Trafic de influenţă. Confiscare. Despăgubiri civile
| Comentarii |
|
Potrivit art. 257 alin 2, raportat la art. 256 alin 2 Cod penal, în cazul săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă banii, valorile sau orice alte bunuri se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.
Raţiunea acestei dispoziţii constă în aceea că bunurile date făptuitorului fac parte dintre cele date pentru a determina săvârşirea unei infracţiuni sau pentru a răsplăti pe infractor şi care, oricum sunt supuse confiscării speciale conform art. 118 lit. d Cod penal (raportat la modificările art. 118prin Legea nr. 278/2006).
Această sancţiune se răsfrânge, indirect, şi asupra celor care au dat valorile pentru a profita de traficul de influenţă, acestea nerestituindu-se , deoarece legea nu prevede o asemenea restituire.
Secţia penală şi de minori, decizia nr. 62/A din 12 aprilie 2007
Prin sentinţa penală nr. 57 din 1 februarie 2007 a Tribunalului Maramureş s-a dispus condamnarea inculpatului P.C.A.
- pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă prev. de art. 257 al. 1 Cod penal (3
fapte)
la pedeapsa de câte 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 81, 82 Cod penal a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani şi a atras atenţia inculpatului asupra art. 83 Cod penal.
În temeiul art. 71 al. 5 Cod penal a suspendat interzicerea executării drepturilor prev. de art. 64 lit. a - c Cod penal - ca pedeapsă accesorie - pe durata termenului de încercare.
În baza art. 61 din L. 78/2000 a obligat inculpatul să restituie către B.O. suma de 600 lei (RON) şi contravaloarea a 60 Euro.
- iar către R.E.D. suma de 500 lei (RON) şi contravaloarea a 300 Euro.
Constată că inculpatul a fost reţinut 24 ore la data de 10 aprilie 2006.
In baza art. 191 Cod procedură penală a obligat inculpatul să plătească în favoarea statului 500 lei (RON) cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureş înregistrat la instanţă a fost trimis în judecată inculpatul P.C.A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 257 c.pen. cu aplic.art. 33 lit.a c.pen., reţinându-se în esenţă că acesta în perioada 2004-2005 a pretins şi primit bani, valută şi alte foloase de la trei persoane susţinând că are influenţă asupra funcţionarilor de la serviciul circulaţie şi pe care-i va determina să facă un act ce intră în atribuţiile lor de serviciu, mai precis că va rezolva obţinerea permiselor de conducere.
În baza probelor administrate şi anume: plângerile şi declaraţiile martorilor B.A.R., B.O., G.V.Ş., M.A., R.E. şi R.F., a declaraţiei inculpatului şi nu în ultimul rând a proceselor verbale de confruntare, tribunalul reţine în fapt următoarele:
În cursul anului 2004 martora B.O. l-a cunoscut pe inculpat prin intermediul martorei G.S., ocazie cu care a aflat de la acesta că este verişor cu un poliţist de la comisia de examinare pentru obţinerea permiselor de conducere, pe nume" C." şi că poate să rezolve obţinerea de permise.
Pentru că martora s-a arătat interesată, inculpatul a solicitat în prima fază 200 lei (RON) pentru a cumpăra diverse cadouri pentru mai mulţi lucrători de la acel serviciu, printre care C., T. şi
B.
Pentru a-i întări convingerea inculpatul i-a comunicat că trebuie să obţină măcar 19 puncte şi doar diferenţa va fi asigurată de ofiţerul C. şi că la examen, persoanele cu "pile" primesc chestionarele 4, 7, 13 sau 25 care conţin întrebări foarte uşoare.
Înainte de a susţine examenul fixat pentru data de 23.11.2004, inculpatul a mai solicitat martorei să-i plătească o masă la restaurant şi să-i predea 200 lei (RON), lucru pe care aceasta l-a şi făcut.
Martora a susţinut şi promovat examenul primind chestionarul cu nr. 4, cu 23 puncte.
Când i-a comunicat inculpatului că în sală nu a fost prezent acel poliţist acesta i-a precizat că cu toate acestea, în realitate, nu a obţinut decât 22 puncte, iar diferenţa de 1 punct necesară pentru promovare i-a fost dată de "ofiţerul C." punct care o costă 1 00 euro, drept pentru care martora, în prezenţa mamei sale, i-a mai predat inculpatului la un restaurant diferenţa de 60 euro, şi a mai plătit o masă.
