Trafic de droguri. Introducere în ţară, fără drept, de droguri de mare risc. Tentativă. Infracţiune consumată
| Comentarii |
|
Fapta inculpatului, aflat pe teritoriul României în momentul efectuării controlului vamal, de a introduce în ţară droguri de mare risc (opiu), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 3 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, în formă consumată, şi nu de tentativă, neavând relevanţă dacă drogurile erau pentru consum propriu.
(Decizia nr. 344 din 12 iunie 2003 - Secţia a Il-a penală)
Prin Sentinţa penală nr. 296 din 4.12.2002, pronunţată de Tribunalul Giurgiu în Dosarul nr. 2869/2002, în baza art. 334 din Codul de procedură penală, s-a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea de introducere în ţară, fără drept, de droguri de mare risc, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 3 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, în tentativă la infracţiunea de introducere în ţară, fără drept, de droguri de mare risc, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 20 din Codul penal raportat la art. 3 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000.
în baza art. 20 din Codul penal raportat la art. 3 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. c) şi art. 76 alin. 1 lit. a) din Codul penal, a fost condamnat inculpatul R.A. la 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de introducere în ţară, fără drept, de droguri de mare risc.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut în fapt pe baza probelor administrate că, la data de 17.08.2002, în urma controlului corporal efectuat de organele vamale asupra inculpatului R.A. a fost descoperit într-o cutie din material plastic un număr de 52 casete ce conţineau 52 biluţe de culoare maro închis de consistenţa plastilinei, biluţe care în urma verificării cu trusa narcotest au reacţionat pozitiv la opiu, fapt confirmat şi de Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 114002 din 19.08.2002, întocmit de Laboratorul de analize fizico-chimice din cadrul Inspectoratul General al Poliţiei Române - Bucureşti, opium care figurează în tabelul nr. II, anexă la Legea nr. 143/2000, şi constituie, potrivit art. 1 lit. c) din lege, drog de mare risc.
Tribunalul a apreciat că în cauză pot fi reţinute în sarcina inculpatului circumstanţe atenuante.
împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu şi inculpatul.
Parchetul a criticat hotărârea pentru greşita schimbare a încadrării juridice a faptei comise de către inculpat, deoarece acesta, în momentul efectuării controlului vamal, se afla pe teritoriul ţării, şi în acest moment s-a consumat şi infracţiunea de introducere în ţară de droguri de mare risc şi pentru care inculpatul trebuia condamnat, iar, în baza art. 117 din Codul penal, trebuia să se dispună şi expulzarea acestuia, întrucât este cetăţean străin.
Inculpatul a criticat sentinţa pentru nelegalitate sub aspectul greşitei încadrări juridice date faptei prin rechizitoriu, motivând că a deţinut drogurile pentru consum personal, şi nu pentru comercializare, faptă ce constituie infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 şi pentru care a solicitat aplicarea unei pedepse sub minimul special, invocând circumstanţele sale personale favorabile.
Curtea, examinând hotărârea atacată pe baza actelor şi lucrărilor din dosar, faţă de motivele de apel invocate, cât şi din oficiu, conform art. 371 alin. 2 din Codul de procedură penală, a constatat fondat doar apelul declarat de parchet pentru următoarele considerente:
La data de 17.08.2002, referenţii vamali P.C. şi C.M. din cadrul echipei de control special ai BVCV Giurgiu au efectuat controlul autoturismului condus de inculpat, prin introducerea vehiculului în hala de control special şi, după efectuarea şi a unui control sumar prin palpare asupra inculpatului, s-au găsit 52 casete ce conţineau opiu, motiv pentru care inculpatul şi casetele au fost predate organului de politie cu Procesul-verbal de predare-primire nr. 20265 din 17.08.2002.
Curtea a constatat că, în momentul efectuării controlului vamal, inculpatul se afla pe teritoriul ţării, iar fapta acestuia de a introduce în ţară droguri de mare risc întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, în formă consumată, şi nu de tentativă. Curtea a apreciat că nu are relevanţă dacă drogurile erau pentru consum propriu, aşa cum a susţinut inculpatul.
Sub acest aspect, încadrarea juridică a faptei comise de către inculpat era cea reţinută prin actul de inculpare şi pentru care inculpatul urmează a fi condamnat.
Şi cea de-a doua critică formulată de către parchet este întemeiată, inculpatul este cetăţean străin şi, faţă de condamnarea acestuia în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 117 din Codul penal.
Pentru aceste considerente, apelul parchetului a fost admis ca fondat, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) din Codul de procedură penală şi s-a desfiinţat sentinţa penală apelată. Rejudecând pe fond:
în baza art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a) şi c) din Codul penal şi art. 76 alin. 1 lit. b) din Codul penal, s-a dispus condamnarea inculpatului R.A. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
în baza art. 17 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpat a cantităţii de 8.050 grame opiu.
în baza art. 117 din Codul penal, s-a dispus expulzarea inculpatului din România.
S-a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.
