Ucidere din culpă. Încadrare juridică în raport de nerespectarea dispoziţiilor legale.Termen de recurs. Prorogare. Apărări de fond: importanţa centurii de siguranţă
| Comentarii |
|
Art. 35 pct. 1, art. 121 O.U.G. nr. 195/2002
Art.178 al.1 şi al.2, art.52 şi art.81 Cod penal
Art. 186 al. 4 Cod de procedură penală
Ultima zi fiind o zi de sâmbătă, nelucrătoare (1 decembrie 2012), declarată sărbătoare naţională a României, iar următoarea – 02 decembrie 2012 - ziua de duminică, termenul de recurs expira la sfârşitul zilei de 3 dec. 2012. Recursul a fost expediat prin fax de către apărătorul părţilor civile chiar în această zi, de 3.12.2012, la ora 16, 17, potrivit menţiunilor făcute pe declaraţia de recurs. Aşadar, Curtea concluzionează că recursurile au fost declarate în termenul prevăzut de lege, iar excepţia de tardivitate a lor este neîntemeiată, motiv pentru care respinge ca atare această excepţie.
Se impune o nouă individualizare a pedepsei în cadrul căreia se va ţine seama de împrejurarea că inculpatul a solicitat aplicarea art. 320/1 C.p.pen şi că alineatul 2 al art. 178 C.pen incriminează o formă agravată a infracţiunii de ucidere din culpă.
Chiar şi în condiţiile în care victima ar fi avut cuplată centura de siguranţă, consecinţele accidentului ar fi fost aceleaşi.
Deşi accidentul de circulaţie a fost ca urmare a nerespectării de către conducătorul auto a art. 35 pct. 1 şi art. 121 din O.U.G. nr. 195/2002, prima instanţă a reţinut săvârşirea infracţiunii prev de art. 178 al. 1 C.pen, în loc de al. 2 al aceluiaşi articol, dar reformarea deciziei, sub acest aspect, este posibilă întrucât Curtea este învestită cu recursurile părţilor civile.
(Decizia penală nr.98/R/ 12 februarie 2013)
Prin sentinţa penală nr. 4072din20 noiembrie 2012,Judecătoria Piteşti, a condamnatinculpatul la 1 an închisoare în baza art. 178 al. 1 C.pen, cu aplic art. 320/1 C.p.pen, în condiţiile art. 81 C.pen, întrucât, în timp ce conducea autoturismul, pe raza comunei, nu a respectat normele legale de circulaţie, respectiv art. 35 pct. 1 şi art. 121 al. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, fapt ce l-a determinat, din cauza oboselii, să adoarmă la volan. În aceste împrejurări, a intrat într-un cap de pod, iar în urma impactului partea vătămată a decedat.
Examinând hotărârea atacată cu recurs, Curtea a constatat următoarele:
La data de 20.11.2012, când a fost acordat cuvântul în dezbateri asupra fondului cauzei, recurenţii - părţi civile au fost prezenţi, aşadar ei aveau dreptul de a declara recurs împotriva sentinţei penale pronunţate la aceeaşi dată în termen de 10 zile, calculat potrivit art. 186 al. 4 din C.p.pen.
Ultima zi fiind o zi de sâmbătă, nelucrătoare (1 decembrie 2012), declarată sărbătoare naţională a României, iar următoarea – 02 decembrie 2012 - ziua de duminică, termenul de recurs expira la sfârşitul zilei de 3 dec. 2012. Recursul a fost expediat prin fax de către apărătorul părţilor civile chiar în această zi, de 3.12.2012, la ora 16, 17, potrivit menţiunilor făcute pe declaraţia de recurs .Aşadar, Curtea concluzionează că recursurile au fost declarate în termenul prevăzut de lege, iar excepţia de tardivitate a lor este neîntemeiată, motiv pentru care respinge ca atare această excepţie.
În continuare, instanţa de recurs constată că: Expertul a precizat că, date fiind viteza de deplasare a autovehiculului, de 105 km/h, precum şi limitele biomecanice ale organelor interne, chiar şi în condiţiile în care victima ar fi avut cuplată centura de siguranţă, consecinţele accidentului ar fi fost aceleaşi.
În legătură cu calificarea juridică dată faptei descrise mai sus, Curtea constată că, deşi accidentul de circulaţie a fost ca urmare a nerespectării de către conducătorul auto a disp art. 35 pct. 1 şi art. 121 din O.U.G. nr. 195/2002, prima instanţă a reţinut în sarcina inculpatului săvârşirea infracţiunii prev de art. 178 al. 1 C.pen, în loc de alineatul 2 al aceluiaşi articol. Fiind învestită Curtea cu recursurile formulate de părţile civile, moştenitorii victimei (mama şi fraţii acesteia) asupra laturii penale a cauzei, pe de o parte, iar pe de altă parte – formulându-se o cerere de schimbare a încadrării juridice, în condiţiile art. 334 din C.p.pen, urmează a constata că cererea este întemeiată şi, pe cale de consecinţă, a se admite, în raport cu cele mai sus reţinute.
În continuare, examinând motivul de recurs, Curtea constată că alineatul 2 al art. 178 C.pen incriminează o formă agravată a infracţiunii de ucidere din culpă, cu limite de pedeapsă mai mari decât cele prevăzute de primul al.eat. Aşa fiind, Curtea va proceda la o reindividualizare a pedepsei din această perspectivă, în raport cu criteriile enumerate cu titlu exemplificativ de art. 72 C.pen. Astfel, se va ţine seama de împrejurarea că inculpatul a avut pe tot parcursul procesului penal o comportare bună, iar atitudinea sa a fost de recunoaştere a faptei, pe parcursul judecăţii la prima instanţă solicitând aplicarea art. 320/1 din C.p.pen, referitoare la procedura simplificată.
Pentru cele ce preced, Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia penală nr.98/R/12 februarie 2013, aadmis recursurile, a înlăturat condamnarea inculpatului pentru infracţiunea prev de art. 178 C.p.pen, dispunând schimbarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu, din infracţiunea prev de art. 178 al. 1 C.pen, în infracţiunea prev de art. 178 al. 2 C.pen, text de lege în baza căruia l/a condamnat la 2 ani închisoare, în condiţiile art. 86/1C.pen.
<