Pentru că în luna februarie 2005 şi prietenul martorei numitul L.G. a urmat şcoala de şoferi, martora l-a abordat din nou pe inculpat pentru a-i obţine permisul de conducere. Aşa ca şi în cazul ei, inculpatul i-a solicitat 200 lei (RON) şi 100 euro pentru fiecare punct necesar pentru promovare.
Martora i-a dat suma de 200 lei însă prietenul ei, deşi a primit chestionarul cu nr.4 nu a luat examenul, obţinând doar 19 puncte.
Inculpatul întrebat fiind, a încercat să caute diferite justificări, mai mult, i-a prezentat martorei un mesaj pe telefonul mobil în care ar fi fost transmise răspunsuri corecte, dar la un alt chestionar.
Martorul L. a susţinut un nou examen în cursul lunii aprilie 2005 însă cum l-a promovat cu un alt chestionar şi anume cel cu nr.17 cei doi au realizat că cele relatate de inculpat nu sunt reale. În acest context, martora B.O. l-a contactat pe ofiţerul C. care a îndrumat-o să anunţe organele de poliţie cu privire la faptele inculpatului.
Înainte însă de discuţia purtată cu ofiţerul C., martora B.O., aflând de la R.E.D. că şi numita M.L. (prietena ultimei) a căzut la examen, apucase să-i povestească despre relaţiile pe care le are la poliţie inculpatul.
Martora l-a contactat telefonic stabilind în contextul acelei convorbiri o întâlnire la care s-au înţeles ca martora să-i predea dosarul complet pentru şcoala de şoferi.
La următoarea întâlnire i-a şi predat martorei un bilet în care erau specificate răspunsurile la întrebările pe care urma să le primească la chestionarul specificat de el. Înainte de examen, martora
s-a întâlnit, conform înţelegerii, cu inculpatul în apropierea locuinţei acestuia, predându-i suma de 200 lei (RON) şi 300 euro.
Cu toate că M.L. nu a fost admisă inculpatul a continuat să-i facă promisiuni că rezolvă el situaţia prin intermediul aceluiaşi ofiţer.
Prin urmare, în drept, faptele inculpatului P.C.A. de a pretinde că prin intermediul unor funcţionari publici asupra cărora are influenţă poate să realizeze obţinerea de permise de conducere martorilor şi de a solicita plata unor mese la restaurante şi a primi diverse sume de bani obţinând astfel un folos material pentru sine, realizează elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 257 al.1 c.pen. (3 fapte), fapte pentru care instanţa i-a aplicat pedepse de câte 2 ani închisoare.
La individualizarea pedepselor instanţa a avut în vedere gradul de pericol social sporit al faptelor comise, poziţia oscilantă a inculpatului pe parcursul derulării procesului, dar şi limitele de pedeapsă stabilite de lege, dispunând în raport de toate aceste împrejurări şi suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare pe un termen de încercare de 4 ani. Constată că inculpatul a fost reţinut 24 de ore la 10 aprilie 2006.
Inculpatul iniţial a recunoscut că a primit bani pentru a le obţine permise de conducere însă a susţinut că toţi banii, ulterior i-a predat unor băieţi care au promis că rezolvă ei aceste probleme. Cu toate acestea nici până în prezent, inculpatul nu a precizat numele celor doi băieţi pentru a fi identificaţi, furnizând doar date sumare cum ar fi acelea că-i cheamă C. şi F.
Ulterior, în faza de urmărire penală a recunoscut că el a beneficiat de sumele ce i-au fost predate de martore, iar apoi a revenit din nou şi în faţa instanţei a susţinut că un anume C. i-a promis că se ocupă el şi tot acestei persoane i-a predat banii în prezenţa unor băieţi pe care-i cheamă
S. şi F.
Este evident că inculpatul, prin susţinerile oscilante pe care le-a făcut a încercat în manieră proprie să-şi construiască o apărare, apărare care însă, raportat la probaţiunea administrată, a fost înlăturată ca nefondată.
Fiind îndeplinite condiţiile art. 61 din Legea 78/2000 instanţa a obligat inculpatul să restituie numitelor B.O. şi R.E. sumele care au fost dovedite că i-au fost predate şi au fost cheltuite de acestea cu ocazia întâlnirilor stabilite de ei la diferite localuri.
Ca o consecinţă a condamnării inculpatului, instanţa l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în cuantum de 500 lei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel în termenul legal inculpatul P.C.A. solicitând admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei atacate şi în urma judecării cauzei să se dispună reducerea cuantumului pedepsei aplicate ca efect al reţinerii circumstanţelor atenuante prev de art. 74 lit. a şi c Cod penal, şi exonerarea sa de la plata despăgubirilor civile către R.E.D., cu motivarea că aceste despăgubiri nu au fost dovedite. De asemenea, nu are antecedente penale şi a recunoscut săvârşirea faptelor imputate.
