nr.678/2001 cu aplic.art.41 alin.2 C.pen. şi art.33 lit.a C.pen.
Astfel, s-a stabilit că activitatea infracţională a inculpatei a constat în aceea că în perioada 2001-2005 în baza unei rezoluţii infracţionale unice le-a racolat, găzduit şi transportat pe minorele
A.L.D., B.V.A., O.I.A. şi B.E.D. în scopul exploatării acestora, prin obligarea la practicarea prostituţiei, prin violenţă şi ameninţare, exploatându-le atât pe timpul minorităţii, cât şi după împlinirea vârstei de 18 ani.
Faţă de probele dosarului, susţinerile inculpatei cum că nu s-ar face vinovată de săvârşirea infracţiunii întrucât nu s-a dovedit că ar fi constrâns părţile vătămate să practice prostituţia, sunt lipsite de temei. Astfel, martora U.M. a arătat că discutând cu părţile vătămate şi-a dat seama că acestea au fost bătute în numeroase rânduri de inculpată pentru a se prostitua, şi că aceasta le aştepta în timp ce se prostituau iar apoi le lua banii obţinuţi. Aceeaşi martoră a arătat că nu existau conflicte între inculpată şi fiul ei, dimpotrivă colaborau bine. Această declaraţie se coroborează cu cele ale părţilor vătămate A.L.D. şi O.I.A., ambele arătând că au fost constrânse de inculpată să practice prostituţia, prima declarând că a fost ameninţată de inculpată şi fiul acesteia , iar a doua că a fost îndemnată de inculpată să practice prostituţia. De asemenea, nici susţinerile inculpatei că a fost constrânsă de fiul său să procedeze în acest mod nu pot fi primite, chiar din declaraţiile martorilor P.O.C. şi L.A. rezultând că pe undeva fiul inculpatei o obliga pe aceasta să se ducă cu fetele să practice prostituţia „însă avea toate posibilităţile să se opună acestuia dacă ar fi dorit”.
Astfel, în cazul în care o persoană acţionează asupra altei persoane prin ameninţare, violenţă , abuz de autoritate sau prin alte forme de constrângere ori profitând de imposibilitatea acelei persoane de a-şi exprima voinţa, îndemnând, înlesnind sau trăgând foloase ori traficând persoane în vederea practicării prostituţiei, deci în scopul exploatării acestor persoane, această faptă întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane.
Procedând apoi la individualizarea pedepsei aplicate inculpatei, instanţa de fond a reţinut în mod nelegal în favoarea inculpatei circumstanţa atenuantă prev. de art.74 lit.c C.pen., respectiv atitudinea infractorului după săvârşirea infracţiunii rezultând din comportarea sinceră în cursul procesului. Se constată că în faza de judecată inculpata nu a recunoscut săvârşirea faptei, iar în faza de judecată s-a prevalat de dreptul la tăcere, refuzând să dea declaraţii. În aceste condiţii motivarea instanţei referitoare la atitudinea sinceră a inculpatei este lipsită de temei, neexistând probe la dosar care să susţină această sinceritate a inculpatei. În acest sens, Curtea va admite apelul Parchetului şi va înlătura această circumstanţă însă totodată va constata că în favoarea inculpatei se poate reţine o altă prevedere a art.74 lit.a C.pen., respectiv conduita bună a inculpatei anterior săvârşirii infracţiunii, inculpata aflându-se la prima confruntare cu legea penală, astfel că va menţine pedeapsa aplicată de prima instanţă, inclusiv modalitatea de executare, apreciind-o ca fiind proporţională cu gradul de pericol social al infracţiunii şi va putea contribui la reeducarea inculpatei.
De asemenea şi cel de-al doilea motiv din apelul Parchetului este întemeiat, interzicerea dreptului prev. de art.64 lit.c C.pen. ca pedeapsă accesorie nefiind justificată. Astfel acest drept constă în dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii. Însă aceasta presupune ca săvârşirea infracţiunii să fie legată de exercitarea unei anumite profesii, meserii,ceea ce nu este cazul în speţă, textul referindu-se doar la profesii sau activităţi licite, pe care condamnatul le-ar putea exercita într-un cadru legal. Faţă de acest aspect , va admite apelul Parchetului şi va înlătura ca pedeapsă accesorie interzicerea dreptului prevăzut de art.64 lit.c C.pen.
În ceea ce priveşte confiscarea sumei de 524.000 lei de la inculpată, reprezentând sumele de bani obţinute ilegal de inculpată de pe urma prostituţiei, această sumă a fost calculată în mod corect de către instanţă, raportat la veniturile medii obţinute de persoanele vătămate ce rezultă din declaraţiile părţilor vătămate, de 20 milioane lei pe lună.
Faţă de toate aceste aspecte, Curtea va admite apelul Parchetului pentru motivele arătate mai sus, va desfiinţa sentinţa atacată, iar în urma judecării cauzei, va înlătura prevederile art.74 lit.c C.pen., reţinând prevederile art.74 lit.a C.pen., precum şi pedeapsa accesorie prevăzută de art.64 lit.c C.pen., menţinând restul dispoziţiilor sentinţei atacate. (Judecător Viorel-Virgil Andreieş)
