Ucidere din culpă.Contradicţie între două opinii ale celor doi experţi tehnici de specialitate. Consecinţe. Culpă comună. Îmbrăcăminte cu accesorii fluorescent reflectorizante sau portul unei surse de lumină vizibilă Individualizarea judiciară. Principiul
| Comentarii |
|
Art.72, art.81, art.178 al.1 şi 2 Cod penal
Art.166 Regulamentul de Aplicare a OUG nr.195/2002
Ca urmare a contradicţiei dintre cele două opinii ale celor doi experţi tehnici de specialitate s-a dispus efectuarea unui noi expertize de o comisie alcătuită din trei ingineri – experţi tehnici judiciari.
Relevant este faptul că victima a apărut intempestiv în faţa autoturismului condus de inculpat, iar acesta a observat târziu prezenţa victimei şi nu a mai putut evita coliziunea.
Din punct de vedere juridic culpa producerii accidentului, ce face obiectul analizei în prezenta acţiune penală, revine ambelor părţi.
Potrivit art 166 din Regulamentul de Aplicare a OUG nr 195/2002, pe timp de noapte, pietonul care circulă pe partea carosabilă a drumului trebuie să aibă aplicate peîmbrăcăminte accesorii fluorescent reflectorizante sau să poarte o sursă de lumină vizibilăîn ambele sensuri.
Pedeapsa aplicată şi modalitatea de executare respectă cerinţele principiului proporţionalităţii, fiind adecvate situaţiei de fapt şi scopului urmărit de legea penală.
(C.A. Piteşti, Decizia penală nr. 904/R/16 Octombrie 2012)
Prin sentinţa penală nr.190din15 iunie 2012, Judecătoria Costeşti, în temeiul art. 178 al. 1 şi 2 C.pen, a condamnat pe inculpat la 1 an şi două luni închisoare, în condițiile art. 81 C.pen, întrucât, în 18.12.2007, în jurul orei 18:30, deplasându-se cu autoturismul, pe raza comunei B, în afara localităţii, nu a respectat dispoziţiile legale şi măsurile de prevedere pentru exerciţiul dreptului de a conduce autovehicule, prev de OUG nr 195/2002, şi a accidentat victima DC, rezultând decesul acesteia.
În timp ce se deplasa pe DN 6x5 A, între două localități, şoferul şi-a dat seama că a lovit ceva cu autoturismul pe care îl conducea, şi pentru motivul că în urma impactului s-a spart parbrizul maşinii şi nici nu ştia cauza impactului, a oprit autoturismul pe dreapta, a coborât împreună cu soţia sa să vadă ce s-a întâmplat şi atunci au observat în şanţul din dreapta carosabilului o persoană de sex feminin, acesta fiind momentul în care au realizat amândoi să izbitura pe care o percepuseră fusese provocată de impactul dintre maşina lor şi persoana aruncată în şanţ. Rezultă cu claritate că şoferul nu a observat-o pe victimă, care se afla pe carosabil, fiind luat prin surprindere când a auzit izbitura şi neştiind imediat cărui fapt se datora impactul, înţelegând că a lovit o persoană când a văzut-o căzută în şanţul din dreapta drumului. Soţia inculpatului a declarat că anterior impactului a observat cevape carosabil, în faţa autoturismului şi imediat după aceea a simţit o izbitură, înţelegând şi ea că a lovit o persoană când au văzut-o căzută în şanţ.
Imediat după accident, şoferul a fost surprins de apariţia intempestivă a victimei în faţa maşinii sale, nici nu a observat-o, percepând doar izbitura din momentul impactului, şi astfel se explică şi apărarea acestuia formulată pe parcursul urmăririi penale, unde a susţinut că victima i-a apărut în faţă cu aproximativ 10 m înainte de impact şi nu a putut evita lovirea acesteia. Victima circula pe carosabil, în interiorul acestuia, la cel puţin 1 m faţă de acostament (după cum rezultă atât din declaraţia martorului ocular cât şi din concluziile raportului de expertiză tehnică auto) probabil şi datorită depunerilor de zăpadă şi gheaţă depuse pe acostament şi pe o porţiune din carosabil , care se observă şi în fotografiile judiciare efectuate la locul faptei. Victima se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, stabilindu-se că prezenta o alcoolemie de 0,90 gr. %o ml.
Analizând rapoartele de expertiză tehnică judiciară întocmite în cauză, constată că în primul, întocmit de către expertul tehnic VM, se concluzionează că viteza de deplasare a autoturismului anterior accidentului a fost de 59 km /h, accidentul s-a produs pe sensul de mers B–V, la o distanţă de 0,7 m -0,8 m de marginea părţii carosabile, victima se deplasa pe partea stângă a părţii carosabile raportat la senul de mers V–B, deci se deplasa pe stânga sensului ei de mers, iar starea de pericol a fost generată de conducătorul auto IM care a realizat că a lovit o persoană cu autoturismul numai în momentul în care a coborât din autoturism şi a văzut victima în afara părţii carosabile.
