Vătămare corporală. Stare de provocare. Reacţie disproporţionată faţă de fapta părţii vătămate
| Comentarii |
|
Injurăturile proferate de partea vătămată nu sunt de natură a crea inculpatului o intensă tulburare, care să fie determinantă în declanşarea unei agresiuni materializată în atacarea şi rănirea părţii vătămate cu un obiect tăietor-înţepător, producând acesteia leziuni semnificative, care au necesitat pentru vindecare 25-30 de zile de îngrijire şi au produs o invaliditate de 20%.
Secţia penală şi de minori, decizia nr. 94/R din 13 februarie 2007
Prin sentinţa penală nr. 123 din 14 martie 2006 a Judecătoriei Sighetu Marmaţiei a fost condamnat inculpatul P.N. pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin.1 C.pen. cu aplic.art. 37 lit.b C.pen. la pedeapsa de 1 an închisoare cu consecinţele prev. de art. 71 C.pen.
În temeiul art. 7 din Legea 543/2002 s-a revocat graţierea pedepsei de 550 lei amendă penală la care a fost condamnat inculpatul prin sentinţa penală nr. 187/19.04.2003 a Judecătoriei Sighetu Marmaţiei şi s-a dispus ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa închisorii.
Inculpatul a fost obligat să plătească 1200 lei despăgubiri civile pentru daune materiale, 1050 lei despăgubiri civile pentru daune morale şi 550 lei cheltuieli judiciare părţii civile H.G.I..
Inculpatul a fost obligat să plătească 549,51 lei despăgubiri civile cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la achitarea integrală a creanţei părţii civile CAS Maramureş şi 220 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de judecată a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmaţiei s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului P.N. pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin.1 C.pen. cu aplic.art. 37lit.b C.pen.
S-a reţinut că la data de 19 iunie 2005, inculpatul l-a lovit pe partea vătămată H.G.I. şi i-a cauzat leziuni corporale care au necesitat 32-35 zile de îngrijiri medicale.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu 3.000 lei despăgubiri civile pentru daune materiale reprezentând beneficiul nerealizat în perioada zilelor de îngrijiri medicale şi 2.000 lei despăgubiri civile pentru daune morale, iar CA Maramureş cu 549,5 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare ale părţii vătămate.
Inculpatul a recunoscut comiterea faptei şi a mai fost condamnat la 8 luni închisoare în anul 2002 iar în anul 2003 la pedeapsa amenzii, ce a fost graţiată prin Legea nr. 543/2002.
Din cuprinsul probelor administrate în cauză instanţa de judecată a reţinut următoarele:
La data de 19 iunie 2005 în jurul orei 20 inculpatul aflându-se la barul din localitatea Rona de Sus, în urma unor discuţii contradictorii cu partea vătămată H.G.I., pe fondul consumului de băuturi alcoolice, a tăiat cu un ciob de la o sticlă de bere antebraţul mâinii stângi a părţii vătămate.
Ca urmare a leziunilor suferite, partea vătămată H.G.I. a avut nevoie pentru vindecare de 3235 zile îngrijiri medicale conform certificatului medico-legal nr. 338 din 21 iunie 2005 emis de Cabinetul medico legal Sighetu Marmaţiei.
Fapta comisă de inculpat a fost încadrată ca infracţiune de vătămare corporală prev. de art. 181 alin.1 C.pen. cu aplic.art. 37 lit.b C.pen. în raport de pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată acestuia în anul 2002 şi care a fost executată.
S-a reţinut din declaraţia martorei A.D. că partea civilă deţine gospodărie, lucrează în construcţii şi realizează ocazional aproximativ 50 lei/zi, astfel că în temeiul art. 346 alin. 1 , art. 14 C.pr.pen. şi art. 98 C.civil,
Inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile pentru daune materiale şi morale acesteia, precum şi la plata despăgubirilor civile către CAS Maramureş.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal au declarat apel partea civilă H.G.I. solicitând majorarea pedepsei aplicată inculpatului şi majorarea despăgubirilor civile pentru daune materiale şi morale, precum şi inculpatul care a solicitat reţinerea scuzei provocării, reducerea pedepsei, a despăgubirilor civile pentru daune materiale şi morale.