Examinând probele dosarului, Curtea va constata că apelul declarat în cauză este fondat.
Instanţa de fond ca urmare a administrării unor probe utile, pertinente şi concludente respectiv, plângerile şi declaraţiile martorilor B.O., B.A.R., G.V.Ş. Diana, M.A. Florin , R.E.D. şi R.F., declaraţia inculpatului şi procesele verbale de confruntare a reţinut o stare de fapt conformă cu realitatea, iar încadrările juridice ale faptelor se circumscriu elementelor constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă prev de art. 257 alin 1 Cod penal.
În mod corect s-a reţinut şi incidenţa dispoziţiilor art. 33 lit. a Cod penal având în vedere că inculpatul a comis faptele în condiţiile concursului real de infracţiuni.
Astfel în esenţă - în perioada 2004-2005 inculpatul a pretins şi a primit bani, valută şi alte foloase de la trei persoane susţinând că are influenţă asupra funcţionarilor de la serviciul circulaţie şi pe care îi va determina să elibereze permise de conducere martorilor.
Cu ocazia individualizării pedepselor aplicate au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal , adică gradul de pericol social, modul concret de
săvârşire al acestora, precum şi persoana inculpatului care se află la prima confruntare cu legea penală şi poziţia oscilantă adoptată de către acesta în cursul urmăririi penale.
Numai absenţa antecedentelor penale nu justifică reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 Cod penal în favoarea inculpatului, care constituie o facultate pentru instanţă şi nu o obligaţie în procesul individualizării pedepsei, astfel că sub acest aspect apelul inculpatului nu este fondat.
Reintegrarea socială a inculpatului poate fi realizată şi fără privare de libertate având în vedere că se află la prima confruntare cu legea penală, este încadrat în muncă, astfel că fiind îndeplinite condiţiile art. 81 Cod penal, suspendarea condiţionată a executării pedepsei este oportună, aşa cum a apreciat şi instanţa de fond.
În mod eronat însă instanţa de fond l-a obligat pe inculpat în baza art. 6 1 din Legea nr. 78/2000 să restituie către martorele B.O. şi R.E.D. suma de 600 RON şi contravaloarea a 60 de euro şi respectiv 500 RON şi contravaloarea a 300 euro.
Potrivit art. 257 alin 2, raportat la art. 256 alin 2 Cod penal, în cazul săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă banii, valorile sau orice alte bunuri se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.
Raţiunea acestei dispoziţii constă în aceea că bunurile date făptuitorului fac parte dintre cele date pentru a determina săvârşirea unei infracţiuni sau pentru a răsplăti pe infractor şi care, oricum sunt supuse confiscării speciale conform art. 118 lit. d Cod penal (raportat la modificările art. 118 prin Legea nr. 278/2006).
Această sancţiune se răsfrânge, indirect, şi asupra celor care au dat valorile pentru a profita de traficul de influenţă, acestea nerestituindu-se , deoarece legea nu prevede o asemenea restituire.
În acest context, în conformitate cu dispoziţia cu caracter obligatoriu din art. 257 alin 2 Cod procedură penală raportat la art. 256 alin 2 Cod penal, instanţa de fond trebuia să dispună confiscarea banilor ce au făcut obiectul infracţiunilor de trafic de influenţă săvârşită de inculpat, iar nu să dispună obligarea acestuia să plătească sumele de bani, cu titlu de despăgubiri, persoanelor care le-au dat astfel că sub acest aspect apelul inculpatului fiind fondat acesta invocând în motivele de apel greşita, obligare a sa la plata despăgubirilor civile către numita R.E.D.
Ca atare, în baza art. 379 pct. 2 lit. b Cod procedură penală va admite apelul declarat de inculpatul P.C.A. împotriva sentinţei penale nr. 57/2007 a Tribunalului Maramureş pe care o va desfiinţa în parte, doar cu privire la restituirea către numita R.E.D. a sumelor de 500 de lei şi 300 euro şi va dispune confiscarea obligării inculpatului să restituie acesteia sumele menţionate mai sus.
În absenţa declarării apelului de către parchet pentru a se putea dispune confiscarea sumelor restituite martorelor R.E.D. şi B.O., Curtea nu va putea dispune în acest sens pentru a nu se eluda dispoziţiile art. 372 Cod procedură penală referitoare la neagravarea situaţiei în propriul apel al inculpatului.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate. (Judecător Ioana Cristina Morar)