Doar conducătorul auto putea evita accidentul dacă ar fi fost atent în trafic, deoarece victima putea fi observată de la o distanţă de cel puţin 30 de m la lumina fazei de întâlnire iar acesta, procedând astfel, nu a respectat OUG nr. 195/2002, completată cu Legea nr. 49/2006, cu privire la circulaţia pe drumurile publice.
Cu ocazia completării raportului de expertiză tehnică judiciară anterior, la cererea inculpatului, expertul tehnic prof. IC, a concluzionat că viteza de deplasare a autoturismului condus de inculpat era de 40,6 km/h, că starea de pericol a fost generată de victimă, care fiind bolnavă şi sub influenţa băuturilor alcoolice, a pătruns brusc în faţa autoturismului, intrând în spaţiul de siguranţă al acestuia, astfel că victima se face vinovată de nerespectarea normelor rutiere pe drumurile publice, iar şoferul nu a avut timpul de reacţie necesar din punct de vedere obiectiv, pentru a efectua manevrele tehnice necesare evitării impactului cu victima.
Instanţa constată că această completare are la bază o stare de fapt, ca dinamică de producere a accidentului, diferită de cea reţinută de instanţă, expertul considerând că şoferul a observat victima cu cca 20 minute înainte iar aceasta, în mod brusc şi neaşteptat, când s-a apropiat autoturismul, a pătruns pe carosabil cca 0,70-0,80 m faţă de acostament.
Această situaţie de fapt este diferită de cea reţinută în mod dovedit de instanţă, astfel că concluziile completării la raportul de expertiză tehnică iniţial nu vor fi avute în vedere de instanţă, pornind de la o premisă diferită de cea a instanţei.
Ca urmare a contradicţiei dintre cele două opinii ale celor doi experţi tehnici s-a dispus efectuarea unui noi expertize de o comisie alcătuită din trei ingineri – experţi tehnici judiciari, care au concluzionat că locul producerii accidentului a fost pe carosabil, la o distanţă de 0,75 – 0,80 m faţă de marginea carosabilului, că existau posibilităţi tehnice de a evita producerea accidentului din partea conducătorului auto, dacă în condiţiile circulaţiei nocturne cu luminile de întâlnire ar fi circulat preventiv şi cu atenţia distribuită spre înainte, caz în care putea şi trebuia să observe victima de la o distanţă de 40 m, circulând cu viteza maximă legală admisă, spaţiul de oprire de 30-31 m fiind cu mult mai mic decât spaţiul de vizibilitate conferit de faza scurtă, de maximum 40 m, astfel că exista spaţiul disponibil necesar evitării producerii accidentului, prin frânare.
Totodată, se concluzionează că accidentul putea fi evitat şi de către victima DC care a circulat pe partea dreaptă a carosabilului raportându-ne la sensul de mers al autoturismului, sub influenţa avansată a alcoolului, alcoolemia fiind de 0,90 gr %o ml, care potrivit specialiştilor, i-a provocat grave tulburări de comportament şi vigilenţă astfel că aceasta, în condiţii normale, putea şi trebuia să sesizeze circulaţia autoturismului şi să se replieze, pentru un moment, pe acostamentul lat de 1,49 m, chiar acoperit cu zăpadă şi gheaţă, facilitând astfel trecerea autoturismului.
Şoferul autoturismului a încălcat prevederile art 35 al.1 din OUG nr 63/2006, conform căruia „participanţii la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluenţa şi siguranţa circulaţiei, să nu pună în pericol viaţa sau integritatea corporală a persoanei”, iar victima a încălcat art 35 al.1 din OUG nr 63/2006, potrivit căruia „participanţii la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluenţa şi siguranţa circulaţiei, să nu pună în pericol viaţa sau integritatea corporală a persoanei”, art 72 al. 1 potrivit căruia „pietonii sunt obligaţi să se deplaseze numai pe trotuar, iar lipsa acestora pe acostamentul din partea stângă a drumului în direcţia lor de mers, când şi acostamentul lipseşte pietonii sunt obligaţi să circule cât mai aproape de marginea din partea stângă a carosabilului în direcţia lor de mers”, precum şi art 166 din Regulamentul de Aplicare a OUG nr 195/2002, conform căruia „pe timp de noapte pietonul care circulă pe partea carosabilă a drumului trebuie să aibă aplicate pe îmbrăcăminte accesorii fluorescent reflectorizante sau să poarte o sursă de lumină vizibilă în ambele sensuri”.