Prin decizia penală nr. 143 din 5.10.2006, Tribunalul Maramureş a admis în parte apelul declarat de partea civilă H.G.I. împotriva sentinţei penale nr. 123 din 14 martie 2006 a Judecătoriei Sighetu Marmaţiei care în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a C.pr.penală şi art. 382 alin. 2 C.pr.penală a fost desfiinţată în parte şi judecând cauza: s-au majorat despăgubirile civile pentru daune morale de la suma de 1050 lei RON la 2500 lei RON la care a fost obligat inculpatul P.N. să le plătească părţii civile H.G.I.; s-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
În temeiul art. 378 şi art. 379 pct. 1 lit. b C.pr.penală s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul P.N. împotriva aceleiaşi sentinţe. În temeiul art. 193 C.pr.penală a fost obligat inculpatul să plătească 278,65 lei RON cheltuieli judiciare părţii civile. În temeiul art. 192 alin. 2 C.pr.penală a fost obligat inculpatul să plătească 100 lei RON cheltuieli judiciare în apel statului, celelalte cheltuieli judiciare în apel rămânând în sarcina statului.
Examinând sentinţa apelată, prin prisma motivelor invocate şi din oficiu, tribunalul a reţinut următoarele:
Instanţa de fond a stabilit corect starea de fapt, interpretând şi apreciind judicios probele ce au fost administrate, care pun în evidenţă că inculpatul este vinovat de săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin.1 C.pen. De asemenea, prima instanţă legal a considerat că în raport de pedeapsa de 8 luni aplicată în anul 2002, care a fost executată, inculpatul se află în stare de recidivă postexecutorie şi a făcut aplicarea art. 37 lit.b C.pen.
Apărarea inculpatului de a se reţine scuza provocării nu a fost acceptată, deoarece starea de tulburare se verifică în momentul săvârşirii infracţiunii iar intensitatea ei se apreciază ţinându-se seama de persoana făptuitorului şi de circumstanţele în care s-a produs fapta.
Ori în cauză, chiar dacă între inculpat şi partea vătămată s-au proferat injurii, acesta nu trebuia să riposteze prin tăierea părţii vătămate cu un ciob de sticlă astfel că nu sunt întrunite cerinţele prev. de art. 73 lit.b C.pen.
La stabilirea pedepsei aplicate inculpatului, instanţa de fond a ţinut seama de împrejurările în care a fost comisă fapta, de urmările produse şi de starea de recidivă postexecutorie în care se află acesta.
Susţinerea apărătorului ales al inculpatului sub aspectul reducerii pedepsei aplicate, nu a fost primită, în raport de gradul de pericol social al faptei, faţă de împrejurarea că făptuitorul a perseverat în săvârşirea unor fapte de acelaşi gen, se află în stare de recidivă postexecutorie şi a beneficiat de clemenţa legii când s-au aplicat dispoziţiile Legii de graţiere nr. 543/2002.
Prima instanţă judicios în temeiul art. 7 din Legea nr. 543/2002 a revocat graţierea pedepsei de 550 lei amendă aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 187/19.04.2003 a Judecătoriei Sighetu Marmaţiei şi a dispus să o execute alături de pedeapsa închisorii aplicată în cauză.
De asemenea instanţa de fond a aplicat corect dispoziţiile art. 71 şi 64 C.pen., deoarece în raport de tipul de infracţiune comis de inculpat, de conduita acestuia şi împrejurarea că anterior a fost condamnat de două ori pentru infracţiuni contra integrităţii corporale şi sănătăţii este în
interesul minorului, limitarea exercitării de către inculpat a drepturilor părinteşti şi a dreptului de a fi tutore sau curator prev. de art. 64 lit.d şi c C.pen.
Sub aspectul laturii civile, instanţa de fond a considerat justificate despăgubirile civile la suma de 1200 lei pentru daune materiale solicitate de partea civilă, în care s-au inclus beneficiul nerealizat în perioada zilelor de îngrijiri medicale.
În ce priveşte cererea părţii civile de acordare a despăgubirilor civile pentru daune morale, prima instanţă a considerat-o justificată, doar în parte, deşi în raport de numărul de îngrijiri medicale ar fi trebuit să reprezinte un echivalent bănesc al suferinţelor fizice şi psihice cauzate de leziunile corporale.
În lipsa unor criterii legale de determinarea cuantumului acestor despăgubiri civile pentru daune morale, faţă de gravitatea vătămărilor produse părţii civile şi intensitatea suferinţelor cauzate, se impune majorarea acestora la suma de 2500 lei.
În raport de considerentele arătate, a fost admis în parte apelul declarat de partea civilă
H.G.I..
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul, solicitând în baza art. 385 pct. 2 lit. d C.pr.pen. admiterea recursului, casarea deciziei şi a sentinţei penale pronunţate în cauză şi reţinând cauza spre rejudecare să se facă aplicarea art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv să se ţină cont de împrejurările concrete în care a fost săvârşită fapta. În motivarea recursului,s-a arătat că nici instanţa de fond şi nici instanţa de apel nu au reţinut că partea vătămată a fost lovită cu un ciob de sticlă şi nu cu un cuţit. Inculpatul a susţinut că instanţa de fond nu a luat în considerare probele administrate în faza de judecată, când au fost audiaţi 3 martori pe latură penală, declaraţiilor lor fiind la filele 22, 24 din dosarul de fond, aceştia arătând că, de fapt, partea vătămată a fost cea care a provocat întreg scandalul. Învederează că partea vătămată l-a înjurat pe inculpat, motiv pentru care acesta a ripostat cu acea lovitură. Susţine că instanţa de fond nu a luat în considerare aceste declaraţii, reţinând doar împrejurarea că el a lovit partea vătămată. Solicită aplicarea art. 73 lit. b C.pen., respectiv reţinerea circumstanţei atenuante a provocării, întrucât fără această stare de provocare nu s-ar fi întâmplat nimic.
De asemenea, s-a solicitat să se aibă în vedere poziţia avută imediat după săvârşirea infracţiunii, oferindu-se să ducă partea vătămată la spital pentru acordare de îngrijiri medicale. Învederează că partea vătămată s-a prezentat la medic, abia după două zile de la producerea incidentului, având nevoie de intervenţie chirurgicală la acel moment. Susţine că şi partea vătămată are o anumită culpă, întrucât şi-a agravat consecinţele loviturii suferite. Raportat la acest aspect, apreciază că daunele morale ar trebui reduse, iar cu privire la daunele materiale consideră că acestea nu sunt dovedite. Solicită respingerea cererii de acordare a cheltuielilor judiciare ca nedovedite.
În subsidiar, solicită să se ţină cont de împrejurările concrete în care s-a săvârşit infracţiunea, să se reducă pedepsea de 1 an închisoarea aplicată prin sentinţa penală sub minimul special prev. de lege, întrucât aceasta este prea aspră şi să se facă aplicarea art. 81 C. pen., respectiv suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Analizând recursul formulat pe baza actelor şi lucrărilor dosarului, Curtea constată că acesta este nefondat.
Astfel, instanţele au reţinut o stare de fapt corectă, corespunzătoare adevărului, din care a rezultat vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală prev. de art.181 C.pen.