Instanţa, transpunând concluziile tehnice ale expertizelor, mai sus prezentate, în planul răspunderii juridice penale, apreciază că prima expertiză, care constată culpa exclusivă a conducătorului auto nu este exhaustivă, nu a avut în vedere toate elementele de fapt, concentrându-se pe faptul că inculpatul nu a observat victima pe carosabil, cea de-a doua, completarea la raportul anterior, porneşte de la o premisă greşită, reţinând, aşa cum am mai arătat, o altă stare de fapt decât cea reţinută de către instanţă.
În privinţa ultimului raport de expertiză instanţa constată că acesta corespunde, din punct de vedere al desfăşurării evenimentului, cu starea de fapt reţinută de instanţă iar, prin concluziile sale, este exhaustivă atât în ceea ce priveşte obiectivele stabilite cât şi în analiza fiecărui obiectiv în parte, analizând modul de desfăşurare, factorii cauzatori şi posibilităţile de evitare în raport de ambele părţi implicate în producerea accidentului, conducătorul autoturismului şi victima.
Întrucât consideră că, constatările în fapt din această ultimă expertiză sunt perfect compatibile cu situaţia de fapt reţinută de instanţă, apreciază că în stabilirea culpei juridice a părţilor sunt determinante aprecierile experţilor de specialitate cu privire la gradul şi modul de contribuţie al fiecărei părţi la producerea accidentului cât şi cu privire la posibilităţile fiecăruia de a evita accidentul. Concluzionând, instanţa apreciază că şi din punct de vedere juridic, culpa producerii accidentului, revine ambelor părţi.
Conducătorul autoturismului, dacă ar fi fost atent la traficul rutier pe sensul său de mers, ar fi putut observa victima, circulând pe carosabil, având şi timpul şi spaţiul necesar frânării şi evitării impactului cu aceasta, pentru că aşa cum s-a reţinut constant viteza sa de deplasare nu era mai mare de 50 km/h, iar vizibilitatea oferită de luminile de întâlnire este de aproximativ 40 m iar spaţiul necesar frânării fiind de aproximativ 30 m. Această concluzie este concordantă şi cu cele reţinute în fapt de instanţă, în sensul că inculpatul nu a observat victima anterior impactului.
În mod suplimentar, în argumentarea culpei inculpatului, avem în vedere şi faptul că soţia sa a observat că pe sensul lor de mers, în faţa autoturismului său, se afla un obstacol, de unde rezultă că şoferul, care era dator să manifeste atenţie şi vigilenţă superioare pasagerului din dreapta, ar fi putut şi el observa autoturismul , dacă ar fi fost atent la traficul de pe sensul său de mers, şi ar fi putut evita, aşa cum am arătat mai sus, producerea accidentului.
Pe de altă parte, victima, care circula regulamentar pe partea stângă a sensului de mers V/B, deci pe sensul pe care circula autoturismul, cu faţa îndreptată către acesta, dacă nu s-ar fi aflat într-o stare avansată de ebrietate, mai ales că circula pe mijlocul carosabilului aferent sensului de mers al autoturismului, la cca 0,80 - 1 m de acostament, care acostament avea la rândul lui o lăţime de aproximativ 1,5 m, ar fi putut observa apropierea autoturismului şi s-ar fi retras pe acostament pentru a-i permite să treacă fără a periclita circulaţia şi fără a fi pusă în pericol siguranţa vreunui participant la trafic.
S-a mai reţinut, în favoarea inculpatului, că zona respectivă nu beneficia de iluminat public, iar victima deşi pătrunsese mult în interiorul carosabilului nu purta îmbrăcăminte sau accesorii reflectorizante, îngreunând astfel observarea ei.
Prin decizia penală nr. 904/R/16 Octombrie 2012, Curtea de Apel Piteştia respins, ca nefondate, recursurile parchetului şi al inculpatului, reținând, în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, gradul de pericol social concret al faptei săvârşite, rezultă atât din împrejurările comiterii acesteia, cât şi din consecinţele ei. Din probatoriul administrat rezultă că la data de 18.12.2007, inculpatul conducea pe drumurile publice un autoturism şi, datorită nerespectării unor dispoziţii privitoare la circulaţia autovehiculelor pe drumurile publice, a lovit victima, aceasta din urmă suferind leziuni care i-au cauzat decesul. Relevant este faptul că victima a apărut intempestiv în faţa autoturismului condus de inculpat, iar acesta a observat târziu prezenţa victimei şi nu a mai putut evita coliziunea. În zona respectivă nu exista iluminat public. Inculpatul a dat dovadă de spirit activ în sensul că a întreprins măsurile necesare pentru a ajuta victima. În mod corect prima instanţă a reţinut în favoarea inculpatului atitudinea sinceră pe parcursul procesului penal şi lipsa antecedentelor penale. În consecinţă, pedeapsa aplicată şi modalitatea de executare respectă cerinţele principiului proporţionalităţii, fiind adecvate situaţiei de fapt şi scopului urmărit de legea penală.
<