Susţinerile inculpatului , care a arătat că a acţionat fiind în stare de provocare nu s-au confirmat. Astfel, martorii prezenţi la incident au relatat că partea vătămată a început să-l înjure pe inculpat, iar acesta la un moment dat l-a tăiat cu o sticlă spartă la mână. Însă împrejurarea că partea vătămată l-a înjurat nu justifica reacţia inculpatului, acesta reacţionând mult prea violent faţă de atitudinea părţii vătămate, nefiind întrunite astfel cerinţele prevăzute de art.73 lit.b C.penal.
Pentru existenţa acestei circumstanţe atenuante este necesar ca făptuitorul să acţioneze într-o stare de puternică tulburare determinată de partea vătămată ori faptul că în speţă partea vătămată l-a
înjurat nu justifică o asemenea reacţie din partea inculpatului, riposta acestuia fiind mult prea violentă. Pentru existenţa stării de provocare e necesar ca reacţia făptuitorului să fie proporţională cu provocarea acestuia de către partea vătămată. În speţă Curtea apreciază că înjurăturile proferate de partea vătămată nu au fost de natură a crea inculpatului o intensă tulburare, care să fie determinantă în declanşarea agresiunii.
Raportat la motivul de recurs în sensul că instanţele au reţinut că partea vătămată ar fi fost tăiată cu un cuţit de către inculpat, acesta este neîntemeiat întrucât s-a reţinut în mod corect de către instanţe că obiectul cu care a acţionat inculpatul a fost un ciob de sticlă.
De asemenea, instanţele au ţinut seama de declaraţiile martorilor audiaţi în cauză care au arătat că inculpatul a fost înjurat de către partea vătămată, însă,aşa cum s-a arătat mai sus, au apreciat că acest aspect nu justifică reţinerea circumstanţei atenuante a scuzei provocării prev. de art.73 lit.b C.penal.
Faţă de împrejurările în care s-a comis infracţiunea, de urmările acesteia, de reacţia violentă a inculpatului raportat la atitudinea părţii vătămate precum şi faţă de persoana inculpatului, care este recidivist, instanţele au individualizat în mod judicios pedeapsa aplicată, astfel că nu se impune reducerea acesteia.
De asemenea,raportat la solicitarea inculpatului de a se dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei,nici aceasta nu poate fi primită ,întrucât conform art.81 lit.b C.pen. această modalitate de executare a pedepsei nu poate fi dispusă dacă infractorul a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni,ori raportat la Sentinţa penală nr. 410/2002 a Jud.Sighetu-Marmaţiei prin care a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare,din a cărei executare a fost liberat la data de 4.04.2003,cu un rest de 163 zile (a se vedea fişa de cazier judiciar de la f.25 din dos.nr.687/P/2005) ,se află în situaţia recidivei postexecutorii prev. de art.37 lit.b C.pen.,care exclude astfel posibilitatea de a i se suspenda executarea pedepsei.
În ceea ce priveşte latura civilă, de asemenea a fost soluţionată în mod corect, iar raportat la suferinţele cauzate părţii vătămate, respectiv o invaliditate de 20% cu care a rămas în urma infracţiunii, tribunalul în mod justificat a majorat cuantumul daunelor morale acordate acesteia.
Faţă de toate aceste aspecte, Curtea în baza art.38515 pct.1 lit.b C.proc.pen. va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
În baza art.193 C.proc.pen. va obliga inculpatul la plata cheltuielilor de judecată în favoarea părţii civile în sumă de 1300 lei, reprezentând onorariul avocaţial de 500 lei şi cheltuielile de deplasare la instanţa de recurs în suma de 800 lei, respectiv două deplasări cu trenul de la Rona de Sus la Cluj-Napoca, dus-întors în sumă de 300 lei şi două deplasări cu autoturismul de la Sighetu Marmaţiei la Cluj-Napoca dus-întors în sumă de 500 lei, partea civilă fiind prezentă în faţa instanţei la două termene, respectiv 16 ianuarie şi 13 februarie împreună cu apărătorul ales. (Judecător Iuliana Moldovan)
